Cerneala simpatica-Aforisme (35)
-
- Măgarul l-a făcut celebru pe Buridan. Fără el, filosoful ar fi fost un individ obscur.
- Mai bine înjuri decât juri.
- Maimuța imită omul sau omul imită maimuța? Greu de răspuns. Oricum, omul și maimuța nu se prea țin de mână.
- Marele paradox al naturii: inteligența e limitată, iar prostia infinită.
- Medicamentele sunt mai inteligente decât oamenii. Ele știu foarte bine unde să se ducă pentru ca să dispară suferința.
- Mediocritățile au avut o singură idee genială. Au inventat democrația.
- Mercurialul este un mercur retrograd. (din gândirea unuia).
- Mi-a foarte ușor să scriu o frază. E relativ ușor să scriu o propoziție. Mi-e aproape imposibil să scriu doar un cuvânt.
- Mi-e greu să-mi imaginez lumea fără fante, fisuri, găuri, crăpături. Nu de alta, dar cum ar mai avea loc trecerile?
- Minciuna se bazează pe memoria absolută a mincinosului și pe cea relativă a receptorului.
- Mintea nu poate fi închisă precum o ușă. Dar până și ușa trebuie din când în când deschisă.
- Modestia e arma deșteptului, nu a prostului. Pentru simplul motiv că un prost nu poate fi niciodată modest, pe când un deștept poate mima perfect oricând acest lucru, mai ales în societate.
- Mortul de la groapă, nu se mai dezgroapă. Nu vă bazați pe asta. Unii au pățit-o.
- Mulsul și tunsul sunt necesare, dar nu suficiente (din gândirea unui elev)
- Muntele e cel mai aproape de cer. Asta se știe. Dar, prin peșteri, e și cel mai aproape de inima pământului.
- Muntele poate fi și mușuroi, dar și Movilă. (din deviza Movileștilor)
- N-am cultivat mărimile, ca să nu le văd micimile.
- N-am înțeles de ce curentul alternativ e superior curentului continuu.
- N-am reușit să mă plictisesc niciodată. Poate că nu sunt destul de nobil pentru asta.
- N-am știut niciodată ce înseamnă „prieteni la cataramă”. Cred că se referă la anumite rotunjimi ale abdomenului.
- N-am știut niciodată cine e mai dinamic, trupul sau sufletul. Cred că până la urmă, depinde de fiecare.
- N-am știut niciodată dacă liniuța dintre anul nașterii și cel al morți e o cratimă, adică o liniuță de unire sau de despărțire. Sau, pur și simplu, viață…
- N-am știut niciodată dacă un curcubeu este stăpânul culorilor sau sclavul lor.
Lucian Strochi