REGRETE ETERNE

nu mă ia cu ea –

dublă nehotărâre2

statuie3 goală4

Lucian Strochi

 REGRETE ETERNE (SABI)

nu mă ia cu ea1  – acest ultim haiku are o formă canonică: tristih cu structura 5-7-5 onji.  Sunt prezente  toate cele şapte vocale ale limbii române. Primul vers conţine doar cuvinte monosilabice şi conţine regretul.

dublă nehotărâre2 – cele două ezitări sunt ale iubitului, dar şi ale statuii sau e vorba de nehotărârea fiecăruia din cei doi îndrăgostiţi.

statuie3 – aici statuie o folosită cu sens conotativ. (A rămas statuie.)

goală4goală amplifică ideea de însingurare. Prin vocala „o” se leagă de nehotărâre. Haikuul are doar două substantive dintr-un total de 9 cuvinte şi un singur verb.

În volumele anterioare de versuri, îndeosebi în Cuvântul cuvânt, Totul despre mine şi Imposibila dungă (adică Trilogia cuvântului) mai apar tristihuri.

O situaţie specială o prezintă grupajul Cele treizeci de petale ale trandafirului din volumul Totul despre mine, care conţine treizeci de tristihuri, de fapt treizeci de definiţii ale trandafirului, unele veritabile haikuuri.

Acest grupaj a fost de altfel inclus în volumul anterior într-o maqamă.

Reproduc celelalte tristihuri: HAIKU. „Scrierea  – alt mod/ de a privi o piatră/peste care trece râul”. ARIPA. „scriu un cuvânt aproape rotund/aşa cum pasărea zideşte /un ou aproape rotund” ; ALB. „orice cuvânt este egalul altui cuvânt/diferă doar ezitarea lor / în faţa luminii; SCRIERE. „doar teama /de-a nu orbi / cuvântul”; SCRIERE. „cuvânt- pauza timpului/pauza dintre cuvinte/ muşcătura albă a veşniciei.

Sunt scurtcircuitări, fulgeraţii.

IMAGINI (KARUMI)

vocale grave – 1

cinci sunete secrete2

trei3 imagini reci4

Lucian Strochi

IMAGINI 

vocale grave1 –  – vocalele limbii japoneze au diferite lungimi, marcate grafic. Dispunerea vocalelor în acest haiku este una savantă: oaeae în primul vers (se remarcă alternanţa a-e), de cinci ori vocala „e”  în versul doi  şi de nouă ori în text obţinându-se efectul onomatopeic, prezenţa singurului „u”, vocala care vibrează chiar în cuvântul sunet, folosirea vocalei „i” de şapte ori în versurile doi şi trei şi de cinci ori în ultimul vers. Vocala „a” prezentă de doar trei ori este însă extrem de importantă întrucât impune un triunghi logic vocale – grave –imagini.

EROS LIVRESC (AWARE)

vai Utamaro1

două iubiri secrete2

basho3 e floarea4

Lucian Strochi

EROS LIVRESC  (AWARE)

vai Utamaro1   – într-un poem intitulat Portret vorbit din volumul Cuvântul cuvânt se găsesc referiri la doi pictori japonezi şi anume hokusai şi utamaro: „hokusai  utamaro o singură /neîntreruptă linie/coborând văi urcând munţi/ o singură  neîntreruptă linie/dând târcoale ovalului /unei femei/ despre care nu ştiam nimic.” Poemul era un comentariu liric la o lucrare înfăţişând un portret de femeie cu evantai. Kitagawa Utamaro (1753-1806) este cred pictorul japonez al femeilor frumoase (bijin-ga), indiferent de faptul că erau tinere nevinovate, prostituate, actriţe sau gheişe. Edmond de Goncourt l-a numit pictorul caselor verzi (les maison closes). Arta lui Uramaro se remarcă prin câteva noutăţi: persoanele sunt individualizate, recognoscibile în portrete, în ciuda convenţiilor artei japoneze; faţa persoanei este în prim plan, reprezentarea este de obicei „bust” (okubi-e), dând imaginii un puternic impact

PECETE (MONO NO AWARE)

patru2 samurai3

o nobilă cetate4

trei săbii roşii 5

Lucian Strochi

PECETE 1(MONO NO AWARE)  – pecetea este un simbol generos, întrucât poate însemna o rană (cicatrice), un sărut, o consfinţire, o autentificare, o marcă a timpului, un sigiliu (blazon). Cineva îmi atrăgea atenţia asupra unei ciudăţenii: dacă extragem din cuvânt vocale

RAGAZ (MONO NO AWARE)

prieteni1 – mustul – 2

toamnă lungă3 roşie4

azi sunt fericit5

Lucian Strochi

 Răgaz (mono no aware) 

prieteni1  – acest haiku are trei cezuri, trei pauze şi în acest caz titlul nu e deloc întâmplător ales.  Cuvântul-cheie este ultimul din haiku întrucât le leagă pe toate celelalte: prieteni – must  – toamnă lungă roşie – azi. Kigo este şi el interesant, fiind sugerat prin must şi indicat direct: toamnă. Dar există şi un alt determinat temporal: azi  – care întăreşte ideea de anotimp: toamna. Fericirea nu poate fi deplină dacă e consumată în singurătate. Ea trebuie consumată în doi – cazul iubirii – sau în mai mulţi – cazul prieteniei. Nu ştim dacă substantivul prieteni este la nominativ sau la vocativ.

mustul2 – băutură obţinută prin presarea la rece a fructelor, îndeosebi a strugurilor. Nu e o băutura specifică japonezilor.

toamnă lungă3toamna lungă se mai numeşte şi vara indiană şi este una dintre cele mai plăcute perioade ale anului.

roşie– aluzie la frunzele muşcate de brumă sau, mai degrabă, la fructele care, coapte, capătă această culoare.

azi sunt fericit5  – formulă conclusivă ce nu are nevoie de traducere.

Haikuul este canonic: tristih cu structura 5-7-5 silabe.

CATEODATA TIMPUL (SABI)

limpede apă – 1

clepsidra îşi frânge brusc2

fragil mijlocul3

Lucian Strochi

 Câteodată timpul (sabi) 

limpede apă1  – un  haiku  dedicat timpului, curgerii sale iremediabile. Apa este aici un simbol extrem de încăpător: apa este unul dintre cele patru elemente fundamentale, alături de aer, foc şi pământ. Totuşi apa este primul dintre aceste elemente, întrucât încălzită puternic devine aer (abur), devine foc (energie) atunci când această energie este captată, şi este pământ, înconjurându-l, transportându-l, mângâindu-l. Apa este şi expresia timpului, din cauza a cel puţin două calităţi: curge (panta rhei)  şi este transparentă asemenea timpului. În fine apa poate măsura timpul prin clepsidre (adevăratele clepsidre sunt cele cu apă, cele cu nisip numindu-se nisiparniţe).

ARTA POETICA (FUEKI)

urma de penel – 1

despică lumea-n culori2

departe pânza3

Lucian Strochi

 Artă poetică (fueki) 

urma de penel1 – titlul haikuului ar trebui să ne atragă  atenţia că aparenta sa simplitate ascunde destule capcane. Prima observaţie: în text sunt toate vocalele limbii române, şapte la număr, ca şi culorile din spectrul ROGVAIV, o „corespondenţă” tulburătoare. Consona „p” este consoana-cheie care leagă imagistic cele patru cuvinte-cheie: penel – despică – departe – pânza. Dar pătratului, cifrei patru – care semnifică perfecţiunea –  îi corespunde triunghiul logic: penel – culori – pânza. Triunghiul însemnând stabilitate. Reunite

DUHUL DELFINILOR (KARUMI)

teme-te de cei2

fără umbră:3 ei vin din4

prea limpezi ape5

   Lucian Strochi

Duhul delfinilor1 – şi acest haiku a avut o variantă, într-o poezie fără titlu, din volumul Cuvântul cuvânt, care începea aşa:   „teme-te de cei fără umbră: ei vin/din ne-ncepute ape şi sunt/de stirpe aleasă şi care se termina cu distihul: „şi vin să îndrepte să culce/făpturile noastre piezişe”. Poezia era un elogiu adus actorilor. Am aflat apoi de faptul că delfinii sunt suflete de tâlhari care acum se pocăiesc. (v. poezia Delfinul din Alfabetul animalelor). Transferul s-a făcut uşor, actorii fiind nişte tâlhari ai inimilor noastre, răpindu-ne lacrimi, zâmbete şi sentimente.

teme-te de cei2   – să remarcăm onomatopeea obţinută prin prezenţa vocalei „e” în toate cuvintele din primul vers; de altfel aceeaşi vocală e prezentă şi în toate cuvintele din ultimul vers.

fără umbră:3 ei vin din4 – între primul şi al doilea vers avem un enjambament, cezura venind la jumătatea versului al doilea. Fără umbră e doar cineva care e în plină lumină şi mai mult este un duh, un spirit, un suflet (orice corp are o umbră). Se sugerează că absenţa umbrei se datorează mediului pur din care provin acele duhuri ale delfinilor.

prea limpezi ape5 –apele nu ascund, ci dimpotrivă evidenţiază dansul delfinilor care însoţesc nava. Poemul este realizat din cuvinte care exprimă vagul. De altfel tot haikuul nu are decât două substantive (umbră şi ape  – şi acelea fluide, fără corporalitate) la un total de 12 cuvinte. Structura haikuului este una clasică: un tristih cu 5-7-5 silabe.

DANS (WABI)

sinucigaşa1

sete de simetrie2

semn străveziul3

Lucian Strochi

 Dans (wabi)

sinucigaşa1    – dansul m-a fascinat dintotdeauna. Mi-a plăcut faptul că e o artă totală: poezie, pictură, sculptură, muzică, poză şi… dans.  Mi se părea că dansul surprinde ritmul pur, forma perfectă a naturii. În acelaşi timp l-am considerat un joc al asimetriilor şi simetriilor. Într-un poem din volumul Cuvântul cuvânt începeam o poezie omonimă astfel: „ sinucigaşa sete de simetrie/dorită asemenea unui joc de copii/şi iată viaţa/ împrejmuindu-mi hotarul despicat /între haos şi ritm.” Cuvântul sinucigaşa prezintă câteva particularităţi interesante: are cinci vocale (cifra actului, a atmanului), are doi de „i” şi doi de „a”, adică cea mai închisă şi mai deschisă vocală,     sugerându-se o apertură maximă şi un „u” vocala care asigură vibraţia

sete de simetrie2    – simetria este una din obsesiile universului atunci când haosul  se cosmicizează. În fond noi, oamenii, suntem realizaţi simetric.

semn străveziul3 –dansul nu lasă urme, el este o permanentă mişcare străvezie, un semn străveziu. Am văzut cu mulţi ani în urmă un film de animaţie a lui Mc Larren (cu un fond muzical asigurat de naiul lui Gheorghe Zamfir), în care dansul descompus, aproape străveziu, realiza adevărate volute, o artă uluitoare.

Acest haiku este realizat în formulă clasică: tristih cu silabele structurate după canonul 5-7-5, nu conţine nici un verb, are doar şase cuvinte şi cu excepţia unei prepoziţii,toate cuvintele încep cu „s”, s indicând şerpuirea, voalul care înconjură trupul cântăreţei.

CASA (FUEKI)

un cheag de umbre-i casa2

şi numai visul 3

o părere păreţii4

Lucian Strochi

CASA (FUEKI) 

şi numai visul1  visul este un copil al imaginarului, extrem de insistent şi de acaparator. El devine tiranic, nimeni nereuşind să scape de el.

un cheag de umbre-i casa2  –umbra este eternă, în timp ce fiinţa este perisabilă. Casa este o lume a umbrelor. Umbrele nu au identitate, pot aparţine oricui. Altfel spus, o casă supravieţuieşte în general mai multor generaţii de proprietari.

doar patru pereţi3 –o casă este o construcţie cu forme extrem de diferite. Dar ideea de casă va avea întotdeauna doar patru pereţi.

De aici şi opţiunea mea de a considera acest kaiku ca aparţinând categoriei estetice FUEKI, care, amintim, semnifică eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii. Trebuie spus că natura naturata – adică natura aşa cum o ştim, fără intervenţia omului, e completată de o casă, adică de natura artifex. Adevărata natură cuprinde, vectorial, atât natura naturata, cât şi natura artifex.