POSIBILE IUBIRI (SIGIO)

Adu-ţi aminte, frate,1 de aceste cuvinte:

„Iubirea fierbinte2 nu cunoaşte jurăminte”. 3

 

Doar inima se frânge,4 când amintiri îşi strânge,5

Nu poţi plânge,6 decât cu o lacrimă de sânge.7

 

Printre culori8, atâtea neostoite ninsori:9

Printre surori10, atâtea neexpediate scrisori.11

Lucian Strochi

DESTINE (SIGIO)

Dintr-un fundal bleumarin,1 anodin,2

Străin, blajin, s-a desprins un arlechin. 3

 

În acorduri subtile de clavecin,4

Evolua feminin, un  balerin.5

 

Într-un amurg în declin, levantin,6

Murea anonim, un abil spadasin. 7

Lucian Strochi

Destine  (Sigio)       

dintr-un fundal bleumarin,1 – atmosfera întregului poem este una de deznădejde, multe cuvinte având valori clar negative: fundal, fals, anodin, străin, amurg, declin, vag, levantin, anonim.

Avem trei personaje în text, toate cu probleme: arlechinul împrumută o identitate falsă, el este o mască, stârneşte sentimente de ilaritate. Este un personaj trist care se străduieşte să obţină râsul celorlalţi. Balerinul este o efemeridă, un personaj episodic care trăieşte atâta timp cât se manifestă dansul. În fine, spadasinul este şi el un personaj tragic, întrucât el poate aduce moartea. (În cazul de faţă e vorba de propria sa moarte). Textul e scris în endecasilabi, în monorimă. De altfel monorima se extinde şi asupra altor cuvinte, 12 la număr (bleumarin, anodin, străin, blajin, arlechin, clavecin, feminin, balerin, declin, levantin, anonim, spadasin), adică mai bine o treime din cuvintele din text rimează între ele, rezultând o monodie.

Acordurile sunt în surdină: blajin, subtile, feminin, declin, vag, anonim.

fals, anodin,2

Străin, blajin, s-a desprins un arlechin. 3  – fiecare vers conţine valenţe negative. Arlechinul trebuie să fie dinamic, să cucerească publicul, să fie solidar cu el. Aici el este străin şi blajin. (curios sau nu, şi „blajin” poate deveni un defect!)

În acorduri subtile de clavecin,4   – clavecinul este un instrument demodat, interesând mai mult istoria muzicii. Acordurile subtile se referă la o surdină pusă, care împiedică sunetele să fie victorioase.

Evolua feminin, un alb balerin.5  – balerinul trebuie să fie cuceritor, ager şi agresiv. Femininul îl anulează, mai mult creează „interpretări”: se ştie că mulţi balerini sunt homosexuali).

Într-un amurg în declin, vag levantin,6  – acest vers este o sumă de valori negative. Amurgul este sfârşitul zilei, moartea ei. Declinul presupune descendentul, vagul se opune clarului, iar din punct de vedere al asiaticilor, levantinul este un străin, un om care merită să fie dispreţuit.

Murea anonim, un abil spadasin. 7 – moartea este desigur cel mai negativ cuvânt; o moarte anonimă, lipsită de orice eroism sau notorietate, e aproape de neconceput. Spadasinul din text este de două ori o figură tragică: odată pentru că aduce moartea, a sa sau a adversarului şi a doua oară pentru că e trădat tocmai de abilitatea sa.

Acest sigio nu are nimic coreean, dar poate fi interpretat ca o pagină citită de un coreean, care o poate vedea ca pe o poveste exotică, aşa cum un european priveşte o naraţiune asiatică.

PORTRET DE FEMEIE (SIGIO)

Abia urcată într-un vis,2

Ai coborât în paradis.3

 

Printre atâtea veşminte,4

Nu e loc pentru cuvinte.5

 

Printre aspre, blânde culori6

Eşti farmecul unei erori.7

Lucian Strochi

Portret de femeie1   – deşi distihurile par independente în sigio, în realitate există o fină ţesătură între ele. Femeia, în ipostază de iubită, este tema acestei poezii.

Abia urcată într-un vis,2  – iubirea se înfiripă în vis, visul fiind un principiu activ, ca la Eminescu. Iubita urcă în vis, într-o inedită ascensiune.

Ai coborât în paradis.3 –Curios, înălţimea visului este mai mare chiar decât iubirea paradisiacă, prin urmare iubita trebuie să coboare. Distihul se remarcă tocmai prin această dublă mişcare.

Printre atâtea veşminte,4  – veşmintele au constituit întotdeauna o preocupare, mai mult, o atracţie. Atât femeia, cât şi bărbatul acordă mult timp „toaletei”. Dar fastul omoară sinceritatea, discursul, mărturisirea, dialogul.

Nu e loc pentru cuvinte.5  – prin urmare, cuvintele devin inutile, nu se mai regăsesc într-o curte preocupată prea mult de ceremonial şi de imagine.

Printre aspre, blânde culori6   – ceea ce impresionează este cromatica deosebită, culorile vii, în care domină auriul şi galbenul (culori imperiale), urmate de albastru, roşu şi verde. Multă vreme, în China şi Coreea, codul culorilor trebuia respectat, fiecare culoare aparţinând unei anume demnităţi. (De exemplu un ţăran nu avea voie să folosească galbenul, fiind aspru pedepsit dacă încălca acest cod).

Eşti farmecul unei erori.7  – într-o lume falsă, cu valori schimbate, femeia devine o eroare pozitivă, frumuseţea ei naturală sfidând eticheta curţii. Sau, într-o altă interpretare, o delicată declaraţie de dragoste: eşti atât de frumoasă, încât natura a greşit cu tine, scoţându-te din contingent.

Poezia este scrisă în versuri de câte opt silabe, cu trei rime împerecheate (aa,bb,cc).

Sigio

Istoria poeziei coreene începe cu date precise: în 1403 se creează aici prima tipografie din lume cu litere metalice, iar în 1446 se elaborează alfabetul naţional coreean, Coreea desprinzându-se de „tirania” culturală a Chinei. Ca şi la japonezi, primii poeţi coreeni au fost conducătorii militari sau marile personalităţi administrative. Se remarcă, în acest secol de aur al culturii coreene, creaţia poetului  Cion-Ciol (1536-1593), guvernator al tuturor provinciilor muntoase din Răsărit, acesta fiind considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi coreeni din toate timpurile.

După mai bine de aproape două secole de înflorire a artelor şi îndeosebi a poeziei, societatea coreeană de la curte devine un nod de intrigi şi e caracterizată printr-o atmosferă insuportabilă, impunându-se denunţul, corupţia şi şantajul. Poeţii se retrag în aşa numita Şcoală a fluviilor şi lacurilorKanhomunhak – care propovăduia retragerea în mijlocul  naturii, dispreţul faţă de demnităţi publice, glorie, exaltând cultul simplităţii depline. Principalul reprezentant al acestei şcoli, care domină tot secolul al XVII-lea este marele poet Iun-Son-Do (!587 -1642), al doilea mare maestru al poeziei după Cion-Ciol. Timp de trei secole (secolele XV-XVII) e cultivată cu obstinaţie sigio –o poezie de doar şase versuri (trei distihuri), cu versuri de o lungime variabilă, nu mai mare de 16 silabe totuşi. Sigio are corespondent cultural în formele poetice ale Lyu-şe din China (4 distihuri), Tanka (5 versuri), kaikai (3 versuri) şi senryu (17 silabe).

CERUL GURII

luna fără nori2

nara marelui câine3

ceruri suprapuse4

Lucian Strochi

CERUL GURII1 – acest haiku este o prelungire ideatică a unui poem mai vechi, intitulat Marele câine şi care a apărut în volumul Imposibila dungă. Îl reproduc în întregime: „marele câine a spus pietrelor/ „mergeţi şi vă risipiţi /iată vă dau cele o mie de chipuri/ ale mele/ păzindu-vă de oameni păziţi-i/ nu-i lăsaţi să se apropie unul de altul/să se viziteze/mâncaţi-le din mână /jucaţi-vă cu ei/ când aţi găsit ceva interesant /comunicaţi-l lunii/ea este nara mea/ea este ecoul meu/semnul de recunoaştere-ntre voi / e cerul gurii negru/oamenii mai cred că universul e/ infinit/ nu ştiu că universul /e propria mea gură/ se bucură de ziuă /dar nu ştiu că lumina/ e aşteptarea lentă a prăzii/amurgul – sacra sa devorare” /apoi marele câine a tăcut/ şi s-a făcut noapte.”Aşadar găsim în acel text ideea că „luna este nara marelui câine”, că „universul poate fi şi gura unui câine enorm”.  Ideea că luna este o nară este interesantă întrucât luna – un obiect plin – devine un gol, dar percepţia noastră poate fi că luna este o gaură, nu o sferă. Această haiga este o kuchi-e adică, literar, „imagini ale gurii”, plastic rezolvate printr-o xilogravură sau litografie.. În acelaşi timp, lucru rar, imaginea este şi ukyo-e, pentru că presupune o vibraţie (ecoul este o vibraţie).

luna fără nori2luna nu este maculată, ascunsă, ci întreagă, rotundă, plină.

nara marelui câine3ne putem imagina universul ca fiind un câine uriaş. Dacă universul primordial poate pleca de la o broască sau un elegant, o balenă sau un leu, de ce nu ar putea pleca şi de la un câine?

ceruri suprapuse4aici lucrurile par a fi clare: un cer ar fi cerul gurii câinelui. Un al doilea cer ar putea fi cerul de deasupra noastră, atmosfera. Alt cer e cel al eonilor şi hiper eonilor. O multitudine ce ceruri suprapuse… Sunt nu mai puţin de 22 de vocale în trei versuri (6+9+7), în doar 8 cuvinte. Nu e folosit nici un verb, kirejiul este după fiecare vers, litera „u” vocala vibraţiei apare în cuvintele cheie (luna, ceruri, suprapuse). Sunt folosite toate cele 7 vocale ale limbii române, realizându-se astfel „iniţierea prin cuvânt”.

INVAZIE PE PLAJA

lacrimi sărate2

trei picături de ploaie3

suflete kaki4

Lucian Strochi

INVAZIE PE PLAJĂ1  – şi acest haiku respectă principalele reguli: este un tristih, cu 5-7-5- onji, cu trei „mişcări” marcate de două kireji, primul  rezolvat grafic. Sunt folosite doar 8 cuvinte, dintre care patru substantive  care alcătuiesc un pătrat „dinamic”: lacrimi, picături, ploaie, suflete. Primele trei cuvinte au o imagine de transfer, fiind interşanjabile. „Sufletele” apar ca o consecinţă a triunghiului. Există şi o posibilă naraţiune: o debarcare pe o plajă în timpul unui război. Kaki este culoarea tradiţională a uniformelor militare. Retrograd, prezenţa uniformelor determină lacrimile, iar natura nu este indiferentă, participând la o dramă previzibilă. Vocala dominantă este „i” prezentă în 5 cuvinte.

lacrimi sărate2     – cuvântul „sărat” este ambiguu, întrucât nu ştim dacă lacrimile sunt sărate din cauza apei mării – care se prelinge pe chipurile încordate  – sau lacrimile sunt percepute ca fiind sărate, ca urmare a unui proces natural de eliminare a sărurilor din organism.

trei picături de ploaie3     – dacă lacrimile sunt doar două, câte una pentru fiecare ochi, picăturile de ploaie sunt trei, înregistrându-se deci o creştere, aparent cantitativă, dar reală, deloc întâmplătoare, amplificând tensiunea.

suflete kaki4       – „sufletele kaki” multiplică lacrimile, ce se amestecă şi cu picăturile de plaoaie, cu sudoarea şi eventual cu sângele. Textul are 22 de vocale (6+11+5). Nu este prezentă vocala „î” –  am văzut vocala ezitării.

PARCUL DIN OSAKA

o libelulă2

apa3 vibrează4 ceruri5

până la mine6

Lucian Strochi

PARCUL DIN OSAKA1 – Osaka este al doilea oraş ca mărime al Japoniei după Tokio. Dispune de o grădină botanică unică în frumuseţe. Am primit în adolescenţă o „vedere” cu acest parc şi am desluşit sute de nuanţe de verde. De aici a plecat prima „fotogramă” a haikuului.

HAIGA

între haiga1 şi taiga2

cerul albastru3 senin4

între taiga şi haiga5

sufletul meu e prea plin6

Lucian Strochi

Haiga  

între haiga1 – haiga este un tablou având scopul de a însoţi un haiku sau o altă poezie japoneză scurtă.  E bine ca tabloul să fie pictat de autorul haikuului sau al poeziei. În cazul de faţă sunt încălcate mai multe reguli: prezenţa rimei (rimă încrucişată), folosirea catrenului (inexistent în literatura cultă japoneză), folosirea prin chiasm a două cuvinte care se repetă (taiga şi haiga), numărul de silabe este acelaşi (şapte) pentru fiecare vers.

POVESTEA ANDROGINULUI (RENGA – L.S.,C.A., V.D.)

perlă albastră2

mână deschisă spre cer3

acelaşi tunel 4  (L.S.)

 

 

aventuri androgine5

bem pentru fericire6   (C.A.)

 

alte amintiri 7

jumătate perfectă8

un singur sărut9  (V.D.)

 

crescut în noi lăstarul10 

dimineaţă ceţoasă11   (L.S.)

 

zei întârziaţi 12

ofrande pentru cine13

două jumătăţi14 (C.A.)

 

două mâini rugându-se15

un singur suflet de om16   (V. D.)

Lucian Strochi

Povestea androginului1 (REnga – L.S.,C.A., V.D.) – această rengă   este un SANGIN, cuplului din textul precedent adăugându-i-se, un bun, prieten de-al meu, poet şi prozator, dar care a vrut să participe cu un pseudonim (Călin Adam).   I-am respectat dorinţa. Androginul pare a fi o obsesie europeană plecând chiar de la origini (gr. andros = bărbat, om şi gyné = femeie). Şi se referă la un amestec de caracteristici feminine şi masculine, androginul având sa sinonim cuvântul hermafrodit. Reprezentările plastice şi literare sunt extrem de diferite. Concret, dacă e vorba de o singură fiinţă, vom avea o fiinţă cu sâni feminini şi cu organe genitale masculine, aşa cum apare într-o statuie a lui Bacchus, fiul lui Hermes şi al Afroditei. Cel mai frumos mit este cel evocat de Platon în Banchetul. Androginul o fiinţă deplină, care, mulţumit de înfăţişarea sa, nu mai oferea daruri zeilor. A fost pârât de aceştia lui Zeus, care, cu fulgerul, a despicat androginul, în două jumătăţi: una masculină şi alta feminină. De atunci, în căutarea fericirii absolute, cele două jumătăţi se caută şi atunci când iubesc, se regăsesc. La japonezi, aşa cum arătam anterior, Amaterasu poate fi considerată femeie sau bărbat. Ezitarea noastră se explică prin înfăţişarea ei androgină. E adevărat că în reprezentările plastice ea apare mai mult femeie.

perlă albastră2  – perla este un simbol lunar, legat de apă şi de femeie. În Europa era folosită în medicină pentru tratarea melancoliei. Căutarea perlei semnifică misterul transcendentului devenit vizibil, manifestarea lui Dumnezeu în cosmos. Ea întruchipează Împărăţia Cerurilor, lumina intelectuală în inimă, viziunea extatică. Saadi   consideră perla o picătură de ploaie căzută din cer. Perla albastră poate  fi  şi manifestarea plenară a infinitului sfericizat. Sar perla albastră poate fi chiar pământului, singura planetă albastră.

mână deschisă spre cer3 – gestul poate însemna atât binecuvântare, eliberare, cât şi ideea captării energiilor sau chiar a picăturii de apă.

acelaşi tunel 4  (L.S.) – tunelul se opune aparent perlei, fiind întunecat, în timp ce perla este strălucitoare. Dar nu trebuie uitată simbolistica legată de sex, atât pentru perlă, cât şi pentru tunel. Tunelul este şi calea dreaptă spre adevăr, ca şi perla, care conţine chiar adevărul primordial.

aventuri androgine5   – multitudinea simbolurilor ambiguizează imaginile ca un androgin, anulându-se astfel o identitate fermă. Perla şi tunelul pot fi atât simboluri ale femininului, cât şi ale masculinului (perla poate fi considerată şi o sămânţă).

bem pentru fericire6   (C.A.) –aluzie poate la ceremonia ceaiului, care între altele, este şi o cale spre relaxare şi fericire.

alte amintiri 7 – amintiri, adică simboluri sau chiar aluzii culturale. Evident o simbolistică atât de bogată nu poate fi epuizată în câteva rânduri.

jumătate perfectă8 – aproape sigur e vorba de jumătatea ideală de care vorbeşte Platon. Jumătatea perfectă este cea care îşi găseşte jumătatea primordial, originară pierdută.

un singur sărut9  (V.D.) –sărutul este pecetea iubirii, dar şi punctul de sudură dintre cele două jumătăţi, lipirea fiind asigurată de iubire.

crescut în noi lăstarul10  – din unirea jumătăţilor pentru a deveni sferă (perlă, perfecţiune) apare mlădiţa, care poate creşte dintr-o rădăcină sau o tulpină. Dar lăstarul este, conotativ, şi odrasla, copilul. Copilul creşte în cei doi pentru că s-a refăcut androginul.

dimineaţă ceţoasă11   (L.S.) – sintagma este acoperitoare pentru ideatica de până acum. Dimineaţa înseamnă un nou timp, chiar primordial. Ceaţa este cea care relativizează orice percepţie, anulând simţurile comune. Altfel spus ceaţa înseamnă atât lumina, cât şi întunericul, perla şi tunelul, androginul.

zei întârziaţi 12  – zeii au sosit prea târziu pentru a anula miracolul refacerii androginului.

ofrande pentru cine13  – prin urmare, ofrandele nu le mai sunt date.

două jumătăţi14 (C.A.) – şi totuşi unitatea androginului nu anulează ideea de doi, cele două jumătăţi, deşi alipite, păstrându-şi totuşi identitatea.

două mâini rugându-se15   – pentru rugă e nevoie de două mâini, chiar dacă ele par împreunate.

un singur suflet de om16   (V. D.) – dar dacă trupurile îşi mai păstrează identitatea, sufletul e unic, indivizibil, ca şi dragostea împlinită.

POVESTEA PESCARULUI SI A PESTISORULUI DE AUR

(renga1 l.s.,v.d.)

mare şi munte2

apă cer şi o barcă3

luna singură4  (L.S.)

 

interzis pescuitul

doar umbra pescarului 6  (V.D.)

 

legendă veche7

peştişorul de aur8

prima dorinţă9  (L.S.)

 

lumina spartă de val10

tuşul negru în penel11   (V.D. )

 

sufletul luntrei12

pinii mângâind ochiul13

două speranţe14  (L.S.)

 

cocorii curgând spre sud15

o stampă îngheţată16   (V.D)

Lucian Strochi