Se studia despre Sfintele Taine: Taina Sfântului Botez, Taina Mirungerii, Taina Spovedaniei, Taina Sfintei Împărtășanii,  Taina Nunții, a Logodnei, a Cununiei,  Taina Sfântului Maslu, Taina Preoției, pregătirea candidatului, rânduiala hirotoniei întru diacon, rânduiala hirotoniei întru preot, despre ierurgii legate, botez și cununie, Sfințirea apei, ierurgii la diferite momente din viața omului, rânduieli și slujbe legate de sfârșitul omului, rânduiala slujbei la ieșirea cu greu a sufletului, rânduiala panihidei și citirea stâlpilor, înmormântarea mirenilor adulți, înmormântarea pruncilor, înmormântarea preoților și a diaconilor de mir, înmormântarea călugărilor, înmormântarea în Săptămâna luminată, parastasul și litia pentru morți la diferite ocazii.

La una dintre vizitele de duminică, Părintele îi atrase atenția lui Ștefan că sunt câteva materii de maximă importanță pentru un viitor preot și îi vorbi pe îndelete despre CATEHETICĂ și OMILECTICĂ.

În primul rând îl lămuri despre semnificația numelor, precizându-i că metoda catehetică e o formă a metodei conversației, constând din întrebări pentru ca elevii să reproducă cunoștințele însușite înainte. Îi aminti și despre Socrate, despre maieutica sa. Apoi îi vorbi despre omilectică, adică arta de a predica, acea ramură a retoricii care tratează compoziția și ținerea predicilor sau omiliilor. Iisus a fost primul predicator și i-a îndemnat și însărcinat pe Apostoli să facă acest lucru. Predicile sale au inclus două forme: misionară și ministerială, prima pentru cei din afara bisericii, iar a doua pentru cei care sunt deja membri ai Bisericii.

De cele două se lega DOGMATICA, cheia de boltă a învățământului teologic. Prin ea aflai despre crearea omului printr-un act special al lui Dumnezeu în Univers, omul, chip al lui Dumnezeu, caracterul personal al omului, distincția dintre natură și persoană la nivel antropologic, natura omului: trup și suflet, originea sufletului omenesc, combaterea teoriilor preexistenței și a reîncarnării, sufletul și facultățile sale, vocația specială a omului în raport cu cosmosul în teologia patristică, Sfântul Maxim Mărturisitorul, starea primordială a omului, distincția dintre chip și asemănare, originea păcatului strămoșesc, înțelesul celor doi pomi din rai, urmările păcatului strămoșesc, tunicile de piele – element constitutiv al stării decăzute a omului -, transmiterea păcatului strămoșesc și urmările lui, providența dumnezeiască și desfășurarea planului de mântuire și îndumnezeire a lumii.

Toate acestea le găseai în ANTROPOLOGIE.

În DOGMA SFINTEI TREIMI aflai despre prefigurarea dogmei trinitare în religiile păgâne și Vechiul Testament, descoperirea Sfintei Treimi în Noul Testament, formularea dogmei Sfintei Treimi în tradiția creștină, contribuția Sinoadelor Ecumenice, perihoreza persoanelor Sfintei Treimi, ereziile antitrinitare, analiza unor texte liturgice din slujba Rusaliilor, purcederea Sfântului Duh, filioque ca problemă teologică, distincția patristică dintre theologia și oikonomia, dumnezeirea și consubstanțialitatea persoanelor Sfintei Treimi și a scriitorilor patristici, explicarea terminologiei trinitare, distincția dintre natură și ipostas.

În HRISTOLOGIE se învăța despre Mântuirea și îndumnezeirea omului, adevăratul scop al Întrupării, mesianismul Vechiului Testament, profeții mesianice, chipul evanghelic al lui Hristos și istoricitatea sa, dumnezeirea lui Iisus Hristos, definirea dogmatică a persoanei lui Iisus Hristos: unirea ipostatică, consecințele unirii ipostatice: comunicarea însușirilor, nașterea supranaturală a lui Hristos și pururi fecioria Maicii Domnului, Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, preacinstirea Maicii Domnului, lipsa de păcat a Mântuitorului și îndumnezeirea firii Sale omenești, cele două voințe și lucrări în Hristos, lui Hristos I se cuvine o singură închinare, chenoza, erezii hristologice, raportul dintre persoana și lucrarea lui Hristos, cele trei slujiri în general – chemarea  profetică, slujirea arhierească, demnitatea împărătească-, Răscumpărarea lucrării Duhului Sfânt în oameni și aspectele ei, aspectul de jertfă al Răscumpărării, Dimensiunea ontologică a mântuirii aduse de Hristos, importanța coborârii în iad, a învierii și a înălțării Domnului în iconomia mântuirii, teologia icoanei.

Studiai și despre BISERICA, TRUPUL TAINIC AL LUI HRISTOS, ÎNSUȘIREA PERSONALĂ A MÂNTUIRII DĂRUITE DE HRISTOS PRIN CONLUCRAREA OMUL CU DUHUL SFÂNT ÎN BISERICĂ, SFINTELE TAINE, ESCATOLOGIA. Aflai, între altele, despre persoana și lucrarea Duhului Sfânt, despre sinergia omului cu harul, în lucrarea mântuirii, despre etapele și treptele mântuirii, despre sfinți, ca expresie a plinătății, despre taine, dar și despre ierurgi în viața Bisericii, despre înțelesul creștin al morții, nemurirea sufletului, judecata particulară a sufletului, starea sufletelor până la Judecata Universală, despre Rai și despre Iad,  despre rugăciunile Bisericii pentru cei morți și starea sufletelor, sfârșitul lumii și al istoriei și semnele prevestitoare, învierea morților, Judecata universală, viața veșnică.

Alte două materii și anume STUDIUL BIBLIC AL VECHIULUI TESTAMENT și ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE  păreau mult mai ușoare, dar presupuneau o lectură aprofundară a BIBLIEI și valorizarea rolului Bisericii Ortodoxe române în trecutul istoric național și în contemporaneitate, precum și asumarea critică a rolurilor care decurg din apartenența la diferite religii și culte.

Când a terminat seminarul, toate studiile, examenele, textele, a dormit continuu, trei zile și trei nopți, de parcă ar fi fost într-un basm.

Lucian Strochi