JAPONIA (TANKA)

ţara soarelui1

răsare2 clar între munţi3

insule-n ape4

 

pagodele par valuri5

valuri albe pagode6

Lucian Strochi

JAPONIA (tanka)

ţara soarelui1  – Japonia se numeşte şi citeşte Nippon  sau Nihon (literal  – „originea soarelui”). De fapt numele oficial al ţării este Nipponkoku, adică „Ţara de la originea soarelui”. În română se foloseşte mai mult sintagma „Ţara soarelui răsare.” Drapelul actual al Japoniei este un soare roşu pe un fundal alb. Stema Japoniei este crizantema – şi ea un simbol solar.

răsare2 – altfel spus, Japonia are orgoliu de a se considera atât la capătul lumii, cât şi ca „izvor al soarelui”. De remarcat enjambamentul, care leagă într-o singură sintagmă primele două versuri.

clar între munţi3 –Japonia este în general o ţară muntoasă, munţii formând peste 80 la sută din relief. 25 de vârfuri depăşesc 3000 de metri, altitudinea maximă înregistrând-o muntele sacru Fuji Yama/Fugi-san cu 3776 de metri.

insule-n ape4  – Japonia este un arhipelag cu peste 5000 de insule dar patru sunt principale: Honshu (227.414 km2)Hokkaido (78.411 km2), Kyushu (42.600 km 2) şi Shikoku (17,800 km 2). Insulele au fost formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului şi Placa Filipinelor se scufundă sub placa Euro-asiatică. Mitul întemeierii Japoniei vorbeşte despre o sabie pe care zeii au înfipt-o în ocean, iar la scoaterea ei s-au format patru picături care au devenit insulele principale. Într-o altă accepţie, Japonia pensulează între spiritul războinic şi o incredibilă sensibilitate la frumos şi liric.

pagodele par valuri5 – pagodele sunt la origini clădiri religioase sub forma unui turn cu mai multe etaje suprapuse care se retrag succesiv şi care au streşinile (acoperişurile) cu marginile întoarse în sus, imaginea fiind cea a unei mări cu valurile suprapuse sau a unor munţi aşezaţi unul peste altul.

valuri albe pagode6 –un chiasm interesant care stabileşte o relaţie de inerenţă între pagodă şi val.

Această tanka încearcă să definească o ţară prin câteva repere fundamentale: soarele – munţii – insulele – apa – pagodele.

Tanka are o structură formală clasică: 5-7-5 /7-7 silabe.

ARHEOLOGIE TRUFASA (TANKA)

între învăţaţi1

uimire absolută2

urna e goală3

 

cine să îndrăznească4

să îngroape cuvântul5

Lucian Strochi

Arheologie trufaşă 

între învăţaţi1 –această tanka este una neobişnuită, ridicând serioase probleme de interpretare. Ea este o parabolă, dar şi un text anecdotic, mai puţin obişnuit spiritului nipon. Învăţaţii sunt întotdeauna decidenţii, rezolvitorii unor probleme dificile. Cuvântul e încăpător, în el intrând împăraţii, poeţii, oamenii de ştiinţă şi chiar vracii.

uimire absolută2 – uimirea absolută este un sentiment care sugerează perplexitatea, imposibilitatea de a acţiona şi de a decide.

urna e goală3 – orice urnă trebuie să conţină ceva: voturi, cenuşa morţilor, relicve de preţ. O urnă goală e un nonsens.

cine să îndrăznească4distihul continuă, dar şi rupe coerenţa logică şi imagistică  a kami no ku  -ului.

să îngroape cuvântul5urna poate fi goală pentru că tocmai a fost îngropat un cuvânt. Sau poate că e goală pentru că nimeni nu a reuşit să îngroape cuvântul.

Această tanka este şi o critică adresată spiritului pozitivist care încearcă să rezolve întotdeauna logic, ştiinţific, orice problemă.

Există însă şi o altă decodare ce leagă trei cuvinte: învăţaţi – urnă – cuvânt. Prin activitatea lor, învăţaţii „îngroapă” într-o urnă cuvântul, care moare într-o frază sau într-o lucrare ştiinţifică.

Această tanka are o structură formală clasică: 5-7-5 /7-7 silabe.

TEATRU VECHI (TANKA)

ploaie amară2

coşcovite-aplauze3

masca rămâne4

 

o mulţime tăcută5

inundă blând străzile6

Lucian Strochi

Teatru vechi1  – alături de Kabuki şi , există la japonezi şi o a treia formă de teatru vechi şi anume Bunraku. Bunraku este un teatru tradiţional japonez de păpuşi, cunoscut şi sub numele de Ningyo joruri şi a apărut pentru prima dată la Osaka în anul 1684. Spectacolul bunraku este caracterizat de o concentrare excesivă asupra unei poveşti de dragoste, care poveste se sfârşeşte întotdeauna cu sinuciderea partenerilor (în japoneză Shinjo).

ploaie amară2 – evident că finalul piesei determină şi natura să fie coparticipativă, cooperantă.

coşcovite-aplauze3la fel şi aplauzele: meritate de actori pentru jocul lor, ele rămân însă „coşcovite” din cauza subiectului tragic. Epitetul e oricum inedit.

masca rămâne4  – masca rămâne întotdeauna. Ea este o expresie îngheţată a unui sentiment, dar rămâne indiferentă la emoţiile omeneşti.

o mulţime tăcută5 – mulţimea tăcută poate fi mulţimea ieşită de la un spectacol trist sau poate fi mulţimea care nu are habar de o dramă care se petrece în proximitatea ei (real sau imaginar). Lumea străzii, tăcută şi grăbită e total diferită de lumea artei.

inundă blând străzile6  – tăcerea este mult mai impresionantă decât agitaţia, tumultul. Inundă blând e totuşi un oximoron.

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

JUDO (TANKA)

SONY DSC

de vânt atinsă2

înţelept se apleacă3

trestia albă4

 

să nu te împotriveşti5

o deviză regală6

Lucian Strochi

Judo1  -judo este unul dintre sporturile plecate din arta marţială japoneză.  Se traduce prin metoda flexibilă/suplă/mlădioasă. Este o artă marţială modernă (gendai budo). Provine din jujitsu, mult mai periculos, cu unele lovituri mortale. De fapt toate aceste sporturi de contact provin din interdicţia oamenilor simpli (ţăranii) de a purta arme letale. Pentru a se apăra, aceştia au dezvoltat forme de lupte în care supleţea, viteza şi inteligenţa înving forţa brută superioară.  Judo se bazează pe două observaţii relativ simple: flexibilitatea, mlădierea salvează o plantă de la distrugere: o trestie rezistă mai bine unei furtuni decât un stejar. A doua observaţie, cu adevărat importantă se referă la faptul că poţi folosi forţa adversarului tău combinând-o adăugând-o la a ta. (Un fel de vector). Creatorul judo este profesorul Jigoro Kano şi la început această artă s-a numit Kano-ryu şi apoi Kodokan Judo. În judo se folosesc proiectări, secerări, căderi, fixări la sol, strangulări, luxări. Cel care practică judo se numeşte judoka. Devenit sport, s-a făcut cunoscut în toată lumea odată cu Jocurile Olimpice din 1964.

de vânt atinsă2 – vântul are o valoare mistică la japonezi. Vântul divin  i-a salvat pe japonezi de o invazie mongolă ce putea fi catastrofală. Vântul cere flexibilitate, dar este el însuşi flexibil.

înţelept se apleacă3 – personificare. Aluzie poate şi la acea apreciere europeană a lui Blaise Pascal: „Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar este o trestie gânditoare.”

trestia albă4 –măduva trestiei e albă. Aluzie şi la trestia de zahăr.

să nu te împotriveşti5 –principiul de bază a judoului şi înţelepciunea trestiei.

o deviză regală6 –într-adevăr, versul anterior e demn de o deviză regală.

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe. Această tanka este un elogiu adus înţelepciunii unui popor greu încercat.

CUTREMUR DEVASTATOR(TANKA)

înfiorate1

florile se scutură2

geme pământul3

 

mai tresar păreri de rău 4

dar ruga nu ajută5

Lucian Strochi

Cutremur devastator(tanka)

înfiorate1Japonia este şi o ţară a cutremurelor. Acestei realităţi îi este dedicat textul de faţă. Vom remarca faptul că fiecare vers conţine un cuvânt care face aluzie la acest cataclism natural.

florile se scutură2  – floarea – ca sinecdocă a naturii, este lucrul cel de mai mare preţ a japonezului. Se scutură are o dublă decodare: floarea se scutură pentru că s-a ofilit, sau poate că, sensibilă, reacţionează la „frisonul” pământului.

geme pământul3 – la un cutremur major, pământul parcă geme. Tristihul are o uşoară personificare.

mai tresar păreri de rău 4  – acum cutremurul se referă la un alt tip de cutremur: cel sufletesc, provenit dintr-o veste tragică, neaşteptată, dintr-un impas major.

dar ruga nu ajută5  – din păcate nimic nu ne ajută, atunci când este vorba de mari amplitudini, ale naturii sau ale sufletului, nici măcar ruga, adică religia. Există în această tanka, un joc subtil al vocalelor: aşa cum am convenit, „ă” este vocala flăcării, dar şi a ezitării (apare de 5 ori, cifra actului), iar „u” este vocala vibraţiei, a diapazonului şi apare de 7 ori (de 3 ori în ultimul vers!) indicând o iniţiere completă.

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

POVESTE (TANKA)

zeii vin călări1

descinzând din poveste2

luna cască blând3

 

prinţul se întoarce-n mit4

dorm fericiţi copiii5

Lucian Strochi

Poveste 

zeii vin călări1 – în aproape toate miturile de întemeiere e vorba de descălecat şi evident de cai. Mitul de întemeiere al Japoniei este însă altul.

descinzând din poveste2  – dar, oricare ar fi mitul, el este o poveste, o naraţiune îngheţată, non cronologică, opusă istoriei.

luna cască blând3 – dublă personificare. În poezia niponă figurile de stil sunt rare, pentru că se urmăreşte nu ambiguitatea, ci precizia. Luna trebuie văzută însă şi  ca o expresie directă a kigo: luna – mai ales luna plină – este o expresie a verii. Prin lună, prin verb şi adverb întreg peisajul se antropomorfizează.

prinţul se întoarce-n mit4 –prinţul nu are nume, dar putem bănui că este prinţul întemeietor: părăseşte povestea, pentru că ea este efemeră şi  reîntoarce în mir, asigurându-i eternitatea.

dorm fericiţi copiii5  – după un basm, o poveste, copiii pot adormi fericiţi. Această tanka se află sub semnul vocalei „i”. Litera e prezentă în toate versurile, cu excepţia versului trei, care oricum se rupe prin imagine de celelalte. „I” este prezent de nu mai puţin de zece ori în text (zeii, călări, descinzând, din, prinţul, mit, fericiţi, copiii).

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

SFARSIT (TANKA)

otrăvitoare1

ciuperca atomică2

flacără albă3

 

orb lumina zeului4

iar vestejeşte oameni5

Lucian Strochi

Sfârşit

otrăvitoare1   – evident este o tanka care face aluzie la cea mai mare catastrofă abătută asupra Japoniei şi anume lansarea a două bombe atomice în 1945. Otrăvitoare este un termen care rimează cu moartea, întrucât otrăvirea este un proces criminal, anulând viaţa.

ciuperca atomică2 – acest vers care conţine o imagine apocaliptică se leagă logic pe primul şi astfel poate fi citit în lanţ: otrăvitoare ciuperca atomică. Aluzie şi la ciupercile otrăvitoare, care sunt extrem de toxice putând provoca moartea.

flacără albă3 –flacăra albă nu mai e un simbol al vieţii, ci devine unul al morţii.

orb lumina zeului4 – distihul demitizează şi remitizează: zeul care ar trebui să aducă lumină, deci viaţă şi  speranţă oamenilor, aduce lumină, dar este o „rază a morţii”, aşa cum ar spune Eminescu. Orb are aici sensul de nediferenţiat, dar şi necruţător, implacabil.

iar vestejeşte oameni5 – ultimul vers e tragic: oamenii sunt vestejiţi, asemenea plantelor. Moartea e lentă, dar implacabilă. Moartea prin iradiere este cumplită, iar chinurile legate de boală imposibil de suportat. E vorba de o nouă apocalipsă, dar o apocalipsă provocată chiar de om. Există în această tanka şi un joc subtil al vocalelor „ă” şi „o”. „Ă” sugerează flacăra, dar şi ezitarea şi e prezentă în tristih de patru ori (patru e cifra perfecţiunii). „O” care reprezintă rotundul, perfecţiunea, dar şi sfârşitul şi e prezent tot de patru ori, marcând direct şi indirect cuvintele-cheie: otrăvitoare, atomică, orb, oameni.

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

ROBOTI (TANKA)

nu oboseşte2

vocea robotului X

ne spune mereu

 

dragostea e unică

te iubesc te voi iubi

Lucian Strochi

 ROBOŢi1  – robotul este o imagine a Japoniei, impresionând prin eficacitate, precizie, economie de gesturi.

nu oboseşte2 –ceea ce deosebeşte un om de o maşină este faptul că aceasta pare a nu obosi. Termenul de robot este de origine slavă (îi aparţine lui Čapek şi vine de la robota= muncă). Există şi în limba română, ca şi verbul a roboti. Dar robotul devine în epoca industrializării şi a informatizării un simbol al Japoniei moderne. Japonezii au introdus roboţi peste tot: în uzine, în restaurante, în hoteluri.

vocea robotului X3 –lipsit de identitate, robotul vorbeşte, conversează. Dar vocea sa este lipsită de inflexiuni: timbru, accent personal, intonaţie. Vocea roboţilor este aceeaşi, ca un reflex al lipsei de identitate.

ne spune mereu4 –roboţii folosesc un limbaj sărac, programat, repetitiv.

dragostea e unică5  – distihul schimba perspectiva: dacă în tristih (terţet, terţină) robotul apare ca un obiect al viitorului, putând prelua muncile repetitive, având capacitatea de a nu obosi (şi a nu greşi!), acum robotul îşi arată limitele atunci când e vorba de cel mai profund sentiment uman. Dragostea. Robotul poate face multe, dar nu poate iubi.

te iubesc te voi iubi6repetarea verbului a iubi la nesfârşit  (chiar dacă e vorba de timpuri diferite), arată falsitatea cuvântului trecut printr-o maşină. Lipsit de sentimente, robotul consideră iubirea un cuvânt oarecare, egal cu alte cuvinte.

Tanka are structura formală clasică: 5-7-5/7-7. Se remarcă frecvenţa neobişnuită a verbului: cinci prezenţe în cinci versuri.

PICTURA VIE (TANKA)

alb pe cer cocori1

pentru cireşi în floare2

senine linişti

 

podul un arc încordat4

pentru aceste săgeţi5

Lucian Strochi

Pictură vie (Tanka)       

alb pe cer cocori1  – e prezent kigo, cocorul fiind un simbol al primăverii nu numai pentru niponi, ci şi pentru noi, europenii, cocorii fiind păsări migratoare şi care se  reîntorc primăvara. Prin cocor am „unificat” de fapt  lumile.

pentru cireşi în floare2  – cireşul în floare este o realitate vizuală mistică a Japoniei. Cireşul Japonez nu fructifică, nu are fructe comestibile, prin urmare admiraţia pentru el rămâne una pur estetică. Am folosit acest al doilea kigo, de data aceasta floral, pentru a întări ideea de primăvară (cocorul devine vizibil şi toamna, când pleacă spre ţinuturi mai calde), dar şi pentru a uni regnurile.

senine linişti3 –această meditaţie admirativă, uşor melancolică permite o relaxare absolută, în contrat cu kami no ku  din prima tanka ce ne oferea imaginea unui război crâncen. De fapt aceste vers ne pregăteşte pentru distihul final, surprinzător.

podul un arc încordat4 – vers conţinând o metaforă lexicală, devenită uzuală, previzibilă prin folosire (arcele podului, podul ca un arc peste ape, podul arcuit etc.)

pentru aceste săgeţi5surpriza acestei tanka este acest ultim vers, ambiguu, folosind un kenyogen interesant. Arcul poate fi atât al podului, dar poate fi şi un arc de luptă, obligaţi fiind la această interpretare prin prezenta săgeţilor din acest vers. Săgeţile de pe pod pot fi cele trase de arcaşi într-o luptă pe pod (multe lupte se desfăşoară pentru cucerirea unui pod), după cum cocorii pot fi săgeţi pe cer lansate de pe un pod arcuit. În fine, podul poate fi privit cu atâta intensitate, încât să devină un arc pentru săgeţile din privirile noastre.

Şi această tanka respectă condiţia formală a speciei în ceea ce priveşte versul şi numărul silabelor: 5-7-5 /7-7. În plus, poemul nu are decât un verb şi acela la participiu (încordat), devenit adjectiv.