Nimic nu e mai generos  ca apa: 

Iubește trupul, sufletul și gândul,

Cititul, scrisul și desigur rândul;  

Chiar și-n pământ ajută brazda, sapa.

Ca leac, nu-ți pierde timpul, căutându-l:   

Ajută lacrima, ochiul și pleoapa, 

Și  e modelul ce-l urmează capa 

Când curge, lesne a găsit intrândul… 

Topită-n flori, în frunze sau în muguri,

Ciudată, dreaptă e, precum lumina:

Duioasă când alintă rădăcina… 

Cu soarele se-adună toamna-n struguri; 

Când plouă, arde în întoarse ruguri.

Și între elemente e divina… 

Lucian Strochi