C.I.U: În România, găsim fel de fel de „creatori de opinii” certați cu morala, cu legea, cu onoarea, indivizi care au creat o imagine falsă țării noastre… Având posturi de radio, de televiziune sau ziare și reviste își permit să arunce cu noroi în România. Cum putem să-i oprim, să-i anihilăm?

L.S: Sunt mai multe tipuri de astfel de creatori de opinii. În primul tip ar intra vânduții sau cumpărații. Cei care prin premii, burse, promisiuni, facilități primite din exterior fac jocul unora. Al doilea tip cuprinde pe cei care consideră că tot ce e străin e de valoare. Neamțul e născut să facă șuruburi. Japonezul, roboți. Românul să cultive pământul, eventual să-l scurme cu degetele. Al treilea tip îl formează cei care sunt ultrasensibili nazal. Tot ce e românesc pute. Pantofii cei mai fini de piele au miros de opincă și de obiele. Există și dușmanii noștri direcți, tradiționali sau… ocazionali, care fac orice pentru că România să fie slăbită, fără vârfuri, valori, reprezentanți. Prin urmare, Iancu de Hunedoara și Nadia Comăneci sunt unguri, Simona Halep aromâncă, Eminescu e sârb (sau orice nație care își termină numele în „ici”), George Enescu e Enesco, Brâncuși e Brancusi, Ionescu e Ionesco, Caragiale e grec sau oricum fanariot ș.a.m.d.. Cum putem să scăpăm de ei? Ignorându-i. Nimic nu doare mai tare ca asta. Câinii latră, caravana trece. Și după ce trece caravana, câinii nu mai latră.

C.I.U: În România zilelor noastre se fac zilnic grefe din occident în toate domeniile, fără ca „doctorii” să aibă răbdarea de a analiza dacă trupul țării rezistă la astfel de operații… Tu, observator fin al evenimentelor, ce crezi, ce speri?

 L.S: Cred că nu tot ce e valabil undeva, e valabil și altundeva. Se poate face și la noi Yoga, acupunctură, gimnastică tibetană sau suedeză, dar rezultatele sunt mai bune acolo, la origini. Trebuie făcut un efort comun de redescoperire a României și a românului. Să ne analizăm cu luciditate defectele și calitățile. Să facem numai ceea ce ni se potrivește. Să ne bazăm pe tradițiile noastre verificate în timp. Să facem urda noastră, telemeaua noastră, bucătăria noastră. E bun kaiserul, dar și cârnațul de Pleșcoi. E bună șunca de Praga, dar e bună și pastrama noastră de oaie. E bună șampania, dar și vinurile noastre. Și așa mai departe.

C.I.U: În Constituția SUA este consfințit dreptul la Fericire… La noi?

L.S: Dreptul la fericire e un drept natural, nu trebuie consfințit în nicio Constituție. Nu cred că elvețienii au în constituția lor un articol despre fericire, dar se simt destul de bine.

 C.I.U: În ultimul timp, asistăm, de cele mai multe ori neputincioși, la desacralizarea unor scriitori care ne-au înfrumusețat copilăria, adolescența și chiar maturitatea….Este mereu nevoie, oare, să aruncăm la gunoi toate ideile, toți oamenii în care am crezut?

L.S: Aici e treaba Ministerului Culturii, a Ministerului Educației și Învățământului, a Academiei Române, a Televiziunilor, posturilor de radio naționale și regionale, a Bisericii, a Editurilor: să apere scriitorii naționali. În Franța, librarii sunt scutiți de impozite într-un procent semnificativ dacă vând operele clasicilor francezi, ale scriitorilor francezi. În Germania librăriile acordă premii anuale, substanțiale scriitorilor germani. Fiecare țară își apără cultura. Dacă scoatem din programa școlară scriitorii noștri canonici, e clar că îi aruncăm la gunoi cu ideile lor cu tot. Demitizăm, dar nu remitizăm. Și mai e ceva: nu ne prea cunoaștem patria – istoria, geografia, etnografia. Avem nevoie de adevăr, dar și de legende. Câți moldoveni, ca să nu zic români, știu ceva despre lupta de la Hindău, de Ștefan I Mușat, cel căruia i-a scris cuvinte de suflet săpate pe piatra de mormânt Marele Ștefan cel Mare și Sfânt? Câți știu ceva de biserica mausoleu de la Războieni, ridicată de Ștefan cel Mare? Nu știm mai nimic despre cronicari, despre Petru Cercel, despre Dimitrie Cantemir, despre Milescu Spătarul… Nu știm multe lucruri despre geografia noastră. Știe cineva câte vârfuri de peste 2000 de metri se găsesc în Masivul Parâng? Și atunci să ne mirăm că alții ne hulesc, ne desacralizează? Nu sunt un regalist, dar Regina Maria și Regele Ferdinand au fost memorabili în multe situații, chiar eroi.