Cerneala simpatica-Aforisme (30)
- Încearcă întotdeauna să obții numai primul loc. Dacă reușești, va fi meritul tău și vei fi aplaudat de toți ca un adevărat campion. Dacă nu vei obține primul loc, nu îți vei putea reproșa că nu l-ai visat și vizat.
- Încearcă să faci numai bine. Nu e chiar atât de greu.
- Încearcă să fii banal și vei vedea cât de interesant poate fi. Pentru tine, dar îndeosebi pentru ceilalți.
- Încerc o singură mare dezamăgire: aceea că infinitul nu are vreun capăt.
- Întotdeauna un cuțit se va întâlni cu o tăietură sau o rană.
- Între două oglinzi paralele, ai o infinitate de trupuri. Dar câte suflete?
- Într-o țară coruptă, până și plaiurile par plagiate.
- Într-o țară normală, ar trebui pus TVA pe tristețe și pe bucurie. Iar pentru iubire scutirea să fie temporară.
- Întunericul nu poate exista fără lumină. Și invers. Care ar fi viteza întunericului în vid?
- Înțelepciunea e limitată, prostia infinită.
- Înțeleptul pune o virgulă, acolo unde prostul pune un punct.
- Învățăm toată viața. Depinde ce…
- Îi admir mult pe cei care pot urî. Dau dovadă de multă tărie de caracter, sunt consecvenți și transformă emoțiile trecătoare în convingeri permanente.
- Îmi rezerv dreptul de a nu spune nimic. Iată cea mai sinceră, cea mai orgolioasă și imprudentă declarație de presă.
- Împăratul e mai important decât regele. Pentru că împăratul împărățește, pe când regele guvernează.
- Împăratul e mai mare decât regele, pentru că el împărățește, pe când regele nu regește.
- În copac nu te sprijini de o frunză, ci de o ramură. Nu te sprijini de o ramură, ci de trunchi. Dar cel mai bine nu te urca în copac.
- În ficțiune, doar în ficțiune, caută să fii sincer. Abia atunci te vor iubi cititorii.
- În goana după a aprecia adevăratele valori, ne împiedicăm de nimicuri. Și adesea uităm de scopul inițiat.
- În natură singurul lucru care nu se schimbă sunt tiparele. Dacă nu ar fi așa nu am mai putea deosebi o bufniță de o privighetoare.
- Înainte de descoperirea perspectivei, pictorii pictau fără a avea adâncime. Da, dar aveau din plin altele.
- Încercarea, moarte n-are. De unde știți? Ați încercat vreodată să muriți?
- Între nerecunoaștere și nerecunoștință nu sunt decât câțiva pași. Dar ce pași: mari cât niște prăpăstii.
- Între sabie și pană, aleg pana. Pentru simplul motiv că ea mă ajută mai mult la scris. Și oricum mă ajută să visez că zbor.
- Între țipătul de la naștere și tăcerea momentului morții nu este decât o respirație. E drept, divină.
Lucian Strochi