Sinucigaşa sete de simetrie²

Sau tandră amintire androgină³,

Dorinţă-adâncă, aprigă şi vie,⁴

Şi două trupuri ce îşi cer virgină

 

Unirea⁵, cea dintâi şi de pe urmă.⁶

Cu mâini pierdute, în păgână rugă,⁷

Mişcări ce liniile ştiute scurmă⁸,

Foc alb şi solzi de şarpe⁹, de păstrugă,¹⁰

 

Ca picuri de sudoare şi mistere¹¹,

Dezlănţuiri de fiară¹², pas de înger¹³,

Tămâie, mosc, lămâie, floare, miere,¹⁴

Ne luminăm: te-nalţi uşor, mă sânger.¹⁵

 

Un singur vis, un gând, un sens, o floare,¹⁶

Ce face hâda moarte să se înfioare. ¹⁷

Lucian Strochi

Sonetul dansului¹ (XIV)   Acest sonet este un elogiu adus dansului. Dacă ar fi să credem în limbaje, dansul este antonimul perfect al cuvântului, fiind limbaj pur nonverbal, gestual şi eventual, rar, paraverbal.

Sinucigaşa sete de simetrie²  – o imagine care mă obsedează de multă vreme. Asimetriile dansului se tind în perfecta simetrie pe care tot el, dansul  o reclamă.

amintire androgină³ – aluzie la mitul platonician al androginului; dansul în doi este imaginea dinamică a androginului.

Dorinţă-adâncă, aprigă şi vie ⁴ –dansul este expresia aproape paroxistică a unui visceral pur.

două trupuri ce îşi cer virgină /Unirea⁵ – dansul este un act sexual, dar şi expresia unei dragoste platonice.

cea dintâi şi de pe urmă⁶ – dansul este cea mai pură imagine a bucuriei şi a vieţii, dar poate fi şi o moarte anunţată, aşa cum se întâmpla în triburi primitive

păgână rugă⁷  – mâinile, palmele se întâlnesc ca într-o rugă a trupurilor, nu a sufletelor

Mişcări ce liniile ştiute scurmă⁸ – aluzie la mişcarea de taur înfuriat din tango

Foc alb şi solzi de şarpe⁹ – aluzie la rochia dansatoarei, plină de strasuri

de păstrugă¹⁰  – aceeaşi strălucire, dar masculină

Ca picuri de sudoare şi mistere¹¹ – dansul este un mister, o încercare a noastră de a sonda infinitul

Dezlănţuiri de fiară¹² – unul dintre atributele dansului este „sălbatic”. Dansul pleacă din animalitate pentru a ajunge o mişcare zeiască.

pas de înger¹³  – aluzie la pasul aproape imperceptibil pe podea a unei dansatoare.

Tămâie, mosc, lămâie, floare, miere¹⁴ – sinestezii. Dansul este o agresiune la adresa tuturor simţurilor

Ne luminăm: te-nalţi uşor, mă sânger¹⁵ – expresia supremă a dansului se găseşte în acest vers.

Un singur vis, un gând, un sens, o floare¹⁶  – o enumerare ce evidenţiază multiplele valenţe ale dansului

Ce face hâda moarte să se înfioare ¹⁷ – în faţa unei asemenea vitalităţi, în faţa vieţii. dezlănţuite, până şi moartea trebuie să dea înapoi. Dansul este cuvântul întrupat, o statuie dinamică. Dansul e un singur cuvânt pe care îl împart doi oameni