SONETUL DANSULUI1 (XIV)

Sinucigaşa sete de simetrie2

Sau tandră amintire androgină3,

Dorinţă-adâncă, aprigă şi vie,4

Şi două trupuri ce îşi cer virgină

 

Unirea5, cea dintâi şi de pe urmă.6

Cu mâini pierdute, în păgână rugă,7

Mişcări ce liniile ştiute scurmă8,

Foc alb şi solzi de şarpe9, de păstrugă,10

 

Ca picuri de sudoare şi mistere11,

Dezlănţuiri de fiară12, pas de înger13,

Tămâie, mosc, lămâie, floare, miere,14

Ne luminăm: te-nalţi uşor, mă sânger.15

 

Un singur vis, un gând, un sens, o floare,16

Ce face hâda moarte să se înfioare. 17

Lucian Strochi

Sonetul dansului1 (XIV)   Acest sonet este un elogiu adus dansului. Dacă ar fi să credem în limbaje, dansul este antonimul perfect al cuvântului, fiind limbaj pur nonverbal, gestual şi eventual, rar, paraverbal.

Sinucigaşa sete de simetrie2  – o imagine care mă obsedează de multă vreme. Asimetriile dansului se tind în perfecta simetrie pe care tot el, dansul  o reclamă.

amintire androgină3 – aluzie la mitul platonician al androginului; dansul în doi este imaginea dinamică a androginului.

Dorinţă-adâncă, aprigă şi vie 4 –dansul este expresia aproape paroxistică a unui visceral pur.

două trupuri ce îşi cer virgină /Unirea5 – dansul este un act sexual, dar şi expresia unei dragoste platonice.

cea dintâi şi de pe urmă6 – dansul este cea mai pură imagine a bucuriei şi a vieţii, dar poate fi şi o moarte anunţată, aşa cum se întâmpla în triburi primitive

păgână rugă7  – mâinile, palmele se întâlnesc ca într-o rugă a trupurilor, nu a sufletelor

Mişcări ce liniile ştiute scurmă8 – aluzie la mişcarea de taur înfuriat din tango

Foc alb şi solzi de şarpe9 – aluzie la rochia dansatoarei, plină de strasuri

de păstrugă10  – aceeaşi strălucire, dar masculină

Ca picuri de sudoare şi mistere11 – dansul este un mister, o încercare a noastră de a sonda infinitul

Dezlănţuiri de fiară12 – unul dintre atributele dansului este „sălbatic”. Dansul pleacă din animalitate pentru a ajunge o mişcare zeiască.

pas de înger13  – aluzie la pasul aproape imperceptibil pe podea a unei dansatoare.

Tămâie, mosc, lămâie, floare, miere14 – sinestezii. Dansul este o agresiune la adresa tuturor simţurilor

Ne luminăm: te-nalţi uşor, mă sânger15 – expresia supremă a dansului se găseşte în acest vers.

Un singur vis, un gând, un sens, o floare16  – o enumerare ce evidenţiază multiplele valenţe ale dansului

Ce face hâda moarte să se înfioare 17 – în faţa unei asemenea vitalităţi, în faţa vieţii. dezlănţuite, până şi moartea trebuie să dea înapoi. Dansul este cuvântul întrupat, o statuie dinamică. Dansul e un singur cuvânt pe care îl împart doi oameni