ACTUL III

ARTURO M (trăgând pe neaşteptate asupra teroristului şef): Punct ochit… punct lovit!

TERORISTUL ŞEF (liniştindu-i pe ceilalţi terorişti): Lăsaţi armele jos… ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat… Aş fi vrut însă un alt final. De fapt, iubesc teatrul… actorii… orice actor vrea să joace rolul bufonului… rolul nebunului … ascultaţi… nebunii nu au patrii şi nici zestre / ciudat popor totemu-i o oglindă  /în lumea noastră vagă suferindă / n-au nume dăltuit statui ecvestre // dar ei pot adevărul să-l cuprindă / în laţ dibaci uşor fără de veste  /sunt neam de scalzi de magi şi de poveste / de cocoşaţi de spânzuraţi de grindă // deşi-s chemaţi la falnice ospeţe / la regi prelaţi alte cinstite feţe  /nu vor pe-un blid de linte să se vândă / sunt luaţi   de- aceea-n palme şi în beţe / rugi nu ascultă nici porunci poveţe / dar ochiul lor din frunte stă la pândă… Aveţi dreptul să aplaudaţi. (se aud aplauze) Vă mulţumesc foarte mult…  Deocamdată nu doare… atunci când te loveşte un glonţ, durerea e atât de mare, încât te anesteziază… (îşi scoate cu greu cagula)

STELA: Directore!!! Tu erai?

DIRECTORUL TRUPEI (obosit, trist, totuşi îngăduitor): Aveam o înţelegere cu marele dramaturg Arturo M. Trebuia să scot ce era mai bun din voi. M-am gândit că frica… teama… spaima pot da cele mai bune rezultate. Acum pot să vă spun: sunteţi actori adevăraţi… profesionişti… vă mulţumesc… vă cer scuze pentru emoţii… (către spectatori) actorii sunt acei oameni care nu au umbră… ar fi bine să reţineţi asta, când ieşiţi de la teatru… dintr-un cinematograf… de la circ (recită greu):   teme-te de cei fără umbră: ei vin /din ne-ncepute ape şi sunt / de stirpe aleasă / sunt fără de număr şi poartă / veşnic alt chip de prieten al nostru  /au tălpile curate de parcă culorile / nu le-a vorbit nu le-a uns / şi nici o ninsoare a ochiului nu le-a / ars / teme-te de cei fără umbră căci / nu-i vei putea / înţelege / chipul pietrei îl au sau al focului spart // şi vin să îndrepte să culce / făpturile noastre piezişe … nu mai aplaudaţi… e târziu… e prea târziu… se întunecă… dar nu uitaţi: ei, actorii vin să îndrepte, să culce fapturile voastre piezişe (se prăbuşeşte)

ARTURO M (excitat, isteric): Minciuni! Vorbe de clacă! Actorii nu îndreaptă nimic: ei nu sunt oameni… sunt simple proiecţii… „flotoarele luminoase ale ideii”. Fără mine, voi nu existaţi! Nu înţelegeţi că sunteţi doar nişte amărâte de personaje, că am drept de viaţă şi de moarte, de existenţă asupra voastră ?  (către spectatori) Dacă tot sunteţi aici şi vă holbaţi la mine, ca şi când aţi pricepe ceva, răspundeţi-mi la o întrebare: a fost vreodată condamnat la moarte, pe viaţă, o zi, măcar o oră un autor, pentru că şi-a ucis un personaj?

ACTUL II

(Acelaşi decor)

TERORISTUL ŞEF (către ceilalţi terorişti): Staţi cu arma îndreptată asupra lor. Dacă mişcă vreunul, trageţi fără ezitare. Iar acum… domnilor şi… doamnă … domnişoară? Vreau să vă spun ce se va întâmpla în continuare…

TERORIST 1: Ce facem cu… ceilalţi ? (arată cu arma spre spectatori)

TERORISTUL ŞEF: Ai dreptate … păzeşte-i tu. Iar tu… păzeşte grupul.

TERORIST 2 : Să trăiţi… am înţeles!

TERORIST 1(arată spre spectatori): Şi dacă mişcă vreunul?

TERORISTUL ŞEF: Tragi fără ezitare! Un prizonier mort e oricând mai sigur decât unul viu. Tragi fără ezitare. Foc automat! Te asigur că după aia nu mai ai probleme!

TERORIST 1: Să trăiţi… am înţeles! Trag fără ezitare… o rafală… foc automat… un sector întreg!

TERORISTUL ŞEF (schimbând tonul): Am înţeles că sunteţi actori!?!

STELA: Exact! Nu înţeleg ce amestec noi în povestea voastră!

TERORISTUL ŞEF (stăpânindu-şi mânia, vorbeşte calm): Dacă aveţi puţină răbdare, vă vom explica imediat. Pentru că sunteţi actori… profesionişti, nu ?!?…

RODOLFO: … Profesionişti… ce, nu se vede?!?

TERORISTUL ŞEF: Atunci… Nu vă cer altceva decât să vă faceţi meseria!

STELA: Nu înţeleg!

TERORISTUL ŞEF: Dacă ai răbdare, vei înţelege! Vă cer să improvizaţi… adică să interpretaţi un rol. Un rol pe care vi l-aţi dorit mereu. Rolul vieţii voastre…

STELA: Orice?

TERORISTUL ŞEF: Să nu exagerăm… nu chiar orice: am spus „rolul vieţii voastre” – dar nu la figurat, la propriu – ; va trebui să ne demonstraţi că sunteţi actori… mari actori… actori profesionişti… să ne convingeţi, pe mine şi pe colegii mei, că sunteţi ne – mai – po – me – niţi! Vă avertizez, miza este foarte mare!

PERSONAJE

DIRECTORUL TRUPEI, FARAONUL, TERORISTUL ŞEF
STELA
TUDOR, POVESTITORUL, VÂNĂTORUL DIN BÂLCI, ARTURO M
DAN, IOSIF, STENOGRAFUL, REGIZORUL
MARELE PAHARNIC, ILUZIONISTUL, COLONELUL, RODOLFO
TERORIST 1
TERORIST 2

ACTUL I

STELA: …Şi Noul Testament?!

DIRECTORUL TRUPEI: Exact. Dar mai întâi Vechiul Testament, în 86 de episoade. Vă daţi seama ce înseamnă asta?

STELA:  Ca timp sau ca bani?

DIRECTORUL TRUPEI: Ca timp,  ca bani, ca prestigiu, ca notorietate. Avem şansa să ajungem, în sfârşit, celebri.

TUDOR: Şi tu va trebui să te sacrifici ca întotdeauna şi să fii Moise… sau Dumnezeu.

DIRECTORUL TRUPEI: Nu crezi că am destule date naturale pentru asta…?

TUDOR:  Ba da, ai o barbă impunătoare.

STELA:  Să lăsăm discuţiile sterile. Spune-ne concret despre ce e vorba.

DIRECTORUL TRUPEI: Am avut o discuţie interesantă, extrem de interesantă, cu Arturo M…

STELA:  Celebrul dramaturg Arturo M?

DIRECTORUL TRUPEI: Exact. Ce te miri? Ne-a văzut la Chicago. În Revolta colonelului Torrado. I-a plăcut jocul meu… jocul trupei şi s-a interesat în amănunt de mine… de noi. I-a convenit foarte mult faptul că suntem o trupă independentă, că nu avem alte angajamente pe termen lung…

TUDOR:  Ha… ha… alte angajamente pe termen lung ! De ce nu spui că abia ne mai tragem sufletul, că aproape murim de foame, ce drăguţ, ce delicat… şi ce a mai spus marele Arturo M?

DIRECTORUL TRUPEI: A pus câteva condiţii cam ciudate, dar care cred că nu ne incomodează prea mult.

TUDOR:  Să-l spălăm pe picioare, să-l mângâiem tandru pe muşchii fesieri… facem orice… nu suntem noi prestatori de servicii !?!