Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (4)

CORNEL PAIU: Pe de altă parte, la Roman, a avut loc între 27-28 mai 2017, prima ediţie a unui festival dedicat personalităţii scriitorului romaşcan Max Blecher: „Blecher Fest – Spectacol viu în irealitatea imediată”. Am avut onoarea de a participa la o parte dintre evenimentele incluse în festival (Conferinţa „Blecher şi oraşul Roman”, susţinută de dr. Doris Mironescu, universitar ieşean; Festivitatea de premiere a concursului de creaţie literar-artistică „Max Blecher”; Seara blecheriană – seară de lectură…) şi am rămas cu o impresie extrem de plăcută. Cred că această primă ediţie a festivalului a fost o reuşită. În acest context, v-aş întreba cum percepeţi dvs. receptarea contemporană a creaţiei lui Max Blecher?

LUCIAN STROCHI: Cred că Max Blecher este un scriitor european, de talia lui Kafka, Werfel, Brod, adică scriitorii care au  adus faima „kakaniei”. Are sensibilitatea maladivă şi estetică a unui Proust şi intensitatea unui Thomas Mann, cel din „Muntele vrăjit”. Sunt sigur că valoarea lui Max Blecher va creşte mult în următorii ani, când bariera limbii va fi eliminată.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (3)

CORNEL PAIU: Şi pentru că tot suntem la capitolul evenimente, v-aş ruga să comentaţi şi cele mai noi evenimente clepsidrice, respectiv: Cenaclul „Clepsydra”, Episodul 4, Lansare de carte: Petru Chirica, Amintiri. Evocări. Reflecţii, Ed. Papirus Media, Roman, 2014 (Biblioteca Municipală „George-Radu Melidon”, joi, 18 mai 2017) şi Cenaclul  „Clepsydra”, Serie Nouă, Episodul 5, desfăşurat sub genericul „DOR DE ROMÂNIA – 2018!” – „SEARĂ BASARABEANĂ, Ediţia a III-a”, în cadrul căruia s-au prezentat şi lansat mai multe cărţi: Dan-Gabriel ARVĂTESCU, Singurătatea Sfântului Serafim – povestiri aproape fantastice, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2016, Proză; Vasile CHECHERIŢĂ, Rătăciri, Ed. Crigarux, Piatra-Neamţ, 2014, Poezie; Petru CHIRICA, Amintiri. Evocări. Reflecţii, Ed. PapiruS Media, Roman, 2014, Colecţia Restituiri memorialistice; Victoria FONARI, La marginea absolutului/ Au bord de l’absolu, Chişinău, 2016, Poezie; Anişoara HANGANU, Doi, Ed. PapiruS Media, Roman, 2017, Colecţia Proză – Debut; Mihai HANGANU, Avatarul roşu (Enigma Crucii de sub Toaca), Ed. Advertising, Bucureşti, 2015, Proză; Mihai HANGANU, Roua din vatră, ED. Limes, Floreşti-Cluj, 2016, Poezie; Alexa MIHAELA, Clipe fragile, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Proză; Alexandru MIHĂILĂ, Splendoarea Paradisului, Ed. PapiruS Media, Roman, 2017, Colecţia Proză; Teofana PATRICHI, G – eseuri, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Eseu; Viorel PATRICHI, Dracul zidit – întâmplări adevărate din România profundă, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Reportaj; Mila SANDU-AFANASII, Bucurie şi suferinţă, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Proză; Lucian STROCHI, ANCADIERUL şi INTEGRALA ANCADIERULUI, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2014-2017, eveniment care a avut loc duminică, 18 iunie 2017, la Hanul Răzeşilor, având ca Amfitrion pe domnul Ioan Asaftei.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (2)

CORNEL PAIU: De asemenea, la Bacău, în luna iunie a avut loc prima ediţie a Festivalului „Alecsandriana”, dedicat „Bardului de la Mirceşti”, Vasile Alecsandri, născut la Bacău, în urmă cu 199 de ani. Pentru că şi la acest eveniment v-aţi numărat printre invitaţi aş dori să vă întreb cum aţi rezonat cu acesta?

LUCIAN STROCHI: Am voie şi eu să fiu subiectiv. Cred că există trei scriitori foarte cunoscuţi, dar în realitate prea puţin cunoscuţi. E vorba de Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Sunt scriitori totali, abordând cu dezinvoltură mai toate speciile literare. Coşbuc, de exemplu, are cel mai larg repertoriu de rime şi specii literare lirice cu formă fixă. Poezia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu glisează de la sarcasm la un lirism simbolic, de la „Complotul bubei” o scriere orwelliană până la vârtoşenia din „Bradul”, de la tonurile diafane ale copilăriei până la blesteme. Alecsandri este un foarte bun prozator şi un dramaturg insuficient exploatat.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (1)

CORNEL PAIU: Prima ediţie a Premiul Naţional pentru Proză „Ion Creangă”, Opera Omnia, s-a desfăşurat la finele lunii aprilie şi începutul lunii mai a.c., la Piatra-Neamţ şi Târgu Neamţ, şi a marcat strălucit sărbătorirea a 180 de la naşterea scriitorului humeleştean. Cum comentaţi evenimentul la care ştiu că aţi participat plin de entuziasm?

LUCIAN STROCHI: Ideea premiului naţional pentru proză ION CREANGĂ este destul de veche şi îi aparţine regretatului Laurenţiu Ulici.  El se gândea la o geografie literară care să cuprindă manifestări naţionale (inclusiv premii). Se gândea la Premiul Naţional Mihai Eminescu la Botoşani şi /sau Ipoteşti, la Premiul Naţional pentru proză realistă Liviu Rebreanu la Bistriţa, la un premiu naţional pentru traduceri Lucian Blaga la Târgu Mureş şi /sau Sebeş-Alba, Premiul naţional pentru literatură Ion Creangă la Târgu Neamţ şi /sau Piatra Neamţ.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (6)

CORNEL PAIU: Limbajul plasticii de început de Mileniu III prin ce anume se individualizează/ particularizează?

LUCIAN STROCHI: Limbajul plasticii nu mai poate oferi aproape nimic de la descoperirea perspectivei. Dar „tendinţe” se vor manifesta, fără îndoială. Cred că vom asista la o insurecţie a hiperrealismului, o revalorificarea a ocultismului, o redescoperire a simbolurilor.

CORNEL PAIU: Dacă ar fi să caracterizaţi societatea românească actuală    printr-un singur cuvânt, care ar fi acela?

LUCIAN STROCHI: Căutare. Ne căutăm identitatea. Fie că am pierdut-o, fie că nu am ştiut-o niciodată.

CORNEL PAIU: Dar umanitatea/ lumea Mileniului III?

LUCIAN STROCHI: Secolul al XXI-lea va fi al informaţiei sau nu va fi deloc.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (5)

CORNEL PAIU: Între cărţile dvs. există una cumva mai aparte: „Paradoxala Olanda”, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004. Vă rog să-mi dezvăluiţi câte ceva cu privire la geneza acesteia?

LUCIAN STROCHI: Istoria acestei cărţi este interesantă. În Piatra Neamţ un olandez pe numele lui Henk Schrevel, a deschis o galerie de artă pe care a numit-o TOPART. M-a invitat să prezint câţiva pictori, români şi străini. I-am prezentat, iar el a vrut să-mi plătească un onorariu. L-am refuzat, spunându-i că nu iau bani pentru vernisaje, nici lui, nici altora. Nu a spus nimic, a continuat să mă invite să vernisez.   După vreun an de zile, mi-a făcut o invitaţie: să-l însoţesc vreme de aproape trei săptămâni în Olanda, pe el şi pe soţia lui, Rodica. Am acceptat şi aşa am ajuns să străbat Olanda de-a lungul şi de-a latul. Henk, patriot, s-a străduit să-mi prezinte ţara sa cât mai interesant, cât mai atractiv, în datele ei esenţiale: natură, cultură, oameni, instalaţii, canale etc. Am făcut  aproape 1000 de poze.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (4)

CORNEL PAIU: Va exista cu siguranţă şi o generaţie 2020. Cum credeţi că va arăta aceasta? Prin ce anume s-ar personaliza?

LUCIAN STROCHI: Cred că am răspuns prin precedenta întrebare. Nu va exista nicio generaţiei 2020. Poate va fi una 2022…

CORNEL PAIU: „A înţelege poezia înseamnă a o traduce din limba sa în aceeaşi limbă.” Iată o definire a poeziei care-mi place. Aparţine poetului, eseistului, gânditorului şi criticului literar Gheorghe Grigurcu. Ce-aţi mai adăuga dvs. lângă această formulare?

LUCIAN STROCHI: Poezia este o traducere a cărei original s-a pierdut. Aşa cum s-au pierdut şi cuvintele, topindu-se în sintagme.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (3)

CORNEL PAIU: „Cred că inconştientul cultural colectiv al unui popor produce fenomene culturale exemplare, produce cultură la nivelul maxim de amplitudine.” (Marta Petreu). Cum comentaţi afirmaţia aceasta aparţinând unei personalităţi unice a culturii române, poeta, eseista şi prozatoarea Marta Petreu?

LUCIAN STROCHI: Sunt mai degrabă de acord cu teoria lui Eugeniu Coseriu, care crede că evoluţia culturii este rezultatul unor genii. Geniile apar cu o abatere de la normă, dar datorită genialităţii lor, abaterea de la normă devine

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (2)

CORNEL PAIU: Ce excepţii cunoaşteţi?

LUCIAN STROCHI: Foarte puţini scriitori sunt recunoscuţi în măreţia lor în timpul vieţii. Poate Sadoveanu, poate Lucian Blaga, sigur Alecsandri, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Titu Maiorescu.

CORNEL PAIU: „Cenaclul de luni” s-a înfiinţat în 3 martie 1977, iată acum 40 de ani. Ce-mi puteţi spune despre acest adevărat fenomen cultural? L-aţi frecventat, fie şi ocazional?

LUCIAN STROCHI: Cenaclul de luni preia moştenirea culturală de la Cenaclul Junimea, care la rândul său, continuă cenaclul Atlantida. Eu am părăsit Bucureştiul în 1974, prin urmare nu am fost secant cu  Cenaclul de luni. Ca orice grupare, Cenaclul de luni a produs valori notabile. Nu-l putem compara însă cu Literatorul sau Sburătorul. Mai important decât Cenaclul de luni a fost după mine cenaclul Echinox care a dat literaturii române mulţi scriitori de valoare, făcând din Cluj-Napoca un centru cultural de primă mărime.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (1)

CORNEL PAIU: Ce sentimente aveţi faţă de opera lui Emil Cioran? În timpul vieţii n-a cunoscut deplina recunoaştere, postum, se pare că da, în crescendo. Credeţi că aşa se întâmplă, conform unei nefaste cutume, mai totdeauna, cu majoritatea creatorilor mari/ de geniu?

LUCIAN STROCHI: Am două răspunsuri: unul direct şi unul indirect. Cel indirect se referă la o discuţie pe care am avut-o cu o distinsă scriitore franceză Giselle Bienne. Am îndemnat-o să citească şi literatură română. Nu s-a lăsat impresionată la început de argumentele mele. I-am vorbit de Marin Preda. Mi-a replicat: „Ruşii au 300 de scriitori de  acest gen de valoare. Şi apoi literatura română e o literatură minoră.” I-am replicat. Minoră? Poate. Dar a ajutat