buze pecete¹

vânătă privirea ta²

lumină vie³

luna trece grăbită⁴

mâna nu o culege⁵

Lucian Strochi

IUBIRE

buze pecete¹   – de remarcat că în aceasta tanka întâlnim toate vocalele limbii române!  Elipsa funcţionează, în locul metaforei nominale buzele fiind o pecete a dragostei, inducând ideea sărutului.

vânătă privirea ta² – e vorba de întâlnirea dintre roşu şi albastru, roşu fiind expresia imediatului, iar albastru a eternităţii. Privirea vânătă (violetă) este considerată cea mai frumoasă privire. Nu putem şti dacă privirea nu e vânătă şi din cauza cearcănelor apărute din nesiguranţa iubirii.

lumină vie³ –e vorba desigur de lumina din ochi, dar ea poate deveni, conotativ, lumina unei vieţi întregi. Buzele, privirea, lumina sunt de fapt o sinecdocă triplă (parte pentru întreg)

luna trece grăbită⁴ – distihul desparte subtil o poveste de dragoste trăită intens de indiferenţa lunii, care nu are timp să privească o frumoasă poveste de dragoste ce se petrece sub lumina ei.

mâna nu o culege⁵  – la rândul lor, nici îndrăgostiţii nu privesc luna, nu au ochi decât pentru ei. Această tanka descrie delicat  şi aluziv o poveste de dragoste. Singurul care vede luna este martorul poveştii de dragoste.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică silabe terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

oase de strămoşi¹

mai albe ca visele²

câmp uitat în timp³

împăratul a murit⁴

a rămas  întreg mitul⁵

Lucian Strochi

ULTIMA BĂTĂLIE (tanka)  

oase de strămoşi¹ – înţelegem că oasele strămoşilor sunt risipite pe un câmp de bătălie.

mai albe ca visele² – oasele sunt albite de timp. Visele albe sunt cele mai sigure; visele colorate arată o dereglare neuronală. Versurile pot fi citite şi decodate şi altfel: oasele luptătorilor visează mai departe la victoria după bătălia pierdută sau câştigată.

câmp uitat în timp³  – adesea locul unei bătălii, chiar importante, nu mai e ştiut. Timpul rămâne indiferent la suferinţele şi speranţele oamenilor.

împăratul a murit⁴ – orice bătălie se termină cu o victorie şi cu o înfrângere. Poate cu împăratul mort se stinge  o dinastie, dar cu siguranţă începe o alta.

a rămas  întreg mitul⁵ – mitul este indiferent la sugestiile istoriei.

Tanka are structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe. Această tanka este o „fulguraţie”, un vis răzleţ, un regret amar.

pagină albă¹

poezie nescrisă²

pace pentru el ³

poetul ridică lumi⁴

parcă supune un val⁵

scriere viitoare

Lucian Strochi

pagină albă¹ –această tanka se vrea o artă poetică. După cum lesne se observă, toate versurile încep cu „p” într-o anaforă de literă. Legate astfel într-un lanţ logic obţinem o primă decodare: pagină-poezie-pace. Triada impune şi binomul poet – parcă, poetul unificând triada, dar fiind învins de îndoială: parcă. Pagina albă a provocat destule insomnii scriitorilor şi pictorilor. Ea reprezintă horror vacui, adică teama de gol, pe care o resimt copiii, oamenii peşterilor ce realizează picturile rupestre, precum şi oamenii care simt nevoia să „decoreze” pereţii albi. Dar pagina albă este întreg universul prin posibilităţi. Pagina albă înghite orice text, asemenea unei găuri negre care înghite orice lumină.

poezie nescrisă² –poezia există dinainte de a fi. Ea înseamnă înainte de orice o stare poetică, care poate fi tradusă apoi în cuvinte şi/sau imagini.

pace pentru el ³ –nu ştim cine este acel el: creatorul divin, iubitul, cititorul, martorul. Oricum scrisul înseamnă, atât prin actul creaţiei, cât şi cel al receptării, pace. Kami no ku  e dedicat scrierii, acelui moment dinaintea creaţiei, tărâmului tuturor posibilităţilor.

poetul ridică lumi⁴ –poetul devine un demiurg, construind lumi, la fel de impresionante ca lumea noastră.

parcă supune un val⁵  – a crea o lume nouă este la fel de greu cu încercarea a supune o lume deja cunoscută. A supune un val, înseamnă a fi stăpânul mării sau cel puţin al unei corăbii.

Poetul, ca şi navigatorul, este un temerar, un cuceritor, un descoperitor, până la urmă un erou. Atâta doar că este un erou de pace, nu de război.

Tanka are structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

floare  de cireş¹

privire îmblânzită²

cuvintele cad³

vântul – zeu străveziu⁴

sufletul meu e un vânt⁵

Lucian Strochi

Într-o grădină niponă (tanka)  

floare  de cireş¹  – floarea de cireş, alături de floare de cais, de prunişor, pe piersic etc. sunt flori sacre, anunţând miracolul învierii naturii, primăvara. S-au scris despre floarea de cireş tomuri întregi, iar simbolistica ei este atât de bogată, încât poate rivaliza cu aceea a rozei sau a crinului, a nufărului sau  a lalelei, a crizantemei sau cu reginei nopţii.

privire îmblânzită²  – floarea de cireş este un nucleu de condensare, îmblânzeşte şi cea mai amarnică privire, provoacă eliberarea, relaxarea.

cuvintele cad³ – senzaţia e pură, nu mai e filtrată şi trădată de cuvânt. Cuvântul devine neputincios, ca la o minune, ca la o emoţie copleşitoare.

vântul – zeu străveziu⁴ – distihul arată însă adevăratul stăpân al florii de cireş: vântul  – cel care poate mângâia sau ucide o petală. Iar vântul e un zeu invizibil: ştim că există, suntem conştienţi de forţa lui, dar nu îl vedem. Vântul e un zeu, grecii îl aveau pe Eol, dar el apare şi la alte popoare, cu alte nume şi chiar cu alte funcţii şi ritualuri.

sufletul meu e un vânt⁵  – vers oarecum surprinzător. Pentru o clipă orgoliul omului învinge contemplarea. Omul ştie că poate domina frumuseţea, perfecţiunea, că este cel puţin egalul unei flori, prin frumuseţe, puritate şi înţelepciune.

Această tanka are o structură formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

vas de porţelan¹

unind munte şi mare²

gheişa l-a spart³

efemerul e un ciob⁴

ce uimeşte eternul⁵

Lucian Strochi

IUBIRE (tanka)

vas de porţelan¹  – pentru asiatici, porţelanul devine un obiect de cult. El îngemănează arta şi funcţionalitatea, delicateţea şi frumuseţea, dar este şi un nucleu de condensare, fiind in nuce un univers întreg.  Printr-un vas de porţelan, omul se întâlneşte cu natura, arta cu meşteşugul.

plecând corăbii¹

bucuroasă e moartea²

năvodul e plin³

noaptea aruncă galbeni⁴

prea alb vălul miresei⁵

Lucian Strochi

PE ŢĂRM (tanka)  

plecând corăbii¹ – corabia leagă două lumi. Ea aparţine mării, dar în egală măsură,   aparţine şi pământului.

bucuroasă e moartea² – moartea este oricând posibilă într-o călătorie pe mare. Moartea e bucuroasă pentru că, plecând corăbiile, ea are, teoretic, materia primă asigurată.

năvodul e plin³ – moartea nu e doar a oamenilor, ci şi a fiinţelor mării, în primul rând peştii.

noaptea aruncă galbeni⁴ – e vorba de o noapte cu lună, pe o mare liniştită, miile de valuri părând bani de aur. Dar noaptea plăteşte preţul morţii.

prea alb vălul miresei⁵  – vers complet ambiguu. Cine e mireasa: moartea? iubita rămasă pe ţărm? o mireasă oarecare aflată la ora ei astrală? Sau poate chiar luna care îşi prelungeşte voalul până în mare, vălul voalul miresei fiind lumina. Interesantă e curgerea şi unduirea: corăbiile curg şi se unduiesc plecând, năvodul e o curgere şi o unduire, lumina galbenilor curge şi ea, unduitoare, la fel ca vălul miresei. Iată cum, un peisaj static, poate devine prin imaginar unul dinamic, ca o stampă japoneză.

Această tanka are o structură formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

ţara soarelui¹

răsare² clar între munţi³

insule-n ape⁴

pagodele par valuri⁵

valuri albe pagode⁶

Lucian Strochi

JAPONIA (tanka)

ţara soarelui¹  – Japonia se numeşte şi citeşte Nippon  sau Nihon (literal  – „originea soarelui”). De fapt numele oficial al ţării este Nipponkoku, adică „Ţara de la originea soarelui”. În română se foloseşte mai mult sintagma „Ţara soarelui răsare.” Drapelul actual al Japoniei este un soare roşu pe un fundal alb. Stema Japoniei este crizantema – şi ea un simbol solar.

răsare² – altfel spus, Japonia are orgoliu de a se considera atât la capătul lumii, cât şi ca „izvor al soarelui”. De remarcat enjambamentul, care leagă într-o singură sintagmă primele două versuri.

clar între munţi³ –Japonia este în general o ţară muntoasă, munţii formând peste 80 la sută din relief. 25 de vârfuri depăşesc 3000 de metri, altitudinea maximă înregistrând-o muntele sacru Fuji Yama/Fugi-san cu 3776 de metri.

insule-n ape⁴  – Japonia este un arhipelag cu peste 5000 de insule dar patru sunt principale: Honshu (227.414 km²)Hokkaido (78.411 km²), Kyushu (42.600 km ²) şi Shikoku (17,800 km ²). Insulele au fost formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului şi Placa Filipinelor se scufundă sub placa Euro-asiatică. Mitul întemeierii Japoniei vorbeşte despre o sabie pe care zeii au înfipt-o în ocean, iar la scoaterea ei s-au format patru picături care au devenit insulele principale. Într-o altă accepţie, Japonia pensulează între spiritul războinic şi o incredibilă sensibilitate la frumos şi liric.

pagodele par valuri⁵ – pagodele sunt la origini clădiri religioase sub forma unui turn cu mai multe etaje suprapuse care se retrag succesiv şi care au streşinile (acoperişurile) cu marginile întoarse în sus, imaginea fiind cea a unei mări cu valurile suprapuse sau a unor munţi aşezaţi unul peste altul.

valuri albe pagode⁶ –un chiasm interesant care stabileşte o relaţie de inerenţă între pagodă şi val.

Această tanka încearcă să definească o ţară prin câteva repere fundamentale: soarele – munţii – insulele – apa – pagodele.

Tanka are o structură formală clasică: 5-7-5 /7-7 silabe.

între învăţaţi¹

uimire absolută²

urna e goală³

cine să îndrăznească⁴

să îngroape cuvântul⁵

Lucian Strochi

Arheologie trufaşă 

între învăţaţi¹ –această tanka este una neobişnuită, ridicând serioase probleme de interpretare. Ea este o parabolă, dar şi un text anecdotic, mai puţin obişnuit spiritului nipon. Învăţaţii sunt întotdeauna decidenţii, rezolvitorii unor probleme dificile. Cuvântul e încăpător, în el intrând împăraţii, poeţii, oamenii de ştiinţă şi chiar vracii.

uimire absolută² – uimirea absolută este un sentiment care sugerează perplexitatea, imposibilitatea de a acţiona şi de a decide.

urna e goală³ – orice urnă trebuie să conţină ceva: voturi, cenuşa morţilor, relicve de preţ. O urnă goală e un nonsens.

cine să îndrăznească⁴ – distihul continuă, dar şi rupe coerenţa logică şi imagistică  a kami no ku  -ului.

să îngroape cuvântul⁵ – urna poate fi goală pentru că tocmai a fost îngropat un cuvânt. Sau poate că e goală pentru că nimeni nu a reuşit să îngroape cuvântul.

Această tanka este şi o critică adresată spiritului pozitivist care încearcă să rezolve întotdeauna logic, ştiinţific, orice problemă.

Există însă şi o altă decodare ce leagă trei cuvinte: învăţaţi – urnă – cuvânt. Prin activitatea lor, învăţaţii „îngroapă” într-o urnă cuvântul, care moare într-o frază sau într-o lucrare ştiinţifică.

Această tanka are o structură formală clasică: 5-7-5 /7-7 silabe.

ploaie amară²

coşcovite-aplauze³

masca rămâne⁴

o mulţime tăcută⁵

inundă blând străzile⁶

Lucian Strochi

Teatru vechi¹  – alături de Kabuki şi Nō, există la japonezi şi o a treia formă de teatru vechi şi anume Bunraku. Bunraku este un teatru tradiţional japonez de păpuşi, cunoscut şi sub numele de Ningyo joruri şi a apărut pentru prima dată la Osaka în anul 1684. Spectacolul bunraku este caracterizat de o concentrare excesivă asupra unei poveşti de dragoste, care poveste se sfârşeşte întotdeauna cu sinuciderea partenerilor (în japoneză Shinjo).

ploaie amară² – evident că finalul piesei determină şi natura să fie coparticipativă, cooperantă.

coşcovite-aplauze³ – la fel şi aplauzele: meritate de actori pentru jocul lor, ele rămân însă „coşcovite” din cauza subiectului tragic. Epitetul e oricum inedit.

masca rămâne⁴  – masca rămâne întotdeauna. Ea este o expresie îngheţată a unui sentiment, dar rămâne indiferentă la emoţiile omeneşti.

o mulţime tăcută⁵ – mulţimea tăcută poate fi mulţimea ieşită de la un spectacol trist sau poate fi mulţimea care nu are habar de o dramă care se petrece în proximitatea ei (real sau imaginar). Lumea străzii, tăcută şi grăbită e total diferită de lumea artei.

inundă blând străzile⁶  – tăcerea este mult mai impresionantă decât agitaţia, tumultul. Inundă blând e totuşi un oximoron.

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

SONY DSC

de vânt atinsă²

înţelept se apleacă³

trestia albă⁴

să nu te împotriveşti⁵

o deviză regală⁶

Lucian Strochi

Judo¹  -judo este unul dintre sporturile plecate din arta marţială japoneză.  Se traduce prin metoda flexibilă/suplă/mlădioasă. Este o artă marţială modernă (gendai budo). Provine din jujitsu, mult mai periculos, cu unele lovituri mortale. De fapt toate aceste sporturi de contact provin din interdicţia oamenilor simpli (ţăranii) de a purta arme letale. Pentru a se apăra, aceştia au dezvoltat forme de lupte în care supleţea, viteza şi inteligenţa înving forţa brută superioară.  Judo se bazează pe două observaţii relativ simple: flexibilitatea, mlădierea salvează o plantă de la distrugere: o trestie rezistă mai bine unei furtuni decât un stejar. A doua observaţie, cu adevărat importantă se referă la faptul că poţi folosi forţa adversarului tău combinând-o adăugând-o la a ta. (Un fel de vector). Creatorul judo este profesorul Jigoro Kano şi la început această artă s-a numit Kano-ryu şi apoi Kodokan Judo. În judo se folosesc proiectări, secerări, căderi, fixări la sol, strangulări, luxări. Cel care practică judo se numeşte judoka. Devenit sport, s-a făcut cunoscut în toată lumea odată cu Jocurile Olimpice din 1964.

de vânt atinsă² – vântul are o valoare mistică la japonezi. Vântul divin  i-a salvat pe japonezi de o invazie mongolă ce putea fi catastrofală. Vântul cere flexibilitate, dar este el însuşi flexibil.

înţelept se apleacă³ – personificare. Aluzie poate şi la acea apreciere europeană a lui Blaise Pascal: „Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar este o trestie gânditoare.”

trestia albă⁴ –măduva trestiei e albă. Aluzie şi la trestia de zahăr.

să nu te împotriveşti⁵ –principiul de bază a judoului şi înţelepciunea trestiei.

o deviză regală⁶ –într-adevăr, versul anterior e demn de o deviză regală.

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe. Această tanka este un elogiu adus înţelepciunii unui popor greu încercat.