Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (15)

CORNEL PAIU: Termenul de „muză”, mai are acelaşi înţeles, cu cel de odinioară? Sau, în timp a suferit mutaţii de semnificant?

LUCIAN STROCHI: Întotdeauna avem nevoie pentru a gândi, a crea, a ne putea concentra la o intensitate maximă, de un nucleu de condensare. Acesta poate şi o icoană, o muză, o iubită.  Muzele sunt decorative, amuzante, dar atât.

CORNEL PAIU: Care ar mai fi astăzi „muza”, care inspiră pe creatorii de artă? E una veritabilă sau închipuită? Dar, oare, astăzi, mai au nevoie creatorii de „muze”, în sensul cel mai autentic, în demersul lor artistic? Nu ştiu, cred că vreau să zic, că astăzi, termenul, mie personal, îmi apare, pervertit şi artificial, golit de contemplarea sinceră a frumuseţii, golit de altruismul sacrului.

LUCIAN STROCHI: O operă de artă nu înseamnă doar sacrul, doar frumosul (esteticul). Inspiraţia – căci despre ea este vorba – înseamnă exerciţiu, victorii şi eşecuri, găsirea unui traseu ideal pentru gând, pentru imagine. Importantă e „sinapsa”. Dacă înlocuim muta cu tema, atunci vom constata că temele, deci muzele sunt aceleaşi de mii de ani.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (14)

CORNEL PAIU: Ce delimitări/ diferenţieri (între)vedeţi între operă şi autor? Pot ele să se subjuge sau să se submineze una pe alta? Se pot confunda? Cât de departe poate merge acest tip de confundare, care mi se pare diferit, ca termen, de „confuzie”? Se poate autorul identifica cu opera sa, şi invers? Autorul determină opera? Sau poate invers? Sau poate nici autorul, nici opera, ci altceva?

LUCIAN STROCHI: Şi da şi nu. Cel mai des opera „înghite” autorul. Cu cât o operă este mai cunoscută, cu atât autorul tinde să devină anonim. Şi e vorba de genii, nu de autori de raftul doi! Sunt cazuri când autorul se identifică cu opera sa în sensul că doar acel autor putea scrie acea operă.  Numai Eminescu putea scrie Luceafărul, numai Coşbuc Nunta Zamfirei, numai Mateiu Caragiale putea scrie Craii de Curte Veche, numai Marin Preda putea scrie Moromeţii. În aceste opere, autorul se identifică cu opera. Şi exemplele pot continua. Autorul determină în general opera. Există însă şi situaţia inversă. Atunci e vorba de curente, şcoli, tendinţe. Autorii scriu de fapt aceeaşi operă. Opera de artă este un organism viu, cu un ADN inimitabil, unic.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (13)

CORNEL PAIU: Nu pot observa însă că numărul din Antiteze serbează şi „Centenarul Calistrat Hogaş”. „Calistrat Hogaş” – „Conferinţa rostită la patronul Liceului de băieţi „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ, pe 27 noiembrie 1931, de către d-l profesor Ioachim Botez” şi articolul scriitorului Constantin Tomşa, „Calistrat Hogaş, un călător fără pereche ,în munţii Neamţului’”, sunt edificatoare în acest sens. De asemenea, secvenţa intitulată „Din viaţa Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ”, edifică atenţia acordată de intelectualitatea-creatoare a Neamţului, celor două personalităţi sincronice amintite: Ion Creangă şi Calistrat Hogaş. Am afirmat o sincronicitate între cei doi, dar nu ştiu dacă am întru totul dreptate. Dumneavoastră ce părere aveţi?

LUCIAN STROCHI: Nu cred că poate fi vorba de o „sincronicitate” între Calistrat Hogaş şi Ion Creangă. Au totuşi câteva note comune: arealul descris (ţinutul Neamţului), umorul. Numai că la Calistrat Hogaş este un unor livresc, clasic, elevat, calculat, iar la Creangă e un  fenomen… natural. Cred că scriitorii sunt extrem de diferiţi şi nu pot fi „clasificaţi”, „încolonaţi”, „împărţiţi” pe generaţii, promoţii, tendinţe, curente…

Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (12)

Lucian Strochi - colectia de artaCORNEL PAIU: Aş expanda întrebare anterioară, cu permisiunea dvs., către toate tipologiile de creatori: plasticieni, muzicieni, coregrafi…

LUCIAN STROCHI: Şi aici lista e prea lungă: Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Dürer, Vermeer, Turner, Picasso, Brâncuşi, Holbein, Dali, dintre plasticieni; Bach, Beethoven, Verdi, Ceaikovski, Wagner, Enescu, Prokofiev, Carl Orff, A. Vivaldi, E. Grieg. Nici cu coregrafii nu e mai simplu, mai ales că mulţi dintre ei au fost şi balerini de geniu: Maia Pliseţkaia, Maurice Bejart, Djaghilev, Isadora Dancon, Grete Wiesenthal, Ninette de Valois, Galina Ulanova, Alicia Alonso, George Balanchine, Mihail Baryshnokov, Joaquin Cortes, Mihael Fokine, Margot Fonteyn, Vladimir Malakhov, Vaslav Nijinsky, Robert Nurejev, Pierina Legnani…

Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (11)

CORNEL PAIU: Acelaşi, D. R. Popescu, pentru care aveţi de mult o admiraţie deosebită şi pentru care, eu însumi, pot spune că am o admiraţie, e drept, de dată mai recentă, în articolul său „Ivan Turbincă merge mai departe”, face următoare afirmaţie: „Autorii magnifici, printre care se află şi Creangă, ne pun în faţa unor realităţi pline de întrebări!” („Antiteze”, # 46/47, Seria a III-a, nr. 1-2/ 2017, anul XXVII, Piatra-Neamţ, p. 25) Care ar fi după dvs. „autori magnifici” şi care ar fi acele „realităţi pline de întrebări”, pe care ni le înfăţişează prin intermediul operei lor?

LUCIAN STROCHI: Orice scriitor mare, magnific, descriu realităţi şi irealităţi pline de întrebări. Literatura, arta în general, pune întrebări şi nu încearcă neapărat să răspundă la ele. Dacă ar trebui să mă opresc la un număr foarte restrâns de scriitori străini (să spuneam 10), nu i-aş putea evita pe Dante, Cervantes, Dostoievski, Shakespeare, Borges, Gabriel Garcia Marquez, Tolstoi, Balzac, Goethe, Hugo. Şi când mă gândesc că au rămas în afara listei Gogol, Cehov, Petrarca, Boccaccio, Ismail Kadare, Thomas Mann, Franz Kafka, Hesse, Baudelaire şi toţi scriitorii antici, începând cu Homer! Pentru a nu fi nedrept cu literatura română, voi aminti de Eminescu, Creangă, Caragiale, Rebreanu, Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade. Constat cu tristeţe că din această listă lipsesc: Slavici, Coşbuc, Alecsandri, Costache Negruzzi, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, D. R. Popescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, George Bălăiţă, Şerban Bănulescu, Radu Cârneci, Romulus Vulpescu, G. Călinescu.