ODA SCHELETELOR

Noi ne-am născut din tenebre,1

Tenace şi demne vertebre,2

Al nostru-i pământul negru şi dur,3

Istoria începe c-un falnic femur.4

Pământul e bun, e măreţ şi e plat,5

Slăvit, sfinţit fii tu brav omoplat.6

Republică, în stemele tale frumoase,

Văd ca însemne, venerabile oase.7

O, ţară sfântă, bogată în staniu,8

În aur, în argint şi chiar în uraniu,9

Ţie-ţi închin, plecatul meu craniu.10

Ole, ole, ole, ola, ola, ola,

Trăiască-n veci mandibula.11

Slăvită fii tu, ţară a noastră.

Istoria începe, biblic, c-o coastă.12

 

ODA SCHELETELOR 

Noi ne-am născut din tenebre,1  –  acest text a fost creat special pentru piesa „Secretele scheletelor”. A fost considerat un imn care se intonează la începutul şi la sfârşitul piesei. Un regizor se oferise să pună în scenă această piesă sub forma unui musyc hall şi avea nevoie de câteva texte poetice. Am compus această odă devenită imn. Sensul ironic este cred destul de clar. Orice grupare îşi poate imagina că istoria începe cu ea, iar imnul naţional trebuie să reflecte această realitate. Prin urmare textul va conţine numeroase referiri la …oase. Scheletele apar în pământ, ca rezultat al unor descompuneri. Schelete la lumina zilei nu se prea găsesc decât sub formă de mulaje. Oasele unui schelet proaspăt descoperit sunt roşietice, dar devin cenuşii    într-un timp foarte scurt.

Tenace şi demne vertebre,2 – Vertebra este cel mai „numeros” os, având aproximativ aceeaşi formă. În acelaşi timp, coloana vertebrală, compusă din vertebre are o importanţă majoră pentru om şi pentru vertebrate în general.

Al nostru-i pământul negru şi dur,3 –într-adevăr scheletele domnesc peste lumea subpământeană. E ţinutul lui Hades, obţinut după celebra împărţire a lumii dintre Zeus, Hades şi Poseidon.

Istoria începe c-un falnic femur.4  – femurul este cel mai cunoscut os. E şi normal: este cel mai lung, se distruge cel mai greu, iar simbolistica sa poate începe chiar de la Iisus şi Adam  şi să ajungă la femurele încrucişate de pe steagul piraţilor. Femurele încrucişate sunt şi simbolul otrăvii. Forma sa aminteşte de o ghioagă.

Pământul e bun, e măreţ şi e plat,5 –aluzie la concepţia anticilor potrivit căreia pământul era plat.

Slăvit, sfinţit fii tu brav omoplat.6 –omoplatul este cel mai lat os al omului. Cu el începe de fapt mâna – cea care făureşte atâtea obiecte.

Republică, în stemele tale frumoase,

Văd ca însemne, venerabile oase.7 –oasele pot ajunge şi în heraldică.

O, ţară sfântă, bogată în staniu,8 – aluzie la cositorul  necesar obţinerii bronzului.

În aur, în argint şi chiar în uraniu,9 –aurul şi argintul, sunt moneda forte a unei ţări. Uraniul  este metalul secolului nostru, prin aplicaţiile sale. Au fost alese metalele pentru că ele sunt dure, iar oasele apreciază această calitate.

Ţie-ţi închin, plecatul meu craniu.10 –craniul este reprezentarea morţii, dar şi cutia care adăposteşte gândirea. Dacă unele oase permit confuzii, craniul stabileşte imediat dacă scheletul este unul uman sau nu.

Ole, ole, ole, ola, ola, ola,

Trăiască-n veci mandibula.11 – mandibula este osul care ajută vorbirea. În acelaşi timp poate fi şi o armă biblică (a sa vedea lupta lui Samson cu filistenii).

Slăvită fii tu, ţară a noastră.

Istoria începe, biblic, c-o coastă.12  – ultimul vers are o triplă decodare. Coasta este cea care apără pieptul, inima, plămânul, viaţa. Dar tot coasta este cea care permite „înmulţirea” omului, Eva prima femeie fiind făcută de Dumnezeu din coasta lui Adam. În fine cuvântul „coastă” înseamnă şi „deal”. Majoritatea aşezărilor le găsim la deal. Câmpia este prea expusă, muntele – dificil de străbătut.

Această odă evocă, enumeră oasele esenţiale ale omului: craniul pentru cap, coasta pentru trup, coloana vertebrală care „leagă” toate celelalte oase: omoplatul care leagă mâna de trup, femurul care reprezintă piciorul.

Se obţine astfel imaginea unui schelet care „umanizează” lumea tenebrelor. Versurile au rima împerecheată şi monorimă.

Lucian Strochi

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 18 februarie 2017 (7)

CORNEL PAIU: Dar în proza străină?

LUCIAN STROCHI: Acelaşi lucru. Num ai că mie îmi vine tot mai greu să-i separ pe scriitori, să-i împart în contemporani sau… Pe Tolstoi, Dostoievski, Flaubert, Maupassant, Balzac, Stendhal, Joyce, Kafka, Bulgakov, Faulkner îi simt contemporani cu mine. Şi pe Ismail Kadare sau Borges, Marquez, Bioy Casares, Sabato. Ce scriitori, ce cărţi, ce morţi surprinse. Scoate moartea din operele lor  şi vor deveni scriitori obişnuiţi.