Intrebari interviu Lucian Strochi – martie 2019 (7)

CORNEL PAIU: Ce câștiguri preziceți/prevedeți secolului nou?Ce pierderi?

LUCIAN STROCHI: Cred că nu suntem la bursă sau la piață să vorbim de câștiguri. Arta are o anumită autonomie economică, deși unele tablouri sau manuscrise se vând la prețuri incredibile. Dacă vorbim de alte câștiguri, nu cred că timpul învinge arta, ci invers. Cred în sinusoidele artei, nu în continuitate și discontinuitate, în pierderi și câștiguri.

Intrebari interviu Lucian Strochi – martie 2019 (6)

CORNEL PAIU: Și ce am pierdut din secolele trecute /trecutului?

LUCIAN STROCHI: Nu știu, dar nu cred că am pierdut prea multe. J.S. Bach era la un moment dat un compozitor aproape uitat, iar astăzi este unul dintre cei mai iubiți maeștri. Eminescu e mereu atacat, e considerat vetust, depășit și renaște mereu din propria-i poezie, mai puternic, mai tulburător.

Intrebari interviu Lucian Strochi – martie 2019 (5)

CORNEL PAIU: Ce am câștigat în privința Artelor din secolele trecute/trecutului?

LUCIAN STROCHI: Sincer, văd artele mai puțin tributare timpului. Un Arcimboldo e mai modern decât mulți din pictorii secolelor XX-XXI. Sau Bosch, Goya, ca să nu mai vorbim de Magritte sau Pollok. Am câștigat emoția prelungită, un anume fel de a vedea lumea, un respect pentru ceea ce poate face mâna și mintea omenească.

Intrebari interviu Lucian Strochi – martie 2019 (4)

CORNEL PAIU: Ce sentimente predomină în poezie, să spunem, de-a lungul timpului? În poezia românească, în particular și în cea universală, în general. Care este proporția acestora, dacă, desigur, se poate estima o proporție?

LUCIAN STROCHI: Poezia nu înseamnă doar sentiment. Cineva spunea că „dacă poezia ar fi doar sentiment, boncănitul cerbilor în anume ceasuri ale amurgului ar dărâma toate antologiile poetice”. Citatul este aproximativ, dar sensul lui e clar. Putem vorbi de teme, între care iubirea e o supratemă. Apoi eroismul – care a marcat literatura antică. Cred că după Poe poezia s-a desentimentalizat, a devenit mai „rece”, se adresează mai mult intelectului.

Intrebari interviu Lucian Strochi – martie 2019 (3)

The Latin Quarter, Paris, France



CORNEL PAIU: Credeți că în prezent înregistrăm o revenire la lectură? Ce categorii sociale credeți că citesc astăzi  cel mai mult?

LUCIAN STROCHI: Da, se citește mai mult ca acum treizeci de ani, deși acum există și alte tentații. Citesc în primul rând elevii și studenții, adolescenții, cei aflați la vârsta poeziei, a „primelor iubiri”.



 





Intrebari interviu Lucian Strochi – martie 2019 (2)

CORNEL PAIU: Ce reprezentanți ai lui avem în literatura română și străină? LUCIAN STROCHI: În afară de cei amintiți cred că trebuie să amintim dintre străini de Oscar Wilde și de Maurice de Guerin, iar la noi de Alecu Russo cu celebra Cântarea României, Alexandru Macedonski, Lucian Blaga,  Adrian Maniu (Figuri de ceară), Emil Isac (Poeme în proză), Ion Vinea, George Bacovia (Bucăți de noapte), Tudor Arghezi, chiar Geo Bogza. Ionel Teodoreanu debutează cu Jucării pentru Lily, care sunt poeme în proză. Am încercat și eu în câteva rânduri poemul în proză (în Monere și CV – de exemplu), dar am preferat versul clasic sau cel liber, de la caz la caz.

Intrebari interviu Lucian Strochi – martie 2019 (1)

CORNEL PAIU: Cum definiți poemul în proză?

LUCIAN STROCHI: Poemul în proză este un hibrid între poezie și proză. Starea creată este una poetică; structura textului este însă una mai laxă decât cea a poeziei care se bazează pe ritm și sintagme,deci se apropie de proză. Dar poemul în proză aparține mai mult poeziei. Pentru că cei care l-au scris au fost în primul rând poeții. S-au scris poeme în proză și în antichitate (a nu se uita că rima e o invenție medievală!), dar se pare că primul poet care scrie poeme în proză este francezul Aloysius Bertrand (Gaspard de la nuit) puțin înainte de 1850, apoi scriu poeme în proză mult mai celebrii Baudelaire (Petits poèmes en prose) și Arthur Rimbaud (Les Illuminations și Une saison en enfer). Poemul în proză poate fi independent sau înglobat altor structuri literare.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 26 septembrie – 5 octombrie 2018 (7)

CORNEL PAIU: Ce intuiţii româneşti din literatură au făcut carieră în alte literaturi?

LUCIAN STROCHI: Nu prea cred în „primate” când e vorba de literatură, dar cred că literatura română a oferit sugestii fertile literaturii europene prin Tristan Tzara, Paul Celan, poate prin Peter Neagoe și Petre Dumitriu, sigur prin activitatea criticilor și eseiștilor români precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Pius Servien, Stephan Lupasco, Matila Ghyka, George Uscățescu, Eugen Coșeriu, Sorin Alexandrescu, Matei Călinescu, Marian Popa etc.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 26 septembrie – 5 octombrie 2018 (6)

CORNEL PAIU: Escaladând acest şir de întrebări, generate de evenimentele concrete la care am participat, care reprezintă pentru dialogul nostru o aplicare la istoria şi realitatea prezentă/ prezentului, necesar, poate istoriei literare, aş vrea să revenim la un alt tip de întrebări. Încă păstrând o urmă din întrebarea anterioară… Care credeţi dvs. este contextul actual al literaturii române, în lume? Cum se situează? Ce valori literare autentice, noi, avem, pe care  le-am propus în ultimul timp, pentru a intra în patrimoniul literaturii universale de certă valoare?

LUCIAN STROCHI: Nu cred în colonialismul literar, în forța centrifugă a culturii naționale, în exportul de valori. Dimpotrivă, cred în forța centripetă a artei. În perioada interbelică numai prin cei poezia „celor trei B și un A” (Blaga, Bacovia, Barbu și Arghezi), aveam o literatură de valoare mondială. Să nu uităm de Nobelul pe care în mod normal trebuia să-l primească Lucian Blaga, acesta fiind propus de către…spanioli, care aveau și ei un contracandidat serios, pe Juan Ramon Jimenez (care a și luat atunci Nobelul), de faptul că Arghezi a fost tradus în italiană de doi laureați ai premiului Nobel. Rebreanu a ratat și el premiul Nobel, dar „Pădurea Spânzuraților” este cel mai bun roman despre Primul Război Mondial. În momentul în care literatura română are astăzi scriitori precum Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban, Ion Gheorghe, Nicolae Dabija, Ștefan Foarță, Emilian Marcu, enciclopediști de talia lui Răzvan Theodorescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, nu trebuie să avem „emoții”. Și după cum vezi, nu am pomenit nici un nume din generația 80 și cele mai noi… După cum nu trebuie să-i uităm pe cei plecați vremelnic dintre noi, pe Romulus Vulpescu, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Ștefan Bănulescu, Constantin Țoiu, Fănuș Neagu, Marin Preda, Eugen Barbu,  Nicolae Velea, I. D. Sârbu. Nume care ctitoresc o literatură de valoare europeană.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 26 septembrie – 5 octombrie 2018 (5)

CORNEL PAIU: Romanul a fost privilegiat, aş putea spune, anul acesta, 2018, în privinţa densităţii evenimentelor culturale. Iată, foarte aproape de jumătatea lunii septembrie, între 21-23, a avut loc un colocviu al Asociaţiei Internaționale a Criticilor Europeni. Aţi putut radiografia acest eveniment pe toată perioada lui, în calitate de invitat şi participant direct. De aceea, vă întreb ce-mi puteţi spune despre acesta? Ce personalităţi ai literaturii şi ai criticii, în speţă, au poposit în acele zile pe meleagurile romaşcane şi nemţene? De altfel, ţin să vă felicit: sunteţi cel mai nou membru al acestei asociaţii, ales cu vot unanim.Sper ca această nouă calitate de Critic European să vă aducă noi şi depline satisfacţii. La festivitatea de deschidere a evenimentului şi la sesiunea de comunicare care i-au urmat am participat şi eu… Şi, mărturisesc, am fost profund impresionat de nivelul intelectual şi de calitatea invitaţilor participanţi veniţi din Italia, Franţa, Spania, Venezuela, Japonia…

LUCIAN STROCHI: Titlurile, atunci când vin ca o recunoaștere a unor realități, sunt onorante. Dar, să ne înțelegem, ele nu pot suplini valoarea, munca, inspirația, buna credință și toate celelalte. Dacă ne referim la oaspeții străini prezenți la Roman, trebuie să-i amintim pe Ichiro Saito (Japonia), Meria De Giovani (Italia), Massimo Milza (Italia), Corrado Monaca (Italia), Silvano Trevisani (Italia), Sabino Caronia (Italia), Rosa Elisa Giangoia (Italia), Jeanpierre Castellani (Franța), Antonio Mendoza (Venezuela), Iosefa Contijoch (Spania), Fina Sala (Spania), Angel Basanta (Spania), Tudorel Radu(România) și Lucian Strochi (România). Au participat dintre romașcani, între alții, primarul municipiului Lucian Mincu (care și-a surprins plăcut oaspeții vorbindu-le fluent și inspirat în italiană), Cristina Panaite, directoarea Bibliotecii municipale „George Radu Melidon”, scriitorii Mircea Bostan, Violeta Lăcătușu, Cornel Paiu, Dan Gabriel Arvătescu, profesori, reprezentanți ai clerului și a unor instituții din oraș, un public ales, elevi. Colocviul a omagiat anul 1918, anul Marilor Uniuni Naționale în Literatura Europei Postbelice, inclusiv Centenarul Unirii Tuturor Românilor, s-a analizat literatura primul Război Mondial, s-a discutat despre soarta limbilor minoritare (catalana, sarda, siciliana etc.). Au avut loc vizite de documentare la Arhiepiscopia Romanului, Institutul Franciscan, castelul Miclăușeni, palatul de la Ruginoasa, Biblioteca municipală „George Radu Melidon”. Impresionant a fost recitalul de poezie de la castelul Miclăușeni (în 14 limbi, inclusiv în latină!), precum și un recital de muzică medievală, clasică, recital susținut de cvartetul „Colosseum” din Iași.