Tigrul – ilustratie de George Romila

T,t
TIGRUL

Tigrul e o pisică mai mare
Sau aşa mi se pare.
Stă în pădure sau junglă
Cât e ziua de lungă.
E nume de fluviu,
Lumina care se-ntoarce.
Nu ştiu dacă stă leneş şi toarce.
Când sare,
Pare mai mare:
E însăşi teama vărgată,
Sau doar iarba înaltă vag tremurată;
Când cască o gură…
Ce staţi
Şi vă miraţi?
L-am văzut într-o dresură…
Sau o gravură…
Aşa că nu era nicio bravură
Să-i pui chiar degetul în gură:
Tigrul desenat nu muşcă
Chiar dacă nu-i închis în cuşcă.
I se mai spune călăuzitorul
Sau tămăduitorul.
Din grăsime de tigru se fac alifii
Şi atâtea alte doctorii.
Aşa că, de tigru frică să nu vă fie,
Dacă sunteţi la circ sau în menajerie.

Lucian Strochi

Stiuca – ilustratie de George Romila

S, s
STIUCA
Dupa cum aflam din Kalevala
Nu o pasare sau Prometeu are fala
Focul din cer de a-l fi rapit,
Ci o stiuca, peste vesnic grabit.
I se spune lupul baltilor, dar si avatar
Al lui Volga, slav si viteaz bogatâr;
Acesta putea sa se preschimbe în magar,
În bour, în lup, în soim sau chiar catâr.
Când vezi o stiuca,
Sa stii ca-i vreme de duca.
Da mâncaruri gustoase,
Dar e plin de oase;
Are icre otravitoare.
Când vad un peste
Ce dispare
În apa mare,
Cât ai zice peste,
Ca o naluca,
Stiu ca
E o stiuca.

Lucian Strochi

Soimul – ilustratie de George Romila

Ş, ş
ŞOIMUL

„Noi ne ducem
Cu mândrie deviza:
„Post tenebras spero lucem”.
De-aceea tipografii o au ca lema
Si soimul cu gluga, ca inspirata emblema.
Nu sunt simbol al razbunarii sau al urii
Dar, iepuri sfâsiind, triumf asupra luxurii.
Pata ciudata de sub ochiul meu
E semn ales, ochiul lui Dumnezeu.
Se spune ca sunt întelept ca Morus
Si-l încarnez pe Ra si pe Horus,
Zeul spatiilor aeriene.
Spirit solar, uranian, masculin, diurn, ascensional,
Sunt, recunosc, extrem de pasional.”
Nu exista placere mai mare
Decât, cu un soim, vânatoare.

Lucian Strochi

Sarpele – ilustratie de George Romila

Ş, ş
ŞARPELE

Şarpele ce se cheamă atât de umbros
Uroboros
Întoarce lumea pe faţă şi pe dos.
Îşi înghite coada, de nu mai ştii
De unde încep ale lumii, vagi temelii.
Nu mai ştii cine-s morţi, cine vii,
Ce e sus,
Ce-i în tării,
În ale cerului albe făclii;
Ce e jos,
De-i urât, de-i frumos
Şi de vină-i de toate,
Fără doar şi poate,
Deloc lunecos, deloc fioros,
Dar, ce folos,
Şarpele ce-i zice
Uroboros.

Lucian Strochi

Strutul – ilustratie de George Romila

S, s
STRUTUL

L-am vazut cu capul îngropat în nisip;
Se rusina; purta slip.
Îi era rusine?
De ce si de cine?
Îi era frica de mine?
Am crezut ca bea dintr-un put;
Apoi am vazut ca era un strut.
Ma astepta sa ma apropii si-mi zise:
„Înteleptule, nu esti tu, Ulise?
Atunci de ce umbli cu vorbe de culise?
Ai uitat ca, din penele mele, pe pamânt,
Îsi fac vânt
Faraonii?
Ai uitat ca, în urmele mele, îsi fac cuib scorpionii?
Ca ouale mele sunt cinstite în catedrale,
Chiar asa goale,
Pentru ca oul e semn de-nceput
De sfintenia desprinsa de lut?
Ca penele mele sunt toate egale
Si prin ele se a-junge la a dreptatii cale?
Ca sufletul tau e cântarit, judecat
De zeita Maat?
La dogoni, trupul meu zvelt e pictat
În cercuri concentrice si triunghiuri

Sfinxul – ilustratie de George Romila

S, s
SFINXUL
Pentru greci, sfinxul e o leoaica sezând;
Nu poate fi ucis decât prin gând;
Sta la pânda pe-o stânca
Si se gândeste înca
Ce întrebari sa mai puna calatorilor,
La ivitul zorilor.
Fusese trimis de Hera, pentru a-l pedepsi pe Laios,
Pentru un lucru rusinos
Pe care acesta-l facuse
La Teba (Sunt si lucruri ce nu pot fi spuse).
Murisera mii de oameni si, pentru ca nu mai era chip,
S-a gândit sa-l înfrunte Oedip,
Raspunzându-i la întrebare:
„Ce fiinta are dimineata patru picioare,
Apoi, la amiaza, doar doua pe care se sprijina
Si apoi ciudata jivina, din a serii vina

Scorpionul – ilustratie de George Romila

S, s
SCORPIONUL

Scorpionul
E campionul
Vânatorii,
O perfecta
Insecta
Pregatita pentru ucis:
Unii nu îl vor nici în vis.
Africanii nu-i pronunta nici numele:
E totusi tragic, caci mumele
Au pântecele zdrelit de pui
Care-i manânca maruntaiele,
Cum ar rumega vitele paiele
Si-unde mai pui
Ca asta înainte de nastere
Au, deci, soarte mastere.
Scorpionul mai poate spune: „Eu mi-s
Razbunatorul lui Artemis,
Când l-am întepat de moarte pe Orion,
Trimitându-l în spatii,
Printre atâtea constelatii
Si, daca mai vreti relatii,
Am doi clesti, un ac si patru picioare;
Mai gasiti oare
O asemenea arahnida?”
„Asa ca – adauga cu obida –
Nu ma mai confundati c-o omida;
Ca sa-mi sfârsesc treaba,
Îmi aduc din coada otrava;
Sunt cea mai veche hieroglifa;
Sunt opt, perfecta si divina cifra
Si nu e nici un secret
Sunt chiar zeita Selket.
Daca sunt chemat în amurg,
Sunt un mare taumaturg
Si un mare chirurg
Si, mai spun, ca-ntr-o monodie,
Sunt constelatie si zodie.”

Lucian Strochi

Scarabeul – ilustratie de George Romila

S, s
SCARABEUL
Nu mai stiu
Daca scarabeul e gândacul verde-auriu
De trandafir,
Sau, urmarind, alt fir
Radasca,
Nobila
Copila,
Purtata numai în caleasca,
Sau, în fine,
Mai vulgar,
Pentru nasuri fine,
Gândacul de balegar.
E gravat pe sticla, piatra, os,
Metal pretios,
Onix, cornalina.
Neagra lumina
Se lega de bratul stâng
Al celor ce se plâng
De febra paludica;
Hieroglifa, atribut
Al zeului Ptah,
Un început
Al lumii
Care se-nvârte, ca sfera de balegar, ce seamana
Pentru preoti si pentru cei ce seamana,
Cu sfera lui Osiris.
În sfera, când se arata curcubeul,
Scarabeul
Depune un ou care

Salamandra – ilustratie de George Romila

S, s
SALAMANDRA
Trece prin foc, fără să se piardă,
Fără să se ardă;
La alchimişti este simbolul focului secret.
Concret:
Are rolul gheţii, în relaţia cu focul.
Deşi nu este lup,
Ochii ei, smulşi de pe trup,
Îţi luminează, noaptea, norocul,
Ca nişte mici sori
Ce ard, ca nişte sfeşnice,
Ca nişte focuri veşnice.
Pentru că nu are sex este simbolul castităţii
Şi o găseşti scut heraldic pe poarta cetăţii.
Nu are sânge;
Trece peste flăcări şi le stinge.
Cei vechi o numeau sel mandra

Rokh – ilustratie de George Romila

r, R
ROKH

Dupa o noapte de foc,
O noapte nebuna,
Dupa o groaznica furtuna,
Stârnita de pasarea Rokh,
Am vazut-o, cu ceva noroc:
Am stat pe loc;
Deasupra-mi, necuprinse,
Erau aripile ei întinse,
Lungi de vreo treizeci de pasi
Uriasi;
Alba-n penaj
Era un personaj