DOINA DESPRE SCRIEREA IN LIMBA DACA (2)

 DOINĂ1doina este cântecul identitar al românului. El se caracterizează printr-o vibrantă, adâncă emotivitate şi are un caracter elegiac tipic. Doina este însoţită de obicei şi de melodie. A doini înseamnă şi a cânta, a hori. Originea termenului este necunoscută, deşi s-au emis destule ipoteze.

DESPRE SCRIEREA ÎN LIMBA DACĂ2, – nu există o limbă dacă. Dacă a existat, nu s-a păstrat. Există câteva zeci de cuvinte care se presupune că ar fi de provenienţă dacă, în general cele care conţin pe „z”: mânz, viezure, brânză, grumaz, mazăre, varză. Propunerea mea se referă la o scriere mitică. Neavând urme în pământ, limba dacilor s-a refugiat în cer.

ARCADIA (DOINA)

„Nadia1,

Şi eu am fost în Arcadia.2

E un ţinut cu multă verdeaţă,3

Cu apă neîncepută,4

Din ceruri căzută,5

Pentru spălatul de dimineaţă,

Pe faţă.6

Acolo florile cresc,