Numitorul are același rol, de reducere a timpului de căutare. La început este o literă mare, de la A la Z, urmată de două cifre, de la 10 la 99. Se caută în Tabelele de autor (care se găsesc în orice bibliotecă) un grup de litere cât mai apropiat de cel al autorului, căruia îi corespund două cifre. De pildă, dacă autorul este Bărbulescu se caută la Ba (10), apoi la Bar (28), apoi la Barb (29) și în fine la Barbu (30). Deci Bărbulescu se va scrie B 30. Eugeniu se va scrie E 89, iar Ștefan S 81. Probleme apar când e vorba de scriitori cu același nume, de exemplu Sadoveanu. Avem Isabela Sadoveanu, Profira Sadoveanu, Ion Marin Sadoveanu, Mihail Sadoveanu. Se caută cifra corespunzătoare pentru Sadoveanu, respectiv S 13, la Sad… Apoi în dreapta cifrei 13 se pune o literă mare:   I pentru Isabela, P pentru Profira, M pentru Mihail… La fel se procedează și cu operele aceluiași autor: Baltagul va primi B, Frații Jderi F, Creanga de aur C ș.a.m.d.

Fiecare grupă se divide în subgrupe. Astfel, grupa 5  va avea subgrupele: 51 matematică, 52 astronomie, astrofizică, 53 fizică (531 fizică mecanică, 532 mecanica fluidelor, 534 vibrații, acustică, 535 optică, lumină, 536 căldură, 537 electricitate, magnetism, electromagnetism), (537.228 acțiunile câmpului magnetic).

Pe mine mă interesa îndeosebi grupa 2, cu subgrupele: 21 Teologie Naturală 22 Sfânta Scriptură. Cărțile sfinte. Biblia. Vechiul și Noul Testament. 23 Teologie dogmatică 24 Teologie practică. Teologie morală. Cărți de rugăciuni. 25 Teologie pastorală. Omiletică. Predici. 26 Biserica creștină. Organizare 264 Liturghie. Cult public. 265 Sacramente 27 Istoria bisericii  creștine. Ordine religioase. Patrologie 28 Biserica creștină. Comunități. Secte 281.9 Biserica Ortodoxă răsăriteană 281.95 Biserica română 282 Biserica romano-catolică 283 Biserici episcopale naționale 284 Biserici și secte protestante 286 Biserica prezbiteriană 286 Anabaptiști. Baptiști. Adventiști 287 Metodiști 288 Unitarieni. Antitrinitari 289 Alte secte religioase. Mormonii. Martorii lui Iehova 29 Religii necreștine 291.1 Filosofia religiei 292 Religia grecilor și romanilor 293 Religii ale germanilor și ale popoarelor slave baltice 294 Religii indiene. Vedism. Budism. Hinduism. 294.527 Yoga 295 Religii persane. Zarathustra 296 Religia evreilor. Iudaism 297 Islam. Coran 259 Alte religii. Confucianism. Daoism. Șintoism.

Oricum vibrațiile erau la 534…

Cataloagele erau și alfabetice, adică după numele autorului și titlurile cărților, dar erau și unele cu indici importanți, spațiali, temporali, de limbă, de formă.

De pildă dacă aveai scris ”1848”, găseai grupate toate scrierile dedicate acestui an, scrieri beletristice sau științifice.

Erau destule și multe alte secrete, mai mari sau mai mici, pe care eu aveam să i le rezolv concret, „pe teren”.

Deocamdată ajunsesem la lemn. Trecusem de epoca pietrei și ajunsesem la cea a lemnului.

Și atunci s-a produs o minune. Trei zile și trei nopți a bătut un vânt năprasnic.

De parcă aerul s-ar fi supărat pe pământ, pe apă, pe foc. Și pe lemn și pe oameni. A îngenuncheat brazii, i-a doborât, i-a prăvălit la vale. A scos apele din matcă. Muntele, dealurile au alunecat, căutându-și refugiul în văi.

Și atunci s-a convins, încă o dată, definitiv, că oamenii aveau nevoie aici de o biserică.

Acum pădurarii te rugau să iei lemnul din pădure, să nu putrezească, îl dădeau la preț de nimic, dar  cine să-l cumpere și mai ales cine să-l care…

Atunci Ștefan a cumpărat doi cai. Să ajungă mai ușor la drumul cel mare.

Să poată căra trunchiurile de copaci.

A chemat-o pe Ștefana. I-a spus că e nevoie de ea. Și Ștefana a venit, însoțită de două măicuțe. Erau din Ordo Fratrum Beatissimae Mariae Virginis de Monte Carmelo, Ordinul Carmelit, cu origini pe Muntele Carmel, unde pelerini din  timpul cruciadelor în secolele XII-XIII se stabiliseră și, în memoria prorocului Ilie, începuseră o viață de eremiți și construiseră un lăcaș de cult închinat Sf. Maria.

Este un ordin renumit pentru austeritatea sa și a devenit și un ordin feminin începând cu secolul al XV-lea.

În timpul evenimentelor protestante din secolul al XVI-lea, ordinul   s-a scindat în Ordo Carmelitarum Calceatarum  și Ordo Carmelitarum Discalceatarum, sau Carmeliții  încălțați și Carmeliții desculți.

„Aș vrea ca acest lăcaș să fie un SCHIT AL SFINTEI CRUCI, iar bisericuța să aibă hramul SCHIMBAREA LA FAȚĂ” – i-a cerut Ștefana.

Ștefan a rămas multă vreme pe gânduri. Apoi i-a spus:

„Cred că te-ai gândit bine. Dar aș vrea ca biserica să fie una ecumenică. Să aibă și un iconostas, cu icoane cu sfinți arhangheli proveniți din amândouă riturile creștine.”

Apoi el i-a mai adăugat:

„Eu am supus piatra și am obligat-o să-mi asculte și să-mi urmeze gândul. Tu va trebui să supui lemnul. Acum plec în ultima mea călătorie. Am de plătit încă oamenilor, să-i ajut cu gândul, cu fapta, după puterea gândului, a inimii și a sufletului. Dar și pentru că mai trebuie să aflu multe lucruri despre mine și despre ceilalți oameni. Știu că atunci când mă voi întoarce, vei fi singură. Și atunci sufletele noastre se vor putea împleti, ca o funie de raze. Și asta va fi când timpul se va scurge în alt mileniu.”

…A plecat a doua zi, când încă nu se rumeniseră zorii…

Măicuțele se numea Tereza și Isabela. Se cunoșteau bine. Lucraseră împreună. Au terminat repede lucrarea. Întâi biserica, apoi cele patru chilii, una pentru fiecare și ultima pentru duhovnic, un preot           greco-catolic din Oradea.

Biserica era deschisă tuturor. Era un loc de reculegere și de rugăciune:

„Pentru că toți, catolici și ortodocși, suntem creștini, ne rugăm împreună”, spunea Ștefana luminoasă, zâmbindu-le tuturor.

În 2005, la 11 ani după ce veniseră aici, când totul părea gata, biserica terminată, casele de oaspeți primitoare, mobilate, atunci Dumnezeu „a clipit”.

Și, în acea străfulgerare de timp, apele pârâului Gura au năvălit peste măicuțe. Straturile cu flori, cu căpșuni și cu legume au dispărut.

Ștefana a comentat: „În schimb am câștigat foarte mult balast. A fost apoi un reportaj, un documentar despre distrugerile incredibile ale pârâului, căruia localnicii îi mai spuneau și Repedea  și știau ei de ce. Documentarul a stârnit o reală emoție atât în România, cât și în Franța, Spania, Germania, Austria și alte țări.

Au început să vină de peste tot ajutoare. A venit și un om cu un excavator și a regularizat cursul apei și a rearanjat curtea devastată. Au venit atunci peste o sută de voluntari din toată țara, chiar și câțiva străini să ne ajute.”

Asta a fost prima minune. Apoi au venit, legate unele de altele, celelalte minuni. Muntele a mai alunecat o dată. Numai că acum s-a deschis o peșteră și de sus a căzut, ca o minune Dumnezeiască, o cascadă. O cascadă cu o formă ciudată, închipuind o mireasă pregătită de nuntă, cu rochie, cu voal.

Peste exact o săptămână, era Sfântul Ilie. Și atunci, în asfințit, cascada a luat pur și simplu foc. Nu mai era apă, ci un foc, o lumină care curgea asemenea unei lave. Cascada a luminat toată noaptea, de parcă ar fi fost fosforescentă. Abia atunci, Ștefana și celelalte două au văzut în gura peșterii ascunse de cascadă, un alt foc. El lumina pe dinăuntru cascada. Era poate un fir subțire de metan, care se strecurase la suprafață și care ardea asemenea unui foc veșnic pe mormântul unui soldat necunoscut.

Au început să vină tot mai mulți oameni. Se închinau, se rugau, dădeau din cap cu uimire. Aduceau icoane și cărți în dar. Încet-încet biblioteca se completa cu scriitori de toate credințele și Ștefana avea câte un perete pentru fiecare credință. Se aflau acolo scriitori ortodocși, laici și preoți, precum Ioan Alexandru, Ioanichie Bălan, Nicolae  Corneanu, Miron Cristea, Feodor Dostoievski, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Traian Dorz, Ilie Cleopa, Serafim Joantă, Grid Modorcea, Teofil Părăian, Iustin Pârvu, Alexandr Soljenițîn, Nicolae Steinhardt, Dorel Zaica, Adrian Popescu, Iosif Trifa, Christos Yannaras, Nicolae Neaga, Seraphim Rose și mulți, mulți alții. Erau, pe alt perete, deloc surprinzător, ținând cont de spiritul ecumenic, și scriitori atei: Jorge Amado, Sir Kingsley Amis, Isaac Asimov, Gao Xingjian, Leonard Woolf, Vladimir Tendryakov, Aziz Nesin, Primo Levi, Roger Martin du Gard, Pierre Loti, Giacomo Leopardi, Stanislaw Lem, Pär Lagerkvist, Ismail Kadare, Graham Greene, Georg Christoph Lichtenberg, Dorothy Hewett, Sir  Arthur  C. Clarke, Marchizul de Sade, Oriana Fallaci, Nadine Gordimer etc..

Peretele cel mai larg era destinat totuși scriitorilor romano-catolici, mulți dintre ei fiind nume pe care le găseai în orice bibliotecă: Dante Alighieri, Honoré de Balzac, Jules-Amédée Barbey d’ Aurevilly, Giovanni Boccaccio, Clemens Brentano, Anthony Burgess, Pedro Calderón de la Barca, Luis de Camões, Miguel de Cervantes, François-René de Chateaubriand, Paul Claudel, Juana Inés de la Cruz, Francisc de Assisi, Vladimir Ghika, Baltasar Gracián, Julien Greene, Papa Grigore I cel Mare, Joris-Karl Huysmans, Max Jacob, Francis Jammes, James Joyce, Rober Musil, Thomas Morus, Michel de Montaigne, François Mauriac, Lope de Vega, Leonardo da Vinci, Frank Herbert, Alexander Pope, Francesco Petrarca, Blaise Pascal, Giovanni Papini, François Rabelais, Toma de Aquino, Paul Verlaine, Stendhal, Henryk Sienkiewicz, Friedrich Schlegel… La loc de cinste se aflau și scrierile carmelitului Ioan al Crucii (San Juan de la Cruz, Juan de Yepes Alvarez): Subida del monte Carmelo, Noche oscura del alma, Cantico espiritual, Llama de Amor viva, Avisos y sentencias espirituales.

Aproape toți în limbile lor materne. Existau desigur și cărți rare, Biblii în primul rând, în aramaică, ebraică, coptă, latină, dar și câteva incunabule. Mai erau și multe albume de artă, cele mai multe cu artă religioasă, dar și albume ale unor pictori precum Van Gogh, Picasso, Cezanne, Vermeer, Goya, Aivazovski.

Lucian Strochi