Pasărea Phoenix nu e o măiastră…

E vis,  mugur străveziu printre stele;

Zbor retezat de gândurile mele;

Crin înflorind din cenușă, nu-n glastră.

E dans nebun de flăcări și de  iele…

O lacrimă ce s-a născut  albastră,

Un fum pe câmpuri  ca iubirea noastră,

Fierbinți fecioare, goale și rebele.

Un cort de spaime, vag, adunând tăceri;

Un astăzi fără de mâine și de ieri

Un an fără  toamne, fără primăveri…

Un  început… final deopotrivă:

Iubirea noastră-i navă în  derivă

Și-o bucurie, recunosc, tardivă…

Lucian Strochi