Fecioara are astăzi pleoape triste¹

Şi lacrimi prinse-n colţuri de batiste;²

Plină de gânduri negre pesimiste,³

Dădea din buze-n şoaptă acatiste.⁴

Şi lacrimi prinse-n colţuri de batiste:⁵

Era cu ochii ca două ametiste.⁶

Dădea din buze-n şoaptă acatiste;⁷

Se întreba cât poate să reziste.⁸

Era cu ochii ca două ametiste:⁹

Nu-i nimeni în durere s-o asiste;¹⁰

Astfel trăim mereu într-o poveste:¹

C-un zmeu, c-o împărăţie drept trofeu,²

Cu apă, vie moartă – panaceu³

Cu munţi cărunţi bătându-se în creste.⁴

C-un zmeu, c-o împărăţie drept trofeu,⁵

Cu fete de-mpărat luate neveste,⁶

Cu munţi cărunţi bătându-se în creste,⁷

Nu omul, ci timpul este decadent,¹

Cu existenţa sa mult prea boemă,²

Apune-n om, dar înfloreşte-n stemă:³

Nu spaţiul, ci timpul este – un continent.⁴

Cu existenţa sa mult prea boemă,⁵

Mult trecut şi viitor, deloc prezent;⁶

A timpului străvezie fractură,¹

Eu sunt între durere şi plăcere,²

Stăpân trufaş al marilor mistere,³

Monadă pentru monada natură.⁴

Eu sunt între durere şi plăcere…⁵

Ştiu: sunt tăios, a timpului cenzură;⁶

Monadă pentru monada natură,⁷

Părea destins, desprins dintr-o gravură,¹

Emanând o stranie vibraţie;²

Mâini feminine, pline de graţie;³

Avea o incredibilă dantură.⁴

Emanând o stranie vibraţie,⁵

Nu îi găseai nicicum, nicio fisură.⁶

Avea o incredibilă dantură⁷

Timpul îşi pune grea, verde armură:¹

Îmbătrâneşte, dar n-o recunoaşte.²

Îl vom purta curând, ca sfinte moaşte,³

Ca pe un idol inutil, de zgură.⁴

Îmbătrâneşte, dar n-o recunoaşte:⁵

Cu noi încearc-o ultimă bravură,⁶

Ca pe un idol inutil, de zgură,⁷

E drept: se poate trăi şi-n colivii.¹

Da, se poate trăi şi după moarte,²

Şi poţi lăsa pe alţii mândria să ţi-o poarte;³

Există-apoi, printre noi, şi morţii vii.⁴

Da, se poate trăi şi după moarte,⁵

Da, până şi viaţa se poate împarte.⁶

Există-apoi, printre noi, şi morţii vii,⁷

Blând trăiesc în existenţe cenuşii.⁸

Da, până şi viaţa se poate împarte.⁹

Prin lume te strecori şi fără carte,¹⁰

Blând trăiesc în existenţe cenuşii,¹¹

În fiecare zi trăim noi ere.¹

Visăm că toate-s alte începuturi²

Şi-un timp duşman se apără cu scuturi;³

Nu tot ce credem sunt idei, mistere.⁴

Visăm că toate-s alte începuturi;⁵