în tine porți sămânța nemuririi

un cântec mut ce îl aud doar mirii

cuminte îți aștepți șoapta robirii

când te înalți spre marginile firii

călăi sunt norii razele doar zbirii

în ochi se-adună-n pleoape trandafirii

tu porți conduri ce-i poartă doar zefirii

tăcută-noți privind spre insula iubirii

mai porți în gând potecile-amintirii

desprinsă ești din patima rostirii

sfârșit de lume începutul spirii

nu te iubește stânca nici menhirii

și visu-așteptă-n marginea zidirii

totem ciudat e ceasul zămislirii

Lucian Strochi