Monere (o mie şi unu de rânduri): Cânturile 17-22

XVII

Monere-bibliotecaîntr-o noapte cu lună plină

în biblioteca învelită în lumină

de sidef de argint de pulberi de stele

logostele

au început să vorbească

cu limbă crăiască de iască păsărească

cărţile mele

vorbeau între ele

despre vrute nevrute

despre domniţe diafane despre brute

despre cavaleri despre ţărani

despre războaie de o sută de ani

despre graniţe despre cetăţi despre bani

despre eroi despre morminte

vorbeau cu şi fără cuvinte

învelite-n piei de viţel

în carton lipit cu clei de oase

vorbeau cu limbi de oţel

cu limbi de mătase

vorbeau îndeosebi în latină

de aceea vorbele aveau o patină

puţin neobişnuită bizară

vorbeau vorbe mari despre datorie şi ţară

despre credinţă şi despre dreptate

Monere (o mie şi unu de rânduri): Cânturile 9-16

IX

Monere-scrisar fi mai simplu să scriu despre iubire

despre iubire poţi scrie orice şi nimeni nu te-ar putea contrazice

dar mai bine scriu despre rănile mele

despre lipsa mea de imaginaţie

despre pierderea contururilor într-un fel de orbire

aşadar un poem într-un poem

despre

Descrierea rănii

invocăm durerea din lipsă de imaginaţie

pierderea contururilor ne înspăimântă infinit

mai puţin decât cucerirea lor

plase de cuvinte înconjurându-ne plajele

sufletului (surprinzător de goale chiar vara)

de teama rechinilor (ce formă pură

apodinamică la fel de rapidă precum coapsele tale fumegînde)

plecat în căutarea cuvântului (perfect alibi pentru orice eşec

efectul de inlunaţie al textului poate devasta

orice rid) absenţa cuvântului invocată de lipsa desprinderii

cucerirea contururilor prin despicare

desprinderea de cuvânt la fel de dureroasă ca o

desprindere de retină

Monere (o mie şi unu de rânduri): Cânturile 1-8

I

heruvimide ce la voi îngerii au patru aripi şi la noi

doar două – mă-ntreabă străina

şi de ce şi-au pierdut trupul

cu patru aripi nu poţi zbura

privesc în albastrul de voroneţ un avion

cu reacţie semnându-se cu o dungă

impersonal în alb pe cer zburând

şi străina îmi ghiceşte gândul

cel puţin nu în lumea păsărilor

şi aripile sunt mai degrabă flăcări

sau o teacă sau un fel de prelungire a capului

despre îngeri nu ştiu nici eu prea multe

serafimi heruvimi cete de îngeri o întreagă oştire

spun îngerii au câte două aripi pentru fiecare cer

cerul de pe pământ şi cerul din ceruri