DRUMETUL SI CEI PATRU LUPI (2)

Drumeţul fu pe dată încercat de-un gând,

Apoi dădu, într-o sură, aspră pădure,

De-al doilea lup şi puse iarăşi mâna pe secure:

-„Nu mă ucide”-i spuse lupul, cu glas omenesc; eu

Sunt doar Diavolul16, pedepsit de Dumnezeu,

Un înger negru17, răzvrătit şi azvârlit din cer…

Nu-s lup, de-aceea îndurare… viaţa-ţi cer…”

Acestea spuse şi se duse-n depărtări,

Învineţind pe dată cele patru zări.

Drumeţul ajunse la o apă, o luncă, un mărăciniş

Şi-al treilea lup se strecură şi el furiş

Şi când să fie însemnat de moarte-i spuse:

„-Eu vin din vremi străvechi de mult apuse

Şi vreau să ştii că-s însuşi Creatorul

Atotputernicul, Atoateziditorul.18

În lup mă–nfăţişez acuma ţie:

Să ştii că Domnul, în adevăr poate să fie,

Un şarpe, miel, măgar sau zburătoare,

Căci toate-aceste forme, cu îngândurare

Le-am zămislit, când lumea nu era atât de mare.”19

Acestea spuse şi se topi şi el în depărtare…

DRUMETUL SI CEI PATRU LUPI (1)

Plâns de copii, prieteni şi de soţioară,

Un negustor s-a întâmplat să moară.1

Totuşi, abia şoptind, cu ultime puteri,

Îi spuse fiului cel mare2: „Până mai ieri

Credeam că pot supune lumea întreagă,

Că lucrurile pentru mine se dezleagă

Şi pot cuprinde, în mituri şi eresuri,

ISTORIE (POEM INTR-UN VERS)

o poveste1 nu-ncepe cu a fost2, ci cu este3

Lucian Strochi

ISTORIE (POEM ÎNTR-UN VERS)  (5)

o poveste1  – ceea ce interesează în primul rând la o poveste, este valoarea sa temporală. Suntem interesaţi de un lucru petrecut cândva, care se va produce cândva, dar în primul rând ne interesează acţiunea.

nu-ncepe cu a fost2,  – un basm va începe cu a fost odată, într-un timp îndepărtat. În general un fapt povestit se referă la ceva care s-a petrecut.

ci cu este3 –importanţa lui este majoră. Povestea devine fapt, iar istoria întâmplare direct trăită.

ADEVARURI (POEM INTR-UN VERS)

doar falsurile1 sunt originale2

Lucian Strochi

 

ADEVĂRURI (POEM ÎNTR-UN VERS) 4  

 doar falsurile1dintre multiplele valori pe care le are acest cuvânt, în primul rând cu valoarea sa adjectivală, ne  interesează valoarea sa substantivală, iar ca domeniu, cel artistic. Practic, fals înseamnă o imitaţie, după o operă mult mai valoroasă, fie cu scopul de a avea măcar o copie a acelei opere, fie cu scopul de a înşela pe cineva, prezentând falsul ca fiind originalul.

sunt originale2originalul este forma unică, nerepetabilă a unei opere. Prin urmare, originalele vor fi oricând falsificate, din cauza valorii lor, pe când a falsifica un fals este un lucru practic imposibil. Aşa încât, falsul e întotdeauna original în timp ce originalul poate fi oricând falsificat.

EROI (POEM INTR-UN VERS)

de ei întreabă cerul, nu  pământul1

Lucian Strochi

Eroi  (POEM ÎNTR-UN VERS)  3v  

de ei întreabă cerul, nu  pământul1eroii sunt cei care se sacrifică pentru alţii, pentru o idee. Evident moartea lor este întotdeauna eroică, înălţătoare, apoteotică. Din păcate eroii ne părăsesc şi, deşi sunt îngropaţi şi par a aparţine pământului ingrat, ei aparţin cerului, avându-şi locul printre sfinţi, martiri, zei, constelaţii, semizei, eroi.

TRANDAFIRUL (POEM INTR-UN VERS)

când moare un boboc1, nu plângi petalele2

Lucian Strochi

 

Trandafirul (POEM ÎNTR-UN VERS) 2  

 când moare un boboc1, – bobocul reprezintă speranţa, conţine misterul viitoarei împliniri, ideea de floare,  încrederea în timp. El reprezintă informul, energia potenţială, pruncul.

nu plângi petalele2petalele alcătuiesc  floarea. Ele reprezintă certitudinea, prezentul, un deziderat îndeplinit. Cu alte cuvinte, plângem şi deplângem moartea unui copil, dar reacţionăm mult mai slab la moartea cuiva care „şi-a trăit traiul”.

GEOMETRIE SACRA (POEM INTR-UN VERS)

norocul vine cu sfera1, nu cu bila2

Lucian Strochi

GEOMETRIE SACRĂ  (POEM ÎNTR-UN VERS)  1  

 norocul vine cu sfera1, – poemul într-un vers este o specie inventată de Ion Pillat care în 1935 publică volumul intitulat Poeme într-un vers. Poemul într-un vers trebuie să aibă înţelepciunea şi surpriza aforismului, eleganţa şi esenţializarea unui haiku, sentenţiozitatea unei propoziţii conclusive. Sfera însemnă lumea, mai mult chiar transparentă ea poate ghici viitorul, deci poate fi poarta de intrare spre alte lumi. Sfera este încununarea geometriei. Se vorbeşte despre „muzica sferelor”. Sfera reprezintă cercul în volum. Sfera reprezintă cerul, cubul pământul. Sfera este primul şi ultimul corp pentru că prin rotire şi cubul devine sferă. Ca semisferă, sfera generează bolta, cupola. În textele orfice şi la Parmenide, lumea pământească şi cealaltă lume sunt două sfere concentrice străbătute doar de moarte. Platon consideră universul o sferă. În vid un balon se sfericizează. Androginul era imaginat sub formă de sferă. Dumnezeu emană trei sfere de culori diferite, culorile fundamentale, care umplu cele trei ceruri: sfera iubirii e roşie, cea de a doua, cea a înţelepciunii e albastră, iar cea de a treia sfera creaţiei este verde. Două sfere suprapuse , dar care pot comunica printr-o mică fantă sunt simboluri ale timpului: clepsidra şi nisiparniţa.

nu cu bila2 –bila este vulgarizarea sferei. Este sfera mată, primitivă, maculată. E folosită în diverse jocuri: snooker, biliard, popice. Ea trebuie lovită, pedepsită. În derâdere capul este numit bilă, după cum fierea, atât de amară este numită tot bilă, deşi nu este rotundă. Sensul poemului ar fi acesta: norocul, fericirea împlinirea vin din lucrurile măreţe, nu din cele mărunte, vulgare, primitive.

CERTIFICAT DE NAŞTERE (CATREN)

Ca un obuz1 am intrat, şuierând, în lume.2

Mama luase foc ca o gură de tun.3

Strigătul meu nu avea încă nume,4

Dar alături de mine-a tresărit un alun.5

Lucian Strochi

CERTIFICAT DE NAŞTERE  (CATREN) 7 

 Ca un obuz1 – din nou despre naştere. De astă dată naşterea pare brutală, ca o pateu a unui război. Copilul devine obuz…

am intrat, şuierând, în lume.2  – scâncetul lui e un şuier.

Mama luase foc ca o gură de tun.3 – versurile par brutale, maiakovskiene.

Strigătul meu nu avea încă nume,4se revine acum la obişnuit, chiar la tandru, obţinut prin contrast, dar şi printr-o înţelegere superioară a unui act unic, astral care este naşterea.

Dar alături de mine-a tresărit un alun.5morala acestui vers este simplă: nu suntem singuri un univers. Există o unitate a lumii vii, o simpatie între diversele forme ale naturii, o pasiune şi o compasiune reciprocă.

INSOMNIE (CATREN)

Mi-e teamă să adorm lângă tine, iubito,1

Noaptea braţul tău se preschimbă în ramură.2

Când se va vărsa o căldare de dimineaţă,3

Să nu rămân îngheţat într-o pasăre4 lamură.5

Lucian Strochi

INSOMNIE (CATREN) 6  

 Mi-e teamă să adorm lângă tine, iubito,1 – acest  catren de dragoste are limpezimea unei inscripţii argheziene. Este bazată pe un paradox elegant, tandru.

Noaptea braţul tău se preschimbă în ramură.2 – evident, noaptea se poate întâmpla orice miracol, inclusiv ca natura să încerce o transmutaţie.

Când se va vărsa o căldare de dimineaţă 3dimineaţa e o trezire brutală, ca şi cum ai vărsa peste cineva o căldare cu apă rece.

Să nu rămân îngheţat într-o pasăre4 –sensul tandru, delicat a catrenului apare pregnant în acest vers.

lamură.5lamura este partea cea mai frumoasă, mai curată, mai limpede a unui lucru.

GROAPA (CATREN)

Aproape ghicitoare e aceasta:1

De unde iei, la ea tot creşte,2

Şi face totul creştineşte:3

Să-ţi tacă, în sfârşit, nevasta.4

Lucian Strochi

GROAPA (CATREN) 5  

 Aproape ghicitoare e aceasta:1 catrenul permite o gamă întreagă de sentimente şi poate propune o serie practic infinită de istorii morale. Catrenul permite filozofarea sub aparenţa unei ghicitori.

De unde iei, la ea tot creşte,2 – nu o dată ghicitoarea e bazată pe echivoc sau pe paradox. Oricum ea invită la gândire, fiind un joc al inteligenţei. Într-adevăr: cu cât iei mai mult pământ, cu atât creşte groapa.

Şi face totul creştineşte:3 groapa este un termen vag, general, nediferenţiat. Groapa mortuară este o particularizare, o individualizare puternică. Se sugerează chiar un sentiment de pioşenie, de ritual creştin.

Să-ţi tacă, în sfârşit, nevasta.4adevăratele sentimente sunt relevate în ultimul vers. Pare o răbufnire împotriva sinceră a cuiva, obligat de convenţii să trăiască o viaţă întreagă alături de o nevastă gălăgioasă, guralivă. Şi acest catren are rima îmbrăţişată.