SONETUL MARTORULUI SOLDAT1 (VII)
Mărturisesc c-am fost de faţă şi ştiu2,
Cum s-au petrecut toate, ca-n poveste3,
Ca un vis deşirat, tăcut şi saşiu4;
Da, totu-a-nceput fără de veste5.
Căzuserăm, se vede,-n ambuscadă6,
De peste tot veneau, vâjâind, săgeţi.
Şi sânge roş curgea în zăpadă,
Din aer amar7, ne certau albi ereţi.8
Voinicii au murit cum se cuvine,
Cu faţa la vrăjmaş9, se înţelege.
Nu-mi amintesc de răgete, suspine,
De moartea neagră pentru al nostru rege.10
Şi nici acum, mărturisesc, nu ştiu
De vă vorbesc ca mort, sau de sunt viu11.
Lucian Strochi
SONETUL MARTORULUI SOLDAT1 (VII) – o nouă şi dublă ipostază a poetului: cea de soldat şi de martor. Poetul îşi apară opera de intruşi, e martorul luptelor care se dau în interiorul textului, între personaje şi idei.
Mărturisesc c-am fost de faţă şi ştiu2 – martorul are iluzia că el ştie adevărul, neînţelegând că el poate şti, în cel mai bun caz, doar o parte a unui adevăr
ca-n poveste3 – e vorba de ficţiune, dar acel ca adverb de mod comparativ relativizează torul, înclinând balanţa spre adevăr. Numai că adevărul nu poate fi decât unul ficţional.
vis deşirat, tăcut şi saşiu4 – realul este mai slab decât visul, care este o chintesenţă a realului. Prin urmare realul devine un vis deşirat şi inexpresiv.
totu-a-nceput fără de veste5 – începutul ficţiunii, care trebuie să fie brusc, tăiat pentru a interesa cititorul sau ascultătorul.
ambuscadă6 – ambuscada este a capcană. A scrisului? A ficţiunii? A morţii? A vieţii? Greu de precizat.
aer amar7 – aerul amar e din cauza săgeţilor otrăvite. Dar şi pentru că prevesteşte o înfrângere neaşteptată.
albi ereţi 8 – evident e vorba de negativul realităţii, în care negrul devine alb, ca într-un film proaspăt developat.
Cu faţa la vrăjmaş9 – proba eroismului se făcea după poziţia mortului. Dacă murea cu spatele la duşman, era considerat un laş, care încercase să scape de moarte prin fugă. Dimpotrivă, a muri cu faţa la duşman era proba că eroul s-a luptat cu adversarul până în ultima clipă. Scriitorul este şi el un erou, el luptând tot timpul cu faţa la manuscrisul său.
De moartea neagră pentru al nostru rege 10 –e vorba de o pierdere importantă, fie pe un câmp de luptă, fie într-o operă literară, deci într-o ficţiune.
De vă vorbesc ca mort, sau de sunt viu11 – vers surprinzător, dar care pune în faţa noastră dilema creatorului şi a operei de artă: a fi mort, a fi viu. Totul e posibil în imaginar.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.