Iulia Stoleriu – IN SPATELE OGLINZII (2)

Din iubire şi cuvânt, poeta obţine, vectorial, lumina, cuvânt ce ascunde şi descoperă o lume, având fizic o natură duală (corpuscul şi undă) şi metafizic fiind divină şi lumească: Caută-mă întotdeauna/ pentru că știu: mai departe de mine, mai departe de tine/ e o mare de lumină… (Pentru tine); Azi sunt pasăre.// Numai în aer pasărea pare lipită de cer într-un desen nemișcat/ captat de retină… Ea se consumă în aer, precum mirosurile frumoase/ primăvara.// Prin nopțile lumii, aripile păsării luminează ca niște lumânări pe zăpadă… (Despre mine); Dă-mi Doamne,/ lumină în ochiul meu visător (Rugă); Din când în când, mă trage-n jos dorul/ Sidef de lumină-mi curăță aripile/ Cenușa se-mprăștie pe pământ discret și lin. (Cred); Copacii rup lumina/ și-o dau frunzelor/ care strălucesc în bătaia vântului,// frunzele aurii de lumină/ visează zborul păsărilor/ și plonjează pe pământ,/ iar timpul pregătește nașterea altor copaci… (Imaginație); Mi-am dorit odată lumină,/ și copacii bătrâni au rupt lumina pentru mine (Dorință); Aș vrea să fiu copac,/ din ramuri să-mi fac,/ cuiburi pentru păsări de lumină…/ Aștept să vină cineva,/ din mine pasăre de lumină/ ar putea să facă/ Să m-arunce-n Lume,/ și zborul să-nceapă (Aș vrea); n-o sa te aprob, voi trage de la ușă al tău zăvor!/ La un cer cu mult mister, mă voi ruga,/ să-ți lumineze cu iubire inima (Ar fi păcat…); Aici lumina are motive întemeiate când apare, și scaldă toată lumea mea; (Scrisoare…); Aprinde lumina,/ găsește-mi întrebările grele… (Împreună); Sufletul e doar lumină și singurul care poate să zboare! (Schimbare); Am încercat demult să descifrez o taină/ Am încercat cheia de la ușa misterelor…/ Am încercat să pășesc în camera unde nu ne e permis/ să călcăm, decât atunci când vine timpul…/ Am încercat să dezleg taina unui suflet învăluit de lumină/ și să gust din fructul oprit… Într-o zi am știut:/ în pântecele meu era un suflet de lumină învăluit/ Și pentru că vremea aceea a venit/ am știut că exist! (Maternitate); Iubesc lumina şi culorile, așa că am spart zidurile și am lăsat să intre lumina, frumusețea vieții. Știu că mi-am privit sufletul și am ieșit din nou în lume. Știu că inimii mele i s-a pus o carapace pentru că doar așa va face față celor care au uitat că „realitatea cea mai de preț a fiecăruia dintre noi este sufletul” (Căutare).

Iulia Stoleriu – IN SPATELE OGLINZII (1)

TRIADELE IUBIRII

Perfecţionistă, amânând parcă nepermis de mult o apariţie editorială, Iulia Stoleriu şi-a gândit volumul de debut sub forma unor triade, plecând poate din modelul slav: Vera – Nadejda – Liubovi (Adevăr – Speranţă – Iubire). A schimbat uşor primii doi termeni – în locul Adevărului a pus Credinţa, în locul Speranţei –Lumina, păstrând intactă Iubirea. Primul text din volum este edificator, chiar… statistic: în 8 versuri apare de 9 ori cuvântul lumină, cred apare de 6 ori, iar am iubit de 2 ori. Să recunoaştem că e o frecvenţă neobişnuită, generând anafore, repetiţii, asigurând poemului o eufonie subtilă, dar pregnantă. Triada, tradusă geometric prin triunghi este cea mai stabilă figură, iar unghiurile interne au în total 180 de grade, adică atât cât poate (cu)prinde privirea.

Statuile zambitoare din orasul interzis

Se spune că grecii, mari iubitori de palestră, de sport şi de frumuseţe ar fi fost primii care au inventat întrecerile sportive.

Nu ştiu dacă e adevărat, dar un lucru e cert: olimpiadele le aparţin, istoric şi spiritual. Pe timpul olimpiadelor, războaiele dintre polisuri încetau.

Mai mult chiar, bucuria de a avea un campion olimpic a generat conducătorilor unor cetăţi o nebunie frumoasă: atunci când o cetate avea un campion olimpic, se spărgea o porţiune din zidul protector al cetăţii. Se credea că un campion olimpic poate apăra singur un zid de duşmani.

LEGENDA DESPRE CHILE

Era o dată un poet care se născuse în deşert. Poate din nisip, nu din lut. Sigur cu suflarea lui Dumnezeu.

Poetul scria versuri ca toţi poeţii şi le recita cu mult patos. Nu-l asculta nimeni, nici şopârlele, nici păsările.

Şi atunci poetul şi-a îndreptat ochii într-un colţ de cer unde credea că s-ar afla Dumnezeu şi a spus: „Doamne, lasă-mă şi pe mine să văd apa. Am auzit doar că există, că e grea precum nisipul şi uşoară şi limpede precum aerul. Că apa e viaţă.”

Dumnezeu i-a răspuns înduioşat: „Întoarce-te, fiule,  cu spatele la munţi şi mergi până când vei vedea apa. Dar nu te opri decât atunci când  vei vedea şi o corabie.”

DISTIHURI PENTRU CHILE

Tristeţea noastră, cine a ucis-o?

Corăbiile, păsările din Valparaiso

Dragostea noastră unde-i, zăluda?

În versul lui  Pablo Neruda

Să ne întâlnim dragule, drago

Pe străzile din Santiago

Cine sfâşie val după val după val?

CLIPE FRAGILE IN LABIRINT (2)

Uneori textul devine gotic, plin de mistere, de presentimente, de anticipare a unei crime cu sadism sau a unui viol. Sunt destule mişcări şi gesturi rocamboleşti, dar trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva e vorba de un vis, mai exact de un coşmar. Iată cum teroare se instaurează ferm în mintea Karinei:

Ajungând pe trotuarul cu gropi şi denivelări din faţa blocului, avu senzaţia că e urmărită. Era un sentiment straniu care o îngrijoră: Parcă cineva, de undeva, îi urmărea fiecare mişcare, fiecare gest, fiecare pas. Se întoarse şi se uită în spate. Nimic, nimeni  care să-i acorde un minim interes. (…) Dar umbra cu ochi iscoditori era încă prezentă şi totuşi invizibilă. Devenise de-a dreptul paranoică. Şi totuşi de ce persista acea senzaţie că cineva o supraveghează?

CLIPE FRAGILE IN LABIRINT (1)

Titlul este adesea definitoriu  pentru o operă literară. În cazul ALEXA MIHAELA,  cele două titluri ferme, Labirint la prima carte (apărută în 2014)  şi Clipe fragile (aflată încă în manuscris) confirmă din plin aprecierea.

Labirintul este unul dintre cele mai generoase simboluri ale umanităţii, traversând mituri, fiind imaginea triumfului minţii asupra trupului, cuprinzând toate ezitările noastre venite din ezitări, multiplicări, reveniri. Este prin epură, un mit al zborului, ajuns tragic în mitul icaric, iar şi un mit al iubirii, firul Ariadnei devenind o sintagmă generoasă şi tulburătoare.

POETUL SI REVOLUTIA. PORTRET IN MISCARE INTR-O IARNA HIPNOTICA (6)

victor-stanTonul devine stins, rostit parcă de altcineva, poate un înger: Atât de tineri, Doamne, eram/în faţa scutierilor,/sângele nostru scut străveziu,/roată de aduceri aminte suflet viu.//Venisem să culegem licuricii tăcerii:/guruitul hulubilor surghiuniţi în pustiu,/neliniştea doritelor noastre icoane,/lutul însetat cu miros azuriu,/atât de tineri… ATÂT DE TINERI sau: Mi-e steaua vinovată de azur/din clipa-n care-am vrut să zbor/izbind cu tâmpla verdele contur/din lut osânda florilor de măr! VISÂND PRIVIGHETORI sau: Mă vor statuile sub crângul nopţii/pe tâmplă mă sărută-aceeaşi stea/iarba-n livezi îşi înspăimântă roua,/un vulture boltindu-se mă bea! TÂRZIU ŞI LUNG şi încă: Dacă-o fi când n-oi mai fi,/lujer de lumină gri/să nu-mi faci culcuş de iască/verdele să mă bocească!//Fă-mi altar tăcut din flori/cu stele la subţiori!/Cerul cu arzânde ape/să mă mângâie sub pleoape! LUJER DE LUMINĂ GRI

POETUL SI REVOLUTIA. PORTRET IN MISCARE INTR-O IARNA HIPNOTICA (4)

victor-stan Impresionismul se transformă în expresionism, trecând printr-un simbolism bacovian:

În abatoarele oraşului/înflorise din zăpezi trandafirii!/Abureşte carnea de tun!/Şi eu nu mai ştiu cine sunt!/Am uitat de pe-acum tabla înmulţirii/de tot ce văd mă simt că-s vinovat! ARITMETICĂ

În momentele de răgaz, asistăm la un limbaj jurnalistic, devenit absurd în context, ridicol prin redundanţă: Conform obiceiului suntem cu ritmul la zi:/recoltele record sunt contabilizate/în arhive migălos ticluite;/cifrele sunt toate a-ntâia!/Curând vor fi trecute în Europa/în tratatele de istorie!//Un grup de ţărani au fost surprinşi/(în piaţa Obor) înghesuindu-se să aducă în sat/câteva pâini aburite de lacrimi!/Era decembrie! Pe străzi delirau clopoţeii/prevestind în câmpia română o nouă prognoză!… FILE DIN ARHIVĂ sau: Rezervaţia a fost împrejmuită /cu sârmă ghimpată! /Mai marele stăpân al gheţarilor a dispus/să se facă un experiment ştiinţific de importanţă istorică necunoscut de tratatele de biologie!//Vietăţilor asemănătoare la chip cu viitorul om/din „Epoca de Aur” le-au fost transformate/locuinţele în camere frigorifice, tipice timpului nostru modern! Unii au fost de părere că în /condiţiile date proviziile de alimente pot fi dramatic reduse. Riscul supravieţuitorilor devenind /astfel mai sigur. EXPERIMENT şi încă: Respiraţia muribunzilor din groapa comună/a fost sesizată de satelitul plasat pe orbită./Bătăile inimii sunt urmărite de-un radar /de tip special mai afurisit decât cel al poliţiei!//Ochiul lunetei va fi folosit în caz de primejdie!/Tactica rămâne valabilă până la capăt.//Vă salut şi vă doresc /o demonstraţie de forţă plăcută!/Pe măsura puterilor şi gloanţelor fiecăruia;/a jeturilor de apă potabilă/şi-a mult îndrăgitelor /şi preferatelor gaze lacrimogene… ARSENAL PREISTORIC