Dumitru Bezem – Candoare, culoare

Luna mai este luna primei expozitii de pictura semnata Dumitru Bezem. Culoare si candoare. Asa poate fi caracterizat „Miticul ” Bezem in doar doua cuvinte. Prezentare: Stefan Potop, artist plastic si presedinte al UAP Romania, filiala Neamt si Lucian Strochi, scriitor si critic de arta. Piatra Neamt, Galeria de Arta „Lascar Vorel” , mai 2017.

Cine nu vrea in paradis sau despre o nuvela devenita piesa de teatru

Splendoarea Paradisului este o scriere greu încadrabilă într-o specie epică, având elemente de povestire, de nuvelă şi chiar de microroman.

Spaţiul-limită este destul de larg, dar necruţător: Teafăra. Așezare ascunsă după munți, pitită între coline, ștearsă, decolorată de timp și  de uitare. Aici poți trăi și muri într-un deplin anonimat, aici poți iubi dureros sau înălțător, fără  ca semnul sufletului inundat de lumină și sublim să fie încrustat pe undeva.  Cer și lut, murmur înghițit de văzduh.

Ca atmosferă, nuvela (s-o numim aşa pentru că analiza primează, înlocuind naraţiunea) aminteşte atât de Decameronul lui Boccaccio, cât şi de scrierile clasicilor ruşi precum Cehov, Goncearov sau Turgheniev.

GHEORGHE VADANA SI METAFIZICA FIZICULUI

O expoziţie Ghoerghe Vadana în iulie este într-adevăr o surpriză. De câţiva ani buni, Gheorghe Vadana ne obişnuise ca, de ziua lui, în februarie, să-i fim prin preajmă.

Ritmicitatea  acestor expoziţii din februarie ne obligau să ne gândim la un bilanţ sentimental  necesar tuturor, pictorului în primul rând.

Spuneam, la un vernisaj că, după părerea mea, Gheorghe Vadana nu este un pictor. Afirmaţia a şocat, mai ales că era vorba de o aniversare, deci erau toate premisele rostirii unor cuvinte amabile.

Îmi menţin şi acum această părere, cu precizarea că Gheorghe Vadana este mai mult decât un pictor, este un rapsod,

Entropismul picturii lui Cornel Paiu

Până la expoziţia sa din 2016, de la Piatra-Neamţ pe care am avut plăcerea să o vernisez, nu ştiam prea multe lucruri despre pictura lui Cornel Paiu.

Poetul, preotul, părintele erau o treime mult mai dinamică, impusă aproape agresiv celorlalţi.

Oricum, câteva lucrări expuse atunci creaseră o bună impresie vizitatorilor, spectatorilor, publicului în general.

Dar, repet, pictura sa părea mai mult o toană, un „violon dˊIngres”.

GETA STAN PALADE – DESTAINUIRILE FULGERULUI sau SCURT TRATAT DESPRE TRATAREA TIMPULUI (3)

Geta Stan Palade pare o adolescentă travestită în femeie, derutându-ne cu o vârstă incertă, trăirile ei fiind contradictorii şi evadând dintr-un timp cronologic şi biologic: Încinsă sunt de-o flacără,/mi-am culcușit uitarea sub saboți/azi am fugit în Cosmos de la școală/să văd pe Lună dacă sunt roboți!//Enigmă/clipitele le-am adunat/dintr-un exil de teamă macerat,/lăsați s-alerge caii prin omăt,/e-un chilipir pecetea de-împărat!… (CAI DE STELE)

Peisajul poate fi apocaliptic, aparent fără vreun motiv, având rolul de contrapunct imaginar, duplicitar: Cele mai armonioase /statui din Evul Mediu,/cele mai de vază /atlase de aripi subțiri,//cele mai focoase /grădini de trandafiri/vor fi decapitate în zori/de-un fulger limbut /adorat de privighetori,//de limbile dulci /ale cântecului/acaparat de neliniștea /unui deal de mălini/pe unde se înalță /oiștea de mărgăritar /a Carului Mare!… (NELINIŞTEA UNUI DEAL DE MĂLINI)

GETA STAN PALADE – DESTAINUIRILE FULGERULUI sau SCURT TRATAT DESPRE TRATAREA TIMPULUI (2)

Încurajată de izbânzi lingvistice, Geta Stan Palade schimbă receptorul, acesta fiind acum un scriitor celebru, creatorul unui personaj nemuritor, respectiv Cervantes şi Don Quijote de la Mancha: Îţi scriu/Don Miguel/în fapt de seară/despre morile noastre de vânt/care macină vorbe (SCRISOARE DIN MANCHA)

E momentul când poeta poate scrie foarte frumoase versuri, bazate pe paradox: Să-ntineresc/îmbătrânind de frumuseţe,/ sortită-am fost ca să te port în piept/eşti dorul meu din suflet înţelept/lumina ce-mi descântă cu blândeţe!//În tine cred/cum crede lutu-n soare să mă-mbete foaia verde!… (DOR) Să recunoaştem că „Să-ntineresc/îmbătrânind de frumuseţe” nu o poate spune prea mulţi poeţi…

GETA STAN PALADE – DESTAINUIRILE FULGERULUI sau SCURT TRATAT DESPRE TRATAREA TIMPULUI (1)

Fulgerul este un simbol generos, aflat la intersecţia elementelor fundamentale; el este incontestabil Foc; e generat de Apă; se manifestă în Aer şi se odihneşte adesea pe Pământ. De asemenea Fulgerul e simbolul forţei şi Zeul Zeilor la greci, Zeus, avea în fulger o  armă de temut. Dar fulgerul este o „efemeridă temporală”, durează fracţiuni de secundă, devine un etalon al vitezei şi al gândului: „fulgerător”, „ca fulgerul.” Destăinuirea  (spovedania, mărturisirea) cere timp, este un discurs monologat, dar şi un presupus dialog, iar înainte de orice o naraţie.  Se doreşte o eliberare, dar şi o iertare, o izbăvire. Aşadar Destăinuirile fulgerului este un oximoron, având ca subiect timpul, fiind dublu metaforizat (intervine şi personificarea), pentru a se obţine o umanizare a textului poetic.

CRISTINEL IONUT PRISACARU SI RITMURILE NATURII

Cristinel Ionuţ Prisacaru este un artist complet şi complex.

Frescar, caricaturist, peisagist, iconar, pictor de şevalet, artistul romaşcan are destule izbânzi, cele mai evidente fiind compoziţia în ulei „mozaicată” şi grafica, unde excelează, ajutându-l atât un desen foarte bun, sigur, inspirat, dar şi un imaginar care îi permite să se mişte cu uşurinţă prin toate cotloanele existenţe umane şi nu numai.

În grafică, Cristinel Prisacaru realizează „zoosofii”, calul, bizonul, leul fiind animalele sale cap de serie imagistică. Calul are dezvoltări ingenioase, fantastice, incluzând inorogul sau pegasul; bizonul devine, într-o metamorfoză inversă, om; leul devine un leu heraldic.