Cu sâni adulmecând eternitatea

Și c-un surâs frângându-mi jurăminte….

Așa te știu: rebelă și cuminte

Privire alungând seninătatea…

Mi te-ai ivit dincolo de cuvinte;

Îmi ești de-a pururi dreaptă jumătatea;

Învăț ce-nseamnă ruga, bunătatea,

Căci te-am ales mai sfântă între sfinte…

Și pot rosti în taină oricând un crez,

Un cântec ce sfârșește în do diez:

Sunet, silabă, lumină, vis și miez.

Suntem în mine-n tine, mai aproape,

Raze de lună adormind sub pleoape

Și clape albe suflete ne-adape…

Lucian Strochi