DONATORII DE SUFLETE (89)

□ Ar trebui să citim numai acele cărți care ne ajută în viață. Din păcate, nimeni nu ne spune care sunt acele cărți, așa că suntem obligați să citim biblioteci. □ Ar trebui să existe și o instituție a prostului gust, un muzeu de pildă. Sunt sigur că mulți oameni s-au gândit la asta, dar le e teamă că vor avea prea multe exponate. □ Ar trebui să existe și o zi a cărților deschise. □ Ar trebui să existe și o organizație care să-și propună salvarea unor obiecte pe cale de dispariție, altele decât animalele. □ Ar trebui să existe și un zeu al neprevăzutului. □ Ar trebui să existe un tratat dedicat tăcerii, așa cum există tratate de oratorie. □ Ar trebui să fim mai atenți cu lucrurile inutile, întrucât și ele ocupă un loc în spațiu sau în suflet. □ Ar trebui să fim mai blânzi cu viitorul, nu cu trecutul. □ Ar trebui să ne rușinăm mai mult de goliciunea sufletului, nu a trupului. □ Arama e un cupru ceva mai poetic. Cum ar suna versul: De treci codrii de cupru…? □ Arată-le oamenilor lucrul gata făcut și ei vor crede despre tine că și mâine le pregătești ceva nou. □ Arăta așa de frumoasă, încât adjectivele își pierduseră substantivul. □ Arborii sunt mai copaci fără frunze. Adică iarna (din gândirea unui copil). □ Arăta ca barba unui profet: încâlcită. □ Arătându-te nehotărât, poți deruta sau chiar speria adversarul. Dar nu te baza pe asta! □ Arborele genealogic este un copac întors care are, în loc de rădăcini, o coroană. Adică ramuri și multe, foarte multe frunze. □ Arcașul suferă cel mai mult când este străpuns de o săgeată. □ Arcimboldo suferea de hiperrealism. □ Are numai de câștigat cel ce nu mai are nimic de pierdut. Dar, oricum, evită-l. □ Arheologia ar trebui să se ocupe nu numai de pământ, ci și de apă sau de cer (din gândirea unui elev). □ Arheologia este acea știință care caută adevărul și sub pământ. □ Arhetipul este o schemă de gândire, spunându-ți din ce direcție să scrii, cum să scrii, răpindu-ți bucuria unui început, altul de fiecare dată. □ Arhitectura e ultima artă care dispare □ Aria cercului nu a fost interpretată sonor niciodată. □ Ariciul e inventatorul falangei macedonene și unul dintre întemeietorii  bionicii.□ Ariciul este singurul care găsește iarba fiarelor. Asta pentru că este insectivor și nu-l interesează ierburile. □ Arienii sunt niște alieni (din gândirea unui copil).□ Aripa e dăltuită de zbor. □ Armata cu prea mulți generali are prea puțini soldați. □ Armele adversarului sunt cele mai bune. Doar cu ele îl poți învinge ușor. □ Aroganța minează bogăția. În realitate este expresia unui mari sărăcii. □ Arogă-ți simplitatea și deferența, nu aroganța și diferența. □ Arta cere sacrificii, dar și ceva curaj. □ Arta cucerește mai lesne și mai durabil teritorii decât orice armată. □ Arta de a pierde e mai importantă decât arta de a câștiga. □ Arta desăvârșește mereu ceea ce nu e terminat niciodată. □ Arta devine valoroasă atunci când, fiind personală, se adresează tuturor. □ Arta e ca o femeie frumoasă, dar nemiloasă. Cu cât e mai strălucitoare, cu atât partenerul ei e mai anonim. Prin urmare arta este umană, dar canibală. □ Arta e mai geloasă pe artist ca o nevastă și mai acaparatoare decât o amantă. □ Arta e plină de superstiții științifice. □ Arta e singura sărbătoare, atât religioasă, cât și laică, a spiritului uman. □ Arta e surogatul naturii și nu înlocuitorul ei. □ Arta e un fel de pescuit, unde nada e dalta, penelul sau penița, iar peștele dorit este frumosul. □ Arta este iluzie și ambiguitate, dar niciodată minciună. □ Arta este o amantă posesivă, geloasă, capricioasă și de multe ori costisitoare. □ Arta hiperrealistă  devine adesea vulgară, ca un accident pe șosea, soldat cu morți și răniți care stau sub un soare torid și nu intervine nimeni. □ Arta începe acolo unde poezia tace, iar pictura vorbește. □ Arta înseamnă proporții. Arta înseamnă și plăcerea, vinovată sau nu, de a înșela. □ Arta îți adulmecă, extrem de fin, cultura. □ Arta înseamnă și inocență, nu doar construcție logică. □ Arta nu reprezintă, ci se reprezintă. □ Arta nu se gustă, nu se miroase, nu se vede, nu se aude, nu se pipăie. Arta se percepe sinestezic. □ Arta nu se opune naturii. Eventual o înlocuiește. □ Arta nu ține cont de cele zece porunci. □ Arta poate ieși în stradă, dar nu se poate face pe stradă. □ Arta poetică e acea poezie în care autorul ne arată ce a vrut el să spună în acea poezie și nu a reușit (din gândirea unui elev). □ Arta sugerează, dar nu dovedește; arată, dar nu impune. □ Arta și Natura ar colabora mai mult, dar, din păcate, în destule cazuri intervine omul. □ Arta și nu știința este un mediator dintre om și natură. □ Arta și știința au progresat atât de mult, teritoriile lor sunt atât de vaste, încât au început să se confunde. □ Arta unui mare scriitor constă în capacitatea sa de a scrie un cuvânt și de a tăia trei. □ Arta, ca și religia, nu se oferă oricui, deși niciuna nu recunoaște acest lucru. □ Artele au fost inventate pentru a face plăcere femeilor și pentru a ține ocupați bărbații. □ Artele pun întrebări, științele încearcă să răspundă la întrebări. În general prea multe întrebări și prea puține răspunsuri. □ Arteziana e acea fântână care a greșit sensul de curgere al apei. □ Artificiile sunt artificiale (din gândirea unui copil). □ Artistul este un model pentru ceilalți. Nu contează eventuala sa amoralitate, cât intensitatea dăruirii  sale, generozitatea iubirii față de semeni. □ Artistul sugerează, nu arată; dacă totuși arată, nu dovedește; dacă dovedește, nu convinge; dacă nu convinge, sugerează altceva. □ Artiștii sunt un fel de zei. Din păcate, reciproca nu e valabilă. □ Artiștii, eroii și zeii și, mai rar florile, stau pe piedestale. Oamenii preferă să meargă. □ Ascetismul e tot o formă de egoism, dar egoismul ascetului nu deranjează pe nimeni. □ Ascultă cuvintele, dar vezi dacă în umbra lor se află lucruri. □ Ascultă întotdeauna de primul gând. Pe lângă gândire, acesta conține și intuiție. □ Ascultă-l pe cel care nu are nevoie să se urce în vârful muntelui pentru a ști ce e dincolo de el. □ Asemănarea dintre un prost și un om inteligent este aceea că fiecare poate să pară celălalt. Desigur, asta depinde și de ceilalți. □ Asemeni melcilor, sufletele viețuiesc  în cochilii, ducându-și în tăcere povara de lacrimi și vise. □ Asinul e deranjat că i s-a spus măgar. De unde atâta familiaritate? □ Aspirația e altceva decât inspirația. □ Aspirația nu e doar un atribut uman. Poate fi și funcția unei pompe. □ Astrologia este știința care încearcă să corcească cosmosul cu morala.

Lucian Strochi