1. Iubirea e oarbă, dar nu și surdă.
2. Iubirea este scara timpului.
3. Iubirea nu e un act de posesie, ci de donație.
4. I-am invidiat întotdeauna, sincer, pe cei care îmi spun că nu se gândesc la nimic. Câtă profunzime!
5. Idei poate avea și idiotul. Nu-mai că ideile lui sunt fixe.
6. Iei cu tine, la moarte, mai puțin decât conținutul unui geamantan. Adică mai puțin decât poți lua într-un refugiu.
7. Iluzia e un cuvânt de care avem mereu nevoie. De aceea ne facem provizii de iluzii în orice anotimp.
8. Imaginația poate depăși realitatea, dar nu o poate înlocui.

9. Inițierea poate fi și un drum. Dar nu e obligatoriu ca el să fie drept, neted, fără suișuri și coborâșuri, fără bifurcații și chiar întoarceri.
10. Inspirația fără transpirație e ca o scufundare fără respirație.
11. Istoria războaielor se rezumă la disputa dintre o spadă și un scut. Când scutul e mai tare, avem pace. Când spada e mai tare, avem război.
12. Iubirea are cele mai multe și mai ascuțite simțuri. Mai puțin două: simțul umorului și cel al echilibrului.
13. Îmi plac cuvintele necunoscute. Au atât de multă poezie în ele. Și se pot referi la orice!
14. Îmi place mijlocul pentru că nu are limite.
15. Îmi place natura pentru contradicțiile ei, nu pentru confirmările ei.
16. Îmi place pacea, chiar dacă știu că e doar instituționalizarea unui război.
17. Împăratul împărțește. (din gândirea unui copil)
18. Împletecire e atunci când ți se încrucișează picioarele sau limba din cauza pletelor (din gândirea unui licean)
19. Împotriva mea nu sunt decât eu. (din discursul unui rege).
20. În bibliotecă se poartă cele mai crâncene bătălii: între seminții, sexe, religii, popoare, cuvinte. Dar curios, nimeni nu moare, nimeni nu e rănit, nimeni nu sângerează.
21. În electricitate, ca și în viață, importante nu sunt circuitele, ci scurtcircuitele.
22. În fabule animalele vorbesc precum oamenii. Cum se numește specia în care oamenii vorbesc ca animalele? (Din gândirea unui copil mai aparte).
23. În ştiinţă eroarea poate fi catastrofală, în artă – divină.
24. În țara orbilor, chiorul e împărat. Dar cine e împărat în țara chiorilor? (Din gândirea unui copil mai aparte).
25. Înainte de a face primul pas, gândește-te că „înainte” este un adverb de timp, de mod și de loc.

Lucian Strochi