DINASTIE (TANKA)

steaguri  şi  oameni

caii-şi nechează moartea3

făclii  strigăte4

 

se naşte-o dinastie5

azi  vei  muri  împărat6

Lucian Strochi

Dinastie1   – poate că acest cuvânt este coloana vertebrală a Japoniei. Istoria ei trebuie înţeleasă ca fiind o succesiune de dinastii; împăratul trebuie înţeles ca piatra de temelie  şi piatra celestă a acestui neam.

steaguri  şi  oameni2 –această tanka este un ecou direct al unui film pe care l-am văzut în 1980 şi care se numeşte Kagemusha. (Umbra unui războinic) de AKIRO KUROSAWA. Dincolo de ineditul unui poveşti  cu sosii, cu un prinţ carismatic care vrea să-şi ascundă timp de trei ani moartea, pentru ca clanul său Takeda să reziste, rămân imaginile uluitoare ale oamenilor şi steagurilor aflate într-o dinamică extraordinară, într-o viermuire ce te face să înţelegi abia acum războiul. Abia atunci am înţeles importanţa steagurilor şi nu privind parade şi mitinguri festive.

caii-şi nechează moartea3 – nu ştiu de ce, într-un război, nu moartea oamenilor, ci a cailor m-a impresionat cel mai mult. Poate pentru faptul că aceste animale nobile nu ucid, dar sunt ucise. Poate pentru că nu se pot apăra şi nu pot trăda. Evident, mă refer la imaginile războiului văzute de mine în filmele „de război”.

făclii  strigăte4 – kami no ku  se termină tot cu imaginile vizuale şi auditive ale războiului. Focul din vatră devine făclie, vorba domoală, dialogul devine strigăt.

se naşte-o dinastie5 – gustul amar al unui război este moartea  şi naşterea unei lumi, a unei dinastii. Învingătorul ia totul, cel puţin până la următoarea bătălie. Distihul final  shimo no ku (versurile de jos), rupe brutal imaginea războiului, permiţând meditaţia şi contemplaţia.

azi  vei  muri  împărat6 –concluzia e ambiguă, conţinând  un inedit kenyogen : nu ştim dacă e vorba de moartea, în această luptă, a învingătorului ajuns împărat prin victoria armatei sale, dar plătind cu viaţa preţul acestei victorii sau e vorba de naşterea unei noi dinastii.

Aceasta tanka are structura formală clasică: 5-7-5 /7-7.

Lucian Strochi – despre tanka (3)

Tanka clasică şi postclasică a folosit cu moderaţie figurile de stil: makura-kotoba (perne-cuvânt) metafore-metonimii şi epitetele, ascunse sau nu, precum şi kenyogen (cuvinte cu mai multe sensuri, calambururi şi ligamente). Renga apare acum fiind o poezie legată sau un poem în lanţ, care constă în participarea mai multor autori la un singur text. (Adolescent fiind am încercat şi eu procedeul, adăugând câte un vers la altele deja scrise, dar secrete, acoperite. Rezulta adesea o poezie surprinzătoare.)

Tanka se compune din kami no ku (versurile de sus) adică tristihul 5+7+5 silabe şi shimo no ku (versurile de jos), adică distihul final de  7+7 silabe.

Măcar formal kami no ku coincide cu haiku. De fapt primul tristih din tanrenga (renga scurtă) se numea hokku. Alături de renga serioasă a apărut şi renga hazlie (haikai-cho-no  renga).

Un orientalist francez (MICHEL REVON) a precizat sensul triadei  hokku – hai-kai – haiku: hokku desemnează forma, haikai –fondul, iar haiku  atât forma, cât şi fondul. 

Lucian Strochi – despre tanka (2)

Cel mai vechi florilegiu nipon este Manyoshu –Culegere a celor zecii mii de foi (generaţii). Antologia cuprinde 4496 de poeme, din care 4173 sunt tanka, 61 sedoka şi 262 mai lungi, dar niciunul nedepăşind 150 de versuri.

Antologia Manyoshu  cuprinde 561 de autori, dintre care 70 sunt femei, dar există şi numeroase poeme anonime.

Lirica din perioada Nara se caracterizează prin makoto (sinceritate). Primii poeţi „identificaţi” sunt cei Cinci oameni mari din Manyo (Manyo no gotaika): KAKINOMOTO NO HITOMARO, YAMABE NO AKAHITO, YAMANOUE NO OKURA, OTOMO NO TABITO ŞI OTOMO NO YAKAMOCHI.

Dintre poete se reţin: prinţesa NUKADA, doamna OTOMO din SAKONOUE şi doamna KASA, toate scriind tanka de dragoste.

Lucian Strochi – despre tanka (1)

Tanka este o poezie cu formă fixă, una dintre cele mai vechi din literatura japoneză, care constă din cinci unităţi cu versuri de 5-7-5/7-7 silabe. Partea care conţine 5-7-5 se numeşte kami-no-ku (fraza superioară), iar cea care conţine 7-7 se numeşte shio –ku (fraza inferioară). Tanka este mai veche decât haiku. Cele mai vechi tanka se numeau hanka (poem răsturnat), pentru că era de fapt o adiţionare plus concluzie la o chōka.

În era Heian a apărut renga ca un joc. Cineva recita sau crea un kami-no-ku sau shimo-nu-ku şi cerea celuilalt participant să adauge   alte versuri.

Tanka este o poezie scurtă (doar 31 de silabe) fiind întrecută doar de haiku (17 silabe). Forma populară predilectă a liricii populare japoneze este dodotsu –un catren de 26 de silabe (7+7+7+5). În secolul XI se impune imayo-uta (cântece de acum), un poem în patru versuri, fiecare de 12 silabe, cu o cezură după primele 7 silabe, acelaşi tipar folosit şi în ko-uta, mici cântece din perioada Muromachi.