C.I.U: Se spune despre Scriitor că este Omul timpului său. Oare toți îndeplinesc această condiție sine qua non? Ai întâlnit des asemenea Oameni?

L.S: Orice om este expresia timpului său. Orice om poartă amprenta timpului și mediului. Dar cred că un scriitor adevărat șterge granița dintre epoci, perioade, ani. Altfel scriitorul devine istoric. Baltagul lui Mihail Sadoveanu e atemporal. Poți data Luceafărul lui Mihai Eminescu? Un scriitor poate scrie despre o epocă și să devină acut contemporan cu tine într-o altă epocă. Un exemplu: Craii de Curte Veche. Sergentul lui Vasile Alecsandri tocmai se întoarce din Afganistan, iar Ion al lui Rebreanu e un roman acut contemporan. Să mai vorbim de Mircea Eliade? De Dumitru Radu Popescu? De Vasile Voiculescu? Scrierile lor sunt de o monstruoasă actualitate. Pe de altă parte, scriitorul trebuie să fie într-un continuu prezent. Să sesizeze fin, dar decisiv, articulațiile, disfuncționalitățile epocii în care trăiește. Nu sunt sigur că nu voi scrie un roman despre Corona Virus. Nu sunt sigur că nu o vor face și alții. Acum un an, dacă ai fi filmat străzile așa cum arată astăzi, oricine ar fi spus că e vorba de un film suprarealist, o parabolă politică, ceva comparabil cu Orwell sau cu Bradburry.