Examenele au fost destul de ușoare. S-a descurcat bine la toate obiectele, doar la matematică a avut un mic ghinion, uitase cum se rezolvă fracțiile periodice. Nu a terminat primul, din cauza numelui. Avusese aceeași medie cu primul, dar pe acela îl chema Bartolomeu și, la egalitate de medie, elevii erau puși în ordine alfabetică.

Își luase acum capacitatea, putea să dea examenul de admitere la seminarul teologic, visul lui și al Părintelui, de ani de zile.

La admitere erau numai patru obiecte: limba și literatura română, matematica, istoria și o limbă străină.

S-au înscris destul de mulți, erau aproape patru pe un loc, veneau și de la alte școli.

Seminarul era convenabil, cum e  un liceu militar: haine, mâncare, cazare, totul pe gratis. Și, cel mai important, o meserie. Cam așa gândeau unii și nu poți să-i judeci pentru asta. Foarte puțini, (el era unul dintre ei), erau cei care veneau la seminar din convingere. Voia să devină călugăr – sau preot – cu orice preț. Numai că motivul nu era atât fervoarea religioasă, așa cum poate credea Părintele, cât convingerea că s-ar putea mântui, că ar putea fi iertat de Dumnezeu, că se va putea ierta singur pentru trădarea sa.

De data asta a fost în capul listei. Avea între el și al doilea clasat aproape o jumătate de punct.

La avizier erau afișate și programele pe cei patru ani de studiu. S-a speriat la început, multe lucruri erau noi, nici măcar nu auzise de ele.

Apoi s-a liniștit: „Dacă alții pot, voi putea și eu.”

Ceru de la secretariat programele școlare. Secretara, o femeie fără vârstă, îl privi la început sever prin ochelarii cu lentile groase cât degetul, apoi văzându-l senin, liniștit, se liniști și ea. Totuși îl întrebă, pe jumătate curioasă:

– Și ce să faci cu ele?

– Vreau să știu ce am de învățat în acești patru ani. Poate că am nevoie de anumite cărți și atunci Părintele care mă ajută mă va ajuta.

Îi dădu programele, e drept, numai cele de profil.

– Citește-le întâi pe astea și pe urmă mai vedem. Dar programele de la română, istorie, geografie sunt comune pentru toate liceele. Dar te rog să ai mare grijă de ele…

Se duse la bibliotecă, la sala de lectură. Împărți pentru început programele în două: jumătate programele pentru materiile „artistice”, iar cealaltă jumătate pentru programele legate de religie.

Astfel identifică Muzica bisericească  pentru clasele a IX-a și a X-a, Muzica bisericească pentru clasele a XI-a și a XII-a, Studiul formelor și desenul pentru clasele a IX-a și a X-a, Studiul culorii și pictura icoană pentru clasele a IX-a și a  X-a, Sculptură pentru clasele a IX-a și a X-a – la programele artistice; SPIRITUALITATE pentru clasele a XI-a și a XII-a, MORALA CREȘTINĂ pentru clasele a XI-a și a XII-a, TIPIC ȘI LITURGICĂ pentru clasele a XI-a și a XII-a, CATEHECTICĂ ȘI OMILECTICĂ pentru clasele a XI-a și a XII-a, ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE pentru clasele a XI-a și a XII-a, DOGMATICA pentru clasele a XI-a și a XII-a, STUDIUL BIBLIC AL VECHIULUI TESTAMENT pentru clasele a XI-a și a XII-a  – pentru programa legată de religie.

Mirat, dar nu speriat, își mai spuse: „Acum înțeleg de ce oamenii ceilalți, credincioșii adică, îi respectă atât de mult pe preoți. Nu numai pentru credință, credință pot avea toți, o bătrânică poate avea chiar mai multă credință decât un preot sau un călugăr, nici pentru că se presupune că preotul intră în dialog direct cu Dumnezeu, este reprezentantul lui pe pământ, nici pentru că adesea deține taina spovedaniei, nici pentru că te cunună, te botează și te îngroapă, adică unele dintre cele mai importante momente din viața unui om, ci pentru știința care a intrat adânc în el.

Lucian Strochi