Pasărea Phoenix nu e o măiastră…  

E vis,  mugur străveziu printre stele;   

Zbor retezat de gândurile mele;  

Crin înflorind din cenușă, nu-n glastră. 

E dans nebun de flăcări și de  iele… 

O lacrimă ce s-a născut  albastră,  

Un fum pe câmpuri  ca iubirea noastră, 

Fierbinți fecioare, goale și rebele. 

Un cort de spaime, vag, adunând tăceri;  

Un astăzi fără de mâine și de ieri 

Un an fără  toamne, fără primăveri… 

Un  început… final deopotrivă:  

Iubirea noastră-i navă în  derivă 

Și-o bucurie, recunosc, tardivă…

Lucian Strochi