SONETUL ENIGMATICULUI SFINX (90)
mă simt senin ca omul lui Vitruviu
fantomă de apă vis de ivoriu
trecând prin rai prin iad prin purgatoriu
fluviu cu fluviu biblicul diluviu
îi adresez lui Dumnezeu memoriu
să ard ca steaua nu să fiu Vezuviu
sunt piatră gânditor umil eluviu
nimic celebru mai nimic notoriu
silabă dar desprinsă din descânturi
cu gheară de fiară cu ochiul de linx
fertil mă risipesc în patru vânturi
enigmatic singuratic straniu sfinx
trestie nimfă nai oricum un syrinx
albastru lut din rarele pământuri
Lucian Strochi
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.