C.I.U: Ești mândru că ești Leu? De ce? Dacă nu te-ai fi născut pe 23 iulie, la ce dată și în ce zodie ai fi vrut să te naști?

L.S: Zodia leului este singura zodie care are, ca planetă, o stea, soarele. Cum să nu fiu mândru? Sunt „leu” și am toate calitățile și defectele acestui nobil animal. Sunt puternic, optimist, un învingător, generos (așa scrie la zodie), dar vulnerabil la anumite boli. Prin anul nașterii, 1950, sunt „tigru” în calendarul chinez. Nu m-aș dorit născut la o altă dată, deci nici în altă zodie. Dintre toate zodiile nu-mi prea plac gemenii, peștii, berbecul și taurul, scorpionul. N-am nicio motivație pentru asta. Admir capricornul, săgetătorul, fecioara, vărsătorul, balanța, racul… Eu cred că fiecare om trebuie să-și asume destinul, să se acomodeze cu el, să încerce să-l învingă atunci când îi este nefavorabil.

C.I. U: Cum ți se par întrebările pe care ți le-am pus? Dacă ar fi să le critici, ce ai spune? Dacă ar fi să le lauzi, ce ai spune?

L.S: Când am auzit prima dată cuvântul interviu, eram la grădiniță, am înțeles că e un dialog „între vii”. Și acum cred același lucru. Din această perspectivă, acest interviu cât o carte, este un dialog între vii, între două spirite libere, lipsite de prejudecăți, dar oneste. Întrebările par uneori mingi aduse la fileu, nu sunt incomode, ai căutat să mă pui în lumină, să mă prezinți complex, sincronic și diacronic. Nu sunt prea multe lucruri de criticat, decât faptul că insiști prea mult asupra răului, părților întunecate ale vieții, societății. Poate că tu ai dreptate. Dar eu cred că trebuie să fim senini, atât în fața noastră, cât și a celorlalți. Întrebările sunt clare, scurte, directe, incitante cât trebuie. Deci numai lucruri bune. Știi, mă gândeam în timp ce îți citeam întrebările și mă străduiam să răspund la ele, că ne aflăm într-un compartiment de tren, poate într-un tren de la Piatra-Neamț la Focșani, discutăm liber, poate cu o voce cam tare, despre toate, iar un călător, adică cititorul, stă și ne ascultă. Oare se va plictisi? Eu cred că nu. Și mai e ceva: întrebările tale au fost pentru mine comenzile pentru o gimnastică a minții, un exercițiu pentru memorie, o privire nostalgică analeptică. Poate că ar fi trebuit mai multe întrebări despre viitor, mai multe prolepse.