Trenuri grăbite¹

Gări fără minutare ²

fluvii umane³

două poveşti nescrise ⁴

asia⁵ europa ⁶

Lucian Strochi

ISTORII VIITOARE

trenuri grăbite¹   – japonezii au unele dintre cele mai rapide trenuri din lume.

gări fără minutare ² –precizia mersului trenurilor este incredibilă. Prin urmare în gări ceasurile devin inutile, „fără minutare”.

fluvii umane³  – pentru un european, staţiile de metrou şi  de tren par invadate de oameni care formează adevărate maree sau fluvii umane.

două poveşti nescrise ⁴  – probabil e vorba de cele două Japonii – o Japonie tradiţională, cea a ceremoniei ceaiului, a ikebanei, o Japonie „răbdătoare” şi o alta „grăbită”, aflată în plină informatizare  şi automatizare. Curios poate pentru un european, cele două Japonii nu se contrazic, ci se completează, rezultând o civilizaţie interesantă, originală, concurând alte civilizaţii milenare, cum ar fi în primul rând cea chineză.

asia⁵ europa ⁶   – Japonia este cea mai „europeană” ţară asiatică. Şi aşa cum plăcile tectonice ale Eurasiei acţionează, sudura dintre civilizaţii este absolut remarcabilă. Japonia importă şi exportă cultură cu o uşurinţă unică.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7

soarele roşu¹

şi o ţară² se roagă³

drapele sacre⁴

doare lumina⁵  priviri⁶

şi visuri kamikaze⁷

Lucian Strochi

IMPERIU

soarele roşu¹  – am convenit că soarele roşu este prezent pe drapelul Japoniei.

şi o ţară² – e vorba desigur de Japonia.

se roagă³   – e vorba probabil de un episod din cel de al doilea război mondial, Japonia trecând prin multe clipe dificile.

drapele sacre⁴   – orice drapel este sacru, dar sacralitatea se accentuează în vreme de război.

doare lumina⁵ – e greu de spus despre care lumină este vorba: despre lumina degajată de explozia atomică de la Hiroshima şi Nagasaki? De lumina din ochii pilotului orbit de reflectoare şi de focurile antiaerienelor ? De lumina din ochii oamenilor simpli care îşi văd distrusă ţara?

priviri⁶   – acelaşi lucru. Privirea nu se poate odihni, vede doar dezastre.

şi visuri kamikaze⁷  – literal, kamikaze înseamnă „vânt divin” şi se referă la un episod din cel de al doilea război mondial, când, în disperare de cauză, piloţii niponi efectuau atacuri sinucigaşe asupra navelor americane. Termenul de kamikaze se referă atât la avion, cât şi la pilot şi acţiunea sa.  Un termen asemănător este banzai, care se referă tot la o sinucidere, dar diferenţa dintre kamikaze şi banzai se referă la scopul acţiunii. În primul caz e vorba de un ipotetic succes militar asupra adversarului, în timp ce banzai se referă la o moarte eroică, în locul unei predări ruşinoase. De altfel greu de înţeles pentru europeni este şi sinuciderea ritualică prin seppuku. Codul Bushido este cel care impune ca loialitatea şi onoarea să fie mai presus de viaţă. Termenul de kamikaze se traduce prin vânt divin, kami însemnând Dumnezeu, spirit sau divinitate, iar kaze înseamnă vânt. Termenul a fost folosit după două taifunuri din 1274 şi 1281, care au dispersat flota mongolă în timpul invaziei mongole în Japonia.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

şi fără Fuji¹

mi-e greu cu zăpezile²

privire sacră³

stau cu zeii la masă⁴

beau sake⁵ fără tine⁶

Lucian Strochi

STAMPĂ JAPONEZĂ

şi fără Fuji¹ – Fuji este muntele sacru al japonezilor. A urca pe Fuji este echivalent cu a te duce la Mecca sau Ierusalim. Fuji este cel mai înalt munte din Japonia şi impresionează prin forma sa piramidală, precum şi prin faptul că apare tot timpul cu vârful acoperit de zăpadă.

mi-e greu cu zăpezile²  – fiind o ţară muntoasă (peste 80% din teritoriul ţării e acoperit de munţi), zăpada este o problemă în Japonia.

privire sacră³ – nu ştim dacă privirea nu e îndreptată spre Fuji şi în acest fel înţelegem atât sacralitatea privirii, cât şi regretul de a nu urca decât  cu privirea pe muntele sacru.

stau cu zeii la masă⁴ – zeii fac legătura între sacru şi munte. Adesea lăcaşul zeilor este muntele.

beau sake⁵ – sake este băutura tradiţională a japonezului şi se obţine din orez fermentat.

fără tine⁶ – abia acum înţelegem sentimentul de regret, de singurătate, provocat de absenţa iubitei.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

LUMEA CA TEATRU¹

kabuki² şi no³

măşti noi şi vechi pe stradă⁴

o plecăciune⁵

faţa râde⁶ o grădină⁷

pepene⁸ felinare⁹

Lucian Strochi

LUMEA CA TEATRU¹

kabuki² –este unul dintre cele trei mari stiluri de teatru japonez, împreună cu nō şi bunkaru, jucată doar de actori. În perioada Genroku (1688-1704) era deja o formă de teatru cu reguli precise, iar în perioada Edo (1688-1868) a devenit cea mai populară formă de teatru. Numele de kabuki a fost ales pentru că avea conotaţii cu „şocant”, „neobişnuit”. Este un spectacol total, care cuprindea şi scene senzuale şi erotice. În 1688 existau trei tipuri de spectacole kabuki: jidai-mono (teatru istoric), sewa-mono (piese casnice) şi shosagoto (dansuri). În secolul XVIII, regizorul Shozo Namiki a inventat scena turnantă, iar cu o sută de ani înainte s-a folosit cortina şi  scena auxiliară hanamichi, care leagă scena principală de mijlocul sălii. Partea din stânga a scenei (din sală partea dreaptă) se numeşte kamite  şi este locul de onoare, fiind folosită de personajele  principale, oaspeţi, alte persoane importante. Partea din dreapta scenei numită shimote este locul ocupat de personajele secundare, servitori; majoritatea intrărilor pe scenă au loc din partea această folosind kanamichi. Costumele sunt elegante pentru jidai-mono, obişnuite, comune pentru sewa-mono şi foarte vii pentru shosagoto. Perucile funcţionează ca un cod al vârstelor şi al statutului social.

şi nō³ – nō sau noh este o formă de teatru tradiţional. Păstrează ritualul străvechi, reflectând o viziune existenţială budistă. Actorii sunt sacerdotali, jucând rolul de mesageri ai zeilor şi ai oamenilor. Protagonistul se numeşte shite, iar antagonistul waki şi apare costumat adesea ca preot. Important este corul, format din 6-8 persoane. Limbajul e poetic, aforistic, iar mişcările studiate, ritualice. Formele principale de teatru nō sunt dengaku nō (un dans ritualic, tematic, geometrizat) şi sarugaku nō (spectacole umoristice). Ambele stiluri foloseau măşti care îşi avea originea în teatrul antic japonez numit gigaku. Spectacolul se compunea din piese scurte, distractive (kyogen) şi din piese mai lungi, serioase. (Se remarcă asemănarea dintre teatrul nō şi teatrul antic grec).

măşti noi şi vechi pe stradă⁴ – teatrul este o lume, reflectă viaţa, prin urmare poate fi găsit şi pe stradă. Invers, strada este un spectacol cu măşti.

o plecăciune⁵ – „plecăciunea” este o formă de respect, dar permite şi schimbarea expresiei: aceeaşi mască devine, prin plecăciune, veselă.

faţa râde⁶ – rezultatul plecăciunii.

o grădină⁷ – grădina este o scenă a vieţii japonezului.

pepene⁸ – pepenele aparţine tuturor zonelor climatice. El devine şi o mască sau un felinar, dacă i se scobesc ochii şi gura şi i se pune înăuntru o lumânare.

felinare⁹ – felinarul este un element specific peisajului nocturn japonez.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

Basarabia¹

o ţară fără ţară²

cu eroi tineri³

viaţa râde adie⁴

vise⁵ şi patru cetăţi⁶

Lucian Strochi

BASARABIA

Basarabia¹  – această tanka demonstrează că realităţile pot fi şi altele decât cele nipone. Când am auzit prima dată cuvântul Basarabia în copilărie am remarcat că acesta conţine de patru ori vocala „a”. Peste câţiva ani am citit un poem despre Basarabia în care un poet vorbea, spre uimirea mea, de cei patru „a” din cuvânt, pe care îi considera patru cetăţi. Nu mai ştiu nici cine era autorul, nici cum suna poemul, dar faptul că observasem un lucru demn de a fi pus într-o poezie m-a tulburat. Am citit acest cuvânt jucându-mă cu el în varii moduri: Basarab ia, Bas Arabia, ba sar abia… Poate pentru că acest cuvânt era prohibit la noi. Am râs totuşi atunci când l-am găsit scrie totuşi într-o gazetă sportivă. Îl purta o baschetbalistă care se numea Ştefania Basarabia (nu cred că mă înşel).

o ţară fără ţară²  – basarabia se caută şi mai devreme sau mai târziu va avea şi ea o ţară.

cu eroi tineri³  – basarabenii tineri sunt cei care vor determina o nouă ţară în hotarele ei fireşti.

viaţa râde adie⁴  – trebuie să fim optimişti, vântul schimbării deja adie.

vise⁵ – deocamdată unirea este doar în visele noastre. Dar cel mai adesea visele devin realitate…

şi patru cetăţi⁶  – cele patru cetăţi „tradiţionale” sunt Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

pagodă veche¹

o tânără gheişă²

două suflete³

eu iau o rază roză⁴

şi beau un ceai⁵ fără tine⁶

Lucian Strochi

PEISAJ JAPONEZ

pagodă veche¹  – deşi pagoda este  întâlnită în toată Asia de sud-est, în China, pentru peisajul japonez pagoda este un element important.

o tânără gheişă² – probabil era vorba de o shikomi (shikomiko, shitajiko) adică o  gheişă aflată într-o primă etapă de iniţiere, cea de servitoare.

două suflete³ – nu ştim cine sunt cele două suflete: poetul şi gheişa, poetul şi iubita, gheişa şi un iubit secret al ei…

eu iau o rază roză⁴ – rozul este o culoare considerată de japonezi delicată şi subtilă. Folosirea pronumelui personal în tanka şi haiku este destul de rară.

şi beau un ceai⁵ – ceaiul este pentru japonez un lucru esenţial, mai important decât o masă de prânz, de exemplu.

fără tine⁶ –acest „tine” poate fi iubita sau o cititoare oarecare. „Atmosfera” este de stampă japoneză.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

meditaţie¹

sabie² şi lacrimă³

o diademă⁴

totuşi soare răsare⁵

visele⁶ apei⁷ roşii⁸

Lucian Strochi

MEDITAŢIE

meditaţie¹ – corespondentul japonez ar fi wabi, dar el este o categorie specifică pentru haiku.

sabie²  – aluzie la mitul întemeierii Japoniei: o sabie înfiptă în apa mării. Există în Japonia un cult al săbiilor de samurai, unele fiind transmise din generaţie în generaţie, timp de sute de ani.

şi lacrimă³ –cealaltă componentă a mitului: la „scoaterea” sabiei au căzut patru picături care au format cele patru insule principale ale arhipelagului nipon. Dacă românii au binomul „râsu’ – plânsu’ ” ca atitudine fundamentală, japonezul are lupta şi lacrima.

o diademă⁴ –această diademă poate însemna o încununare şi o încoronare.

totuşi soare răsare⁵ –aluzie la numele perifrastic al Japoniei „Ţara soarelui răsare”.

visele⁶ – visele, ca fiice ale imaginarului, pot face orice.

apei⁷ – apa este fundamentală pentru Japonia.

roşii⁸ – nu ştim dacă visele sunt roşii sau apa e roşie. Oricum roşul este o culoare duală, contradictorie, simbolizând atât viaţa (culoarea fructelor coapte), cât şi moartea (culoarea sângelui scurs).

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

evantai roşu¹

cha no you² şi kimono³

seară de vară⁴

o floare⁵  o gheişă⁶

iubire şi lacrimă⁷

CEREMONIA CEAIULUI

evantai roşu¹  – evantaiul este un termen cu un extraordinar câmp simbolic, asociindu-se cu oglinda, masca, paravanul, mătura, pana, frunza, stampa. Este un simbol ambivalent: potoleşte arşiţa, dar şi aţâţă focul. Evantaiul este şi un obiect de comunicare aşa cum sunt steagurile în comunicarea navală. Evantaiul roşu poate fi şi imaginea unei săbii (spade), aşa cum apare într-un text de-al meu mai vechi: „în mână port un trandafir sau spadă/ sau altfel spus un evantai de sânge”. Evantaiul apare şi ca o pavăză împotriva spiritelor rele. În Japonia el apare împodobit cu mitsu-to-moye tricolor, variantă ternară, aceasta, al yin-yangului chinez, cu virtuţi protectoare.

cha no you² – în traducere ceremonia ceaiului, un ritual străvechi, care include şi arta aranjării florilor, adică ikebana.

şi kimono³  – kimonoul este costumul naţional al Japoniei. La origine cuvântul kimono înseamnă lucru de îmbrăcat (ki –a îmbrăca, mono –lucru). Kimonoul este format din piese multiple de material sub forma literei T, aşezat în aşa fel, încât tivul să ajungă la glezne. Kimonourile sunt înfăşurate strâns în jurul trupului, cu partea stângă peste cea dreaptă (cu excepţia înmormântărilor). Sunt prinse cu o centură numită obi legată la spate cu o  fundă. Kimonoul se poartă cu încălţăminte tradiţională (zori sau geta) şi şosete (tabi). Înainte de secolul XVIII se folosea kosode (un kimono cu mâneci scurte). Kimonoul ceremonial al bărbaţilor este confecţionat din mătase neagră numită habutae şi e decorat în alb cu blazonul familiei.

seară de vară⁴ – kimonoul se poartă de obicei din iunie până în septembrie. Se foloseşte obligatoriu în ceremonia ceaiului.

o floare⁵  – de obicei florile sunt cele din stampe: floarea de cireş, de prunişor, de cais sau crizantemă.

o gheişă⁶  – gheişa (gensha) înseamnă artistă, persoană a artelor, numită şi geiko sau geigi. Este o doamnă de companie, dansatoare, interpretă de artă tradiţională. După Restauraţia Meiji (1868) gheişele au devenit şi prostituate de lux. Au  existat şi gheişe bărbaţi (hokan) până pe la 1800. Gheişele poartă kimono.

iubire şi lacrimă⁷ –gheişele sunt „făclii ale iubirii”, cucerind prin feminitatea lor accentuată şi autentică. Ultimul vers se referă poate şi la condiţia lor tragică: sunt iubite, dar nu pot iubi.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică silabe terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

amaterasu¹

o naştere uşoară²

două japonii³

poveste fără poveşti⁴

eredităţi nipone⁵

Lucian Strochi

 MIT

amaterasu¹  – Amaterasu (Amaterasu-o-mi-kami sau Ohiru-menomuchi-no-kami) este, în mitologia niponă, zeiţa soarelui şi cea mai importantă zeitate şintoistă. Asupra originii sale, există două variante. Prima, conform cronicii Kojiki (712), Amaterasu s-a născut din ochiul stâng al zeului Izanagi în timp ce acesta se purifica ritual într-un râu după ce vizitase iadul (unde fusese să îşi caute nevasta decedată). A doua, conform cronicii Nihon shoki (720), Amaterasu s-a născut în urma relaţiilor sexuale dintre zeul Izanagi şi zeiţa Izanami. Amaterasu a devenit stăpâna Paradisului (Takamagahara). Este sora lui Susanoo, zeul furtunii. Amaterasu l-a trimis pe nepotul ei NInigi-no-Mikoto să aducă pacea în Japonia şi i-a oferit trei obiecte sacre numite „Comorile imperiale ale Japoniei”: sabia Kusanagi, oglinda Yata no kagami şi bijuteria Yasakani no magatama. Se consideră că Jimmu, primul împărat al Japoniei a fost un descendent al lui Ninigi -no –Mikoto. Întrucât limba japoneză nu foloseşte pronume diferite pentru genuri, nu putem şti dacă Amaterasu este bărbat sau femeie. Totuşi reprezentările plastice o înfăţişează ca fiind femeie. Amaterasu a inventat ţesutul, tehnicile de cultivare a orezului şi a grâului, creşterea viermilor de mătase. Simbolul lui Amaterasu este oglinda.

o naştere uşoară²  – nu ştim dacă naşterea lui Amaterasu a fost uşoară sau ea a născut la rându-i uşor.

două japonii³  – o Japonie este a sabiei, cealaltă a oglinzii. Una este Japonia luminoasă a lui Amaterasu, cealaltă este a fratelui ei Susanoo, întunecată şi capricioasă.

poveste fără poveşti⁴ – miturile sunt resimţite ca fiind reale. Actuala curte imperială a Japoniei se revendică din Amaterasu.

eredităţi nipone⁵  – ereditatea este un lucru foarte important pentru Japonia, întrucât ea asigură tradiţia, continuitatea, resimţite de japonezi mai acut decât la alte popoare.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică silabe terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.