Bătrâne sunt amintirile mele

Poate chiar de la începutul lumii,

Când omul nu era deasupra humii

Și nu cotrobăia prin vis, prin stele.

Pielea mea avea strălucirea lunii;

Privirile păreau  ancore grele…

Pleoapele –ntredeschise erau vele

Gura mea cerceta  buza genunii…

Eram zei, monștri, semizei sau titani.

Timpul nu se împărțise încă- n ani;

Gândul nu se rostogolise în bani.

Fierbinte  magmă pentru începuturi:

În loc de inimi, despicate scuturi;

Tainic întemeiam mituri din fluturi …

Lucian Strochi