Calul este un animal cosmofor, primordial, htonian, terimorf, solar, clarvizionar, simbol al timpului, al trecerilor, al iniţierii, al curăţeniei, uranian, fantastic, heraldic, prevestitor de nenorociri, simbol al frumuseţii şi al înţelepciunii, vorbitor.

Citesc în Upanişade² – upanişadele sunt o parte din Vede şi formează Scripturile hinduse, care formează principiul spiritual al hinduismului vedic. Upanişadele sunt contemplaţii mistice sau spirituale ale vedelor şi sunt cunoscute ca Vedanta (punctul culminant, sfârşitul vedelor); cele mai vechi upanişade sunt Brhadaranyaka şi Chandogya, datate în secolul VIII î.H. Tot din upanişade aflăm omul ajungea la starea de nemurire prin sacrificiul calului cosmic.

Despre fantastice cavalcade³– prin cavalcade înţelegem şi avântul asupra cosmosului.

Şi înţeleg

De ce un cal

Nu e un animal,

Ci universul întreg.⁴ – calul este un animal cosmofor. Versurile următoare nu fac decât să privească prin epură o translaţie animal – natură –cosmos.

Demeter a fost una din erinii⁷⁴ – executoare

A justiţiei infernale -.

Din unirea cu Poseidon

A dat naştere unui cal, Aerion⁷⁵

Ce avea să fie călărit de Heracles.⁷⁶

Pegas fu călărit de Belerofon,⁷⁷

Învingătorul Himerei.⁷⁸

Psihopomp⁷⁹, calul poartă moartea în şa.

Calul ceresc e asociat cu Boreu⁵⁰

– Un vânt aproape zeu –

Care se metamorfozează în armăsar,

Galben ca un icusar,

Pentru a seduce iepele lui Erichtonius.⁵¹

Şi, s-a mai spus,

Că a avut cu ele

Odrasle frumuşele:

Doisprezece mânji, atât de uşori,

Încât galopând, pe câmp, în zori,

Nu îndoiau spicele şi, galopând,

Pe mare, nu-i încreţea suprafaţa măcar,

Cât un vânt şăgalnic, sprinţar.⁵²

Calul e clarvăzător⁵³: prevede

Capcanele şi vede

Citesc în Upanişade²

Despre fantastice cavalcade³

Şi înţeleg

De ce un cal

Nu e un animal,

Ci universul întreg.⁴

Pe înţelesul tuturora:

Capul calului e aurora;⁵

Soarele e ochiul⁶, iar vântul

E sufletul ce-a cunoscut cuvântul;⁶

Munţii – ficatul şi plămânii;⁷

Lunile şi zilele săptămânii –

În vis pesemne², dar în astă lume,³

Când multe nu erau, dar aveau nume,⁴

Am fost la templul lui Ashoka:⁵

Beam, la răcoare, un lichior de moka;

Priveam, se vede, prin monoclu.

Nu mă mir

De ce Cantemir,²

Prinţ al înaltei, albastrei melancolii,

Lovit fără veste

De celeste

Stenahorii,

Închis în cele tainice chilii,

Se închina

Cam aşa:

„Şi încă, Doamne, Ţie mă rog,

Când văd un fluture, doi, mi se pare

Că sunt spirite călătoare,²

Îmbrăcate, totuşi, în haine de gală.

Doi fluturi înseamnă fericire conjugală;³

Atunci când vezi, între flori,

În zori,

Un fluture roşu⁴, cu nestemate bătut,

Pisica – ilustratie de George Romila

E insidioasă,

Parcă-i crescută numai în casă,

Mândră că i se spune felină;²

E invidioasă,

Pe nimeni nu lasă

Să stea pe pat, pe covor, chiar pe terasă;

E mincinoasă:

Are solzii de jad², de argint³ sau de aur;⁴

Oamenii cred că-i un zmeu⁵ sau un balaur;⁶

Păzeşte comori⁷ sau lână de aur.⁸

Îl găseşti peste tot: în apă,⁹

Doar să-l încapă;

Albina – ilustraţie de George Romilă

Din înţelepte cărţi citim aşa:²

Albina-i fulger, lacrima lui Ra.³

Zumzetul dintr-un stup de albine

Seamănă cu cel din uzine.⁴

La Eleusis⁵ şi, mai ales,

La Efes⁶,

Preotesele, cele de haruri pline