Te plâng cu lacrimi grele de răşină,¹ –şi rimele din această sextină au o structură interesantă: ABABAB CDCDCD EFEFEF GFGFGF HFHFHF IFIFIF ABA. După cum se observă primele trei strofe au rima îmbrăţişată, în cascadă. Începând cu strofa a III-a, rimele devin de gazel (dacă se dă factor comun F care apare de 12 ori, obţinem progresiile următoare, EEE, GGG,HHH, III).

Sextina se termină aşa cum a început adică cu rimele ABA, sugerându-se ideea de ciclu, de reluare. Tema sextinei este dragostea: dragostea unui prinţ plecat în cruciadă pentru castelana lui. Lacrima se opune răşinii care poate fi cel mult o lacrimă vegetală, expresie tot a durerii. Dar răşina e o lacrimă îngheţată, esenţializată, opunându-se efemerului lacrimii, devenind chihlimbar.

Te plâng cu lacrimi grele de răşină,¹  a

În versuri lungi, voit medievale,²  b

Te ningi frumos, şăgalnic, pe retină,³ a

La umbra unui sfânt în catedrale,⁴  b

Tu, cea desprinsă astăzi din lumină,⁵   a

Te plâng, cum plâng, când se-ntâlnesc cristale.⁶  b

SEXTINA II     unde nu aflăm dacă iubiţii sunt adamici sau un androgini     2   261                                    

 Atunci coborât-am noi din paradis,¹  – Toate rimele din sextină cu excepţia ultimei strofe sunt încrucişate, după schema: strofa I şi a IV-a a,b,a,b,a,b, strofa a II-a şi a V-a c,d,c,d,c,d şi strofa a III-a şi a VI-a e,f,e,f,e,f,e,f. După cum se observă şi strofele sunt încrucişate, prin urmare avem o rimă dublu încrucişată.

Ultima strofă are cuvintele în rimă ordonată, cuvintele din strofă având rimele a,b,c,d,e,f. Avem câte şapte cuvinte pentru fiecare rimă: paradis, abis, manuscris, trimis, permis, vis, deschis (a), capriciu, supliciu, indiciu, viciu, ospiciu, caliciu (b), corăbieri, tăceri, cerberi, ceri, stingheri, alaltăieri, tăieri (c), erori, ninsori, comori, flori, terori, surori, licori (d), albatros, chiparos, lepros, abanos, sticlos, evlavios, umbros (e), giruetă, cretă, concretă, goeletă, vendetă, discretă, secretă (f).

Atunci coborât-am noi din paradis,¹  a

Din vina noastră, din divin capriciu,² b

Ne scufundam în întunecat abis,³ a

În curios, nedrept, absurd supliciu.⁴ b

Eram litere,⁵ dintr-un vag manuscris,⁶  a

Să-l descifrezi, nu aveai vreun indiciu.⁷  b

SEXTINA I¹ despre ultimul Inorog   1    177  

        ¹ sextina – Termenul provine din francezul sextine (după latinescul sextus-al şaselea) şi este un poem sau o poezie în care strofa are şase versuri. Am folosit însă mai vechiul înţeles al sextinei ce provine din provensală (secolul XII)  şi defineşte o poezie de formă fixă, alcătuită din şase strofe de câte şase versuri fiecare şi o ultimă strofă de trei versuri, poezia având 39 de versuri. Sextina a avut numeroşi adepţi, unii de marcă: Dante, Petrarca, poeţii Pleiadei (Ronsard), Uhland, Kipling, Ezra Pound, T. S. Eliot, W. H. Auden, iar la noi George Coşbuc, care vine cu unele noutăţi. Această primă sextină are următoarele rime  : strofa I (ABABAB) are rime încrucişate, strofa II (CDCDCD) acelaşi tip de rimă; strofa III (EFEFEF) de asemenea. Următoarele strofe sunt tot cu rime încrucişate, dar în oglindă (strofa IV (BABABA) cu strofa I), strofa, strofa V (DCDCDC) cu strofa II,  VI (FEFEFE cu strofa III). În fine, strofa finală  conţine cuvinte pentru toate rimele folosite: plate   (A) Inorog (B) grog, (B) departe,(C) aleargă (D) album (E),  lup (F ).  Structura ritmică a poeziei Este deci următoarea:

Brav, sufletul meu cerşeşte dreptate,²  a

Sunt ultim, paşnic, străveziu inorog,³  b

Singurul rămas viu acum în cetate,⁴  a

Un straniu, un miraculos epilog,⁵  b

Singura vorbă din mii de citate,⁶  a

Adevărul, e viciu, e toană, drog.⁷ b