Și pentru că iubirea noastră a fost spornică și Eva a născut mulți fii și fiice și astfel lumea s-a înmulțit până la Noe și de la Noe încoace, Dumnezeu a lăsat ca toate femeile să nască la fel și tot omul și animalul să se înmulțească doar așa.

Și eu am fost părintele oamenilor, cu bune și rele, până la Iisus.

De acolo este o altă poveste. Sau o altă istorie. Sau o altă credință…

Cât despre Lilith, ea a rămas bufniță și nu s-a mai întrupchipat în femeie.

Și neamul ei omenesc s-a stins.

Și puterea bufniței este doar noaptea și doar asupra celor care se târăsc sau aleargă prea aproape de pământ.

Iar Eva e vie, e Viața și, cât va mai trăi, Pământul acesta va fi plin de oameni, urmași ai mei și ai ei.

M-AM ÎNTREBAT DACĂ UN OM ARE UN  SINGUR NUME. NU MĂ REFER LA PRENUME. CRED CĂ UN OM ARE UN SINGUR NUME, PE CARE ȘI-L ȘTIE DOAR EL, DAR ȘI MAI MULTE NUME, PE CARE I LE DAU ALȚII.

La care se adaugă desigur și poreclele, unele meritate, altele nu.

Mie mi s-a spus Isus, Isus din Nazaret. Sau Iisus Hristos, Christos sau Cristos. De la Isus la Iisus se ajunge prin „vocala sfințeniei”. Căci „Avram” înseamnă „părintele popoarelor”, iar „Aavram” sau „Avraam” – părintele popoarelor sfinte. Mi s-a mai spus Ieșua, Iehoșua, Iesous, Iesus, Isa ibn Maryam – ca profet al lui Allah.

Apoi mi-au spus Atoatețiitor, Atoateziditor, Mântuitorul, Pantocratorul, Mesia, Păstorul, Vestitorul. Mi s-a spus Iisus abia după modificările patriarhului Nikon din anul 1656.

M-am născut la Bethleem Efrata. Alții cred că m-am născut la Nazaret, alții vorbesc de Bethleem de Galileea, la 10 km de Nazaret, căci Bethleemul Iudeei era mult prea departe.

Se pare că am preexistat în ceruri, am existat în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh și alcătuim Sfânta Treime.

Hristos vine tot din ebraică, din mașiach (de aici și Mesia), trece prin greacă în Hristos, dar traducerea finală e aceeași: „Unsul”. Unii cred că forma Isus ar translitera cuvântul ebraic pentru „măgar”. Alții spun că grafia Iisus denota … Antihristul.

Strămoșii mei au fost iluștri, neam de regi și de înțelepți.

Evanghelistul Matei începe arborele genealogic cu Solomon, continuă cu ceilalți regi care au stat la cârma Iudeii, și afirmă că eu, adică Isus, aș fi urmaș al lui David.

Evanghelistul Luca oferă și el cam aceleași informații, vorbind de lista strămoșilor dintre David și Avraam, dar lista strămoșilor dintre David și Iosif este diferită. Tot el prelungește lista strămoșilor până la Adam și Eva.

Nici anul nașterii, nici anul morții și deci nici vârsta nu-mi sunt clare. În general se consideră că m-am născut în anii 7 – 2 î.e.n. și am murit în anii 25-36 e.n. Adică am trăit între 27 și 43 de ani. Cam mare diferența. Dar nu se cunoaște nici ziua sau luna nașterii. Prin tradiție s-a stabilit 25 decembrie, poate și pentru că atunci e Sol invictus (Soarele neînvins). Nici despre frații și surorile mele nu se știe mare lucru. Se consideră ca am avut patru frați și două surori. E cunoscut și numele fraților: Iacov cel Drept, Iosif, Simon și Iuda. Problema se pune dacă ar fi fost frați buni, frați  vitregi sau veri. S-a considerat, din cauza doctrinei pururi feciorii a Mamei, că frații erau copiii lui Iosif dintr-o altă căsătorie. Alții cred că frații mei sunt de fapt copiii lui Cleopa, fratele lui Iosif și ai Mariei, soția lui Cleopa. Și numele surorilor sunt greu de găsit. Totuși ar fi vorba de Maria și Salomeea. S-a scris mult despre asta. În unele scrieri au existat și doi gemeni: Christeen, sora geamănă a mea, și Colin.

Mai mult, unii consideră că Isus și Hristos sunt persoane diferite, iar alții afirmă că Iuda era fratele meu geamăn, care a murit în locul meu pentru a se produce o falsă înviere și pentru a se răspândi Evangheliile lui Isus.

Dar câte nu s-au spus și despre sexualitatea mea: că aș fi avut o relație intimă cu Maria Magdalena, că aș fi fost homosexual, că aș fi fost eunuc, că am fost poligam, fiind căsătorit cu Maria Magdalena, Maria și Maria din Betania și am avut copii cu ele. Că nunta din Cana Galileii a fost propria mea nuntă. Și câte și mai câte. Sunt convins că nici cei care răspândeau zvonurile sau scriau despre cele de mai sus nu credeau în ele.

Dar cine sunt eu? Unii mă văd un predicator evreu din Galileea, care a trăit în timpul ocupației romane a Israelului și care a fost crucificat la Ierusalim  în jurul anului 30 e.n. sub guvernarea lui Ponțiu Pilat. Alții îmi trec ca ocupații: tâmplar, activist social, predicator, vindecător popular.  Se spune și că aș fi fost un profet apocaliptic, un Înțelept, Fiul lui Dumnezeu, un mit, Mesia, odraslă a lui David, posibil rege peste Israel, revoluționar, luptător pentru dreptate…

Viața mea e cuprinsă în Evangheliile canonice ale Noului Testament. Dar cele patru evanghelii sunt false atribuiri, autorii lor fiind anonimi, ele fiind totuși atribuite, în mod tradițional, dar total inexact, lui Matei, Marcu, Luca și Ioan.

Niciuna dintre ele nu e scrisă de vreun martor direct la evenimente. Un profesor de la Sorbona afirma chiar că „toate așa-numitele izvoare istorice păgâne și iudaice nu ne oferă nicio informație credibilă despre viața lui Isus, nici măcar nu ne asigură că ar fi trăit vreodată.”

Am fost acuzat de paranoia religioasă, schizofrenie, tulburări delirante, halucinații vizual-auditive, epilepsia lobului temporal, sinucigaș, suferind de sindromul Complex Mesia, tulburare schizoafectivă, amăgire de grandoare, sindromul Geschwind.

Mai mult, o serie de figuri importante din Biblie: Abraham, Moise, Sfântul Pavel, Ioan Botezătorul ar fi avut și ei probleme de sănătate mintală comparabile cu Mine.

Și totuși. În ortodoxie, Dumnezeu este unul în ființă și întreit în persoane (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh). Iisus a existat ca ființă divină în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh, înainte de întrupchipare.

Astfel se păstrează unitatea și egalitatea între persoanele Sfintei Treimi.

Au fost probleme la nașterea mea. Povestea e destul de încâlcită. Mama mea, Maria, a primit vestea de la Arhanghelul Gabriel că va naște un prunc zămislit de Sfântul Duh, care „se va numi Isus și care va moșteni tronul strămoșesc al lui David și va conduce o împărăție fără de sfârșit.” Maria era virgină și era în vizită la Elisabeta (viitoarea mamă a lui Ioan Botezătorul) și la Zaharia, soțul ei, care era rabin. Însărcinată în luna a treia, Maria s-a întors în Nazaret,  iar Iosif, când a văzut-o, s-a simțit înșelat și a vrut să o alunge.

Maria   i-a mărturisit că a rămas însărcinată cu Sfântul Duh, dar Iosif nu a crezut-o și a alungat-o, dar i-a promis că va ține secretul. În caz contrar, mama ar fi fost condamnată pentru adulter și lapidată.

Dar Iosif a avut un vis și în acel vis îngerul Gabriel i-a întărit și confirmat spusele Mariei; mai mult, i-a spus și că fiul ei va mântui poporul evreu de păcate, conform profețiilor lui Isaia, care a spus că „o fecioară îl va naște pe Mesia”. Așa că Iosif și-a reprimit logodnica în locuință și apoi a acceptat să-i crească fiul care nu era al lui.

Lucian Strochi