DONATORII DE SUFLETE (102)

DIALOG CU VOPSITORUL PE O SCARĂ ♦ de vorbă stau cu vopsitorul / cel ce-mi vopsește zilnic noaptea-n alb / bătrâne iată fiii tăi s-au dus / rămâi deci risipitul și risipitorul / așa cum pâinea caldă o împarți / la masă celor din jur / înțelepciunea e a ierbii nu a cărnii / mai deasă iarbă după un cosit răsare / trăindu-mi viitorul mereu acest gând / nu pot muri vreodată / zâmbește vopsitorul și în joacă / prin păr îmi trece bidineaua /

JOC DE MĂȘTI  ♦  în fiecare zi altul și nu mă recunosc / în fotografiile acestea înghețate / în fiecare zi simt un bărbat murind / în mine născându-se altul / rămân doar curgerea lentă între aceste / realități ce nu-mi aparțin / domnul acesta care traversează calm strada / ar putea să vă spună mai mult despre mine / s-ar putea să fiu chiar eu / ar putea pretinde că nu sunt decât / trecuta sau viitoarea mea sosie / a cui e deci trupul ce-l port / așteptați puțin la magazinul din colț / voi ieși cu o garoafă la butonieră / declar prin urmare niciodată măștile / nu mi  s-au părut mai adevărate / în spatele lor îmi pot trage / pentru o clipă sufletul / dar gata / mă cam irită domnii aceștia ciudați / care trec prin mine / și-mi împrumută fără jenă / garderoba / și identitatea

TATA ȘI CELE CINCI PORUNCI ♦ tatăl meu înțeleptul mi-a spus / haide cu mine–n grădină să-ți arăt / unde să-mi îngropi câinele meu credincios / auzul / cred că am îmbătrânit mi s-a îngroșat / și privirea / abia mai poate sări gardul / prima dată mi-a spus /prima dată  mori când nu mai poți mirosi aerul / nu aerul mirosind a fân / ci aerul mirosind a aer/ și degetele când tremură ne mai sim țind / clapele pianului (umbra noastră / cea de toate zilele) e semn rău / să știi de la mine/ îți mai rămân gustul mângâierile florilor / dar n-ai să verși toată ziua vopsele / dintr-o cutie în alta / și apoi trebuie să ne spălăm pe mâini / să fim proaspeți / în ascultarea celorlalte porunci /

***(MOARTEA ARE O MIE DE NUME) ♦ moartea are o mie de nume viața doar unul / moartea are o mie de verbe viața doar unul / moartea are o mie de înfățișări viața doar una / moartea are o mie de pseudonime viața niciunul / și cu toate astea credem că știm mai multe despre viață / și cu toate astea nu știm nimic despre moarte / viața e o crimă cu autori necunoscuți / moartea e o crimă cu prea mulți autori / SCURTA ISTORIE A SUFLETULUI MEU ♦ când m-am trezit dimineața / îmi pierdusem sufletul / nu mai aveam niciun dram de suflet / îl rătăcisem ca pe niște chei de la casă / de la mașină de la serviciu / l-am căutat prin toate cotloanele buzunarele / am vrut să chem salvarea dar ce să le spun /   mi-ar fi răspuns că nu e o urgență / nu e un accident grav / cu multiple victime / nici măcar o încarcerare / asta dacă nu cumva nu era o glumă / am vrut să-mi chem prietenii / dar erau prea departe / în excursii călătorii de afaceri / în binemeritate concedii / am vrut să-mi sun iubita / s-o întreb dacă nu cumva îl uitasem / la ea / dar primeam mereu ton de ocupat / am încercat să scriu să uit de el / dar scrisorile mele se transformau în coloane / de cifre / în fracții periodice zecimale / l-am căutat în bibliotecă răsfoind cărți crezând / că l-am pus la presat ca pe un trifoi cu patru foi / ca pe iarba fiarelor  /ca pe o floare de cireș ca pe umbra unui crin /  l-am căutat printre cărțile altora / dar toate cărțile vorbeau despre averi crime relații / imperii violuri călătorii exotice / am ieșit pe stradă încercând să ghicesc / după care om s-ar ascunde așa ca într-un joc / din copilărie / l-am căutat ascuns în femeile care treceau / dar ele erau cu copiii altora în brațe / cu sacoșe pline de legume / pentru zacusca de toamnă / cu hârtiile de la birou cu mapa șefului / sau pur și simplu erau la brațul unui bărbat / disperat m-am întors acasă sperând că / înfometat însetat îndrăgostit / se va întoarce și el de unde plecase  / și s-a întors obosit dar fericit / n-a vrut să-mi spună pe unde rătăcise / hoinărise umblase / apoi mi-a mărturisit că a fost / în pelerinaj la o sfântă / și că s-a întors de acolo / alt suflet/  TRAGERI ♦ trasorul gândului meu / traversând noaptea minții / îi calculez traiectoria luminoasă / până la ținta mobilă / care e inima ta / pulsează cercurile / se strâng și se lărgesc / iar eu ezit nepermis de mult / pentru că vreau / să fiu un lunetist de elită / trag spre ținta mobilă unde te-ai găsi tu / așa cum la circ cineva deghizat în pirat / azvârle cuțitele / spre o femeie neapărat frumoasă / trag foc cu foc așa cum aș trage dintr-o țigară / din toate pozițiile din picioare / culcat dar cel mai bine țintesc din genunchi / dar ținta rămâne mereu neatinsă / și eu trebuie să recunosc / că nu sunt un trăgător de elită / în fond nu sunt decât un elev / la termen redus/

 

AM GĂSIT UN PLIC ÎNCHIS. NU AVEA PE EL NICI DESTINATARUL, NICI EXPEDITORUL. DAR AM BĂNUIT CĂ E PENTRU MINE, DE LA EL. NU M-AM ÎNȘELAT. ERA O SCRISOARE NU PREA LUNGĂ, CU UN SCRIS NEOBIȘNUIT DE FRUMOS, CALIGRAFIC.

Draga mea,

Nu știu dacă vei citi sau nu aceste rânduri. Dacă totuși ele ajung la tine, merită să vorbim și despre noi. Nu știu de unde vin, nici încotro mă duc.

Nu știu când m-am născut, nu știu când voi muri.

Nu știu câte vieți am trăit până acum, dacă ele au fost omenești sau am fost întrupchipat în ființe sau chiar lucruri.

Poate că singura certitudine este aceea că aparțin unui suflet nemuritor, care s-a odihnit, se odihnește câteva clipe (astronomice) în cuibul trupului meu.

Știu că sufletul meu înseamnă vibrație, ritm, energie, lumină. Dar mai înseamnă și iubire. Deci încă un suflet, al tău.

SAU POATE CĂ AMÂNDOI ALCĂTUIM ACELAȘI SUFLET, O FUNIE DE LUMINĂ, O ENERGIE ASTRALĂ.

Ne-am întâlnit încă de la începuturile omenirii, ca oameni ai peșterii, înainte de biblicii Adam și Eva.

Ne-am căutat, ne-am găsit, ne-am pierdut, ne-am topit unul în celălalt, ne-am aliat, ne-am iubit. Am purtat mereu alte nume și alte măști.    

Ne-am jucat un joc ciudat, de-a v-ați ascunselea printre timpuri, spații, epoci, istorii și mituri.

Ne-am confundat cu unele personaje istorice, ne-am deghizat în eroi și zei, am fost copii, adolescenți, maturi, bătrâni, am fost și suntem eterni.

Poți tăia timpul sau spațiul? Poți tăia iubirea?

Numele tău a fost mereu altul: Ștefana, Corina, Vera, Maria, Calipso, Ecaterina, Zara, Anastasia, Irinel, Silvia, Kata, Alina, Hypatia, Iștar, Zsofia, Marija, Vartic, Pulheria, Sara, Cleopatra, Iulia, Marcia, Ulpia, Fatima, Rectina, Venera, Marie, Silvana, Ildiko, Hatșepsut, Neferu Re, Maat, Hathor, Lilith, Eva, Ada, Sala, Noema, Azura, Luluwa, Salomeea, Elisabeta, Irodiada, Veronica, Simona, Augusta, Elena, Casandra, Ana, Varvara…

Sufletul tău a fost întotdeauna același.

Și numele meu a fost mereu altul.

Tot 50 de nume, ca și ale tale…

Acum plec în lume. Sunt unul dintre donatorii de suflete… și trebuie să mă dăruiesc oamenilor.

Dar îți las drept moștenire iubirea noastră în atâtea povești, unele fericite, altele tragice. 

Găsești, printre atâtea hârtii, versuri, crochiuri, desene, hărți, partituri.

Dar vei găsi cu siguranță și scrierile mele redactate în alfabete secrete.

Și invențiile mele, unele greu de înțeles, altele folositoare oamenilor, altele de-a dreptul periculoase.

Ești Marea Preoteasă, Marea Bibliotecară, Tainica Scriitoare, Fericita Taumaturgă, Sfânta Iubire, Întemeietoarea.

Câd voi termina misia mea prin lume, te voi căuta. Avem multe a ne spune.

Și poate că sufletele noastre, reîntâlnindu-se, se vor odihni pentru o clipă…   

Lucian Strochi