Mihai Stancaru – Myozotis. Prostologhikon. Casa Imemoriala

O fişă de dicţionar pentru scriitorul Mihai Stîncaru ar arăta cam aşa: „Mihai Stîncaru este pseudonimului profesorului doctor Mihai Botez (născut la 28.12.1949 la Filioara, Văratic-judeţul Neamţ). A urmat cursurile liceale la prestigiosul liceu Ştefan cel Mare din Târgu Neamţ şi pe cele universitare la Iaşi la Universitatea Al .I. Cuza din Iaşi, secţia franceză – română. În 1998 îşi ia doctoratul cu teza: Mallarmé. L‘Admirable et la „divine tragedie” du litterature, (după ce fusese bursier al statului francez la Avignon), devenind din acelaşi an, lector la Universitatea din Bacău. A fost profesor mulţi ani la Liceul din Bicaz, precum şi la Colegiile Naţionale Calistrat Hogaş  şi Petru Rareş din Piatra-Neamţ.

Opera sa se împarte între cea didactică (a publicat Littérature française în 1995 şi Le texte et son double, 1998) şi cea propriu-zis literară unde putem reţine următoarele titluri: Jocul de-a cine pierde cîştigă, 1986, Fragilia (miniaturi stilistice)  -2003, Myozotis. Prostologhikon. Casa Imemorială, 2007, Un Fils à Baudelaire, 2014, Începutul sfârşitului, 2015, Noroc cu Carul Mare, 2016.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (13)

CORNEL  PAIU: „Fuga de realitate” practicată de scriitorul/ artistul de dinainte de ’89, nu vi se pare astăzi combătută, părăsită şi abandonată până la extrem? LUCIAN STROCHI: Nu ştiu dacă fuga de realitate a fost un fenomen real. Desigur multe nu s-au putut spune şi totuşi s-au spus. Să nu uităm că „Moromeţii” a apărut ca prim volum în 1955. Dar „Cordovanii”, „Fiul Secetei”, „Îngerul a strigat”, romanele lui Alexandru Ivasiuc, romanele şi piesele de teatru ale lui Dumitru Radu Popescu, unele texte semnate de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ana Blandiana etc.? Le recitesc şi mă întreb cum au putut să apară atunci…Să nu confundăm proletcultismul, care a ţinut vreo zece ani, cu aproape o jumătate de secol de comunism.

TEATRU VECHI (TANKA)

ploaie amară2

coşcovite-aplauze3

masca rămâne4

 

o mulţime tăcută5

inundă blând străzile6

Lucian Strochi

Teatru vechi1  – alături de Kabuki şi , există la japonezi şi o a treia formă de teatru vechi şi anume Bunraku. Bunraku este un teatru tradiţional japonez de păpuşi, cunoscut şi sub numele de Ningyo joruri şi a apărut pentru prima dată la Osaka în anul 1684. Spectacolul bunraku este caracterizat de o concentrare excesivă asupra unei poveşti de dragoste, care poveste se sfârşeşte întotdeauna cu sinuciderea partenerilor (în japoneză Shinjo).

ploaie amară2 – evident că finalul piesei determină şi natura să fie coparticipativă, cooperantă.

coşcovite-aplauze3la fel şi aplauzele: meritate de actori pentru jocul lor, ele rămân însă „coşcovite” din cauza subiectului tragic. Epitetul e oricum inedit.

masca rămâne4  – masca rămâne întotdeauna. Ea este o expresie îngheţată a unui sentiment, dar rămâne indiferentă la emoţiile omeneşti.

o mulţime tăcută5 – mulţimea tăcută poate fi mulţimea ieşită de la un spectacol trist sau poate fi mulţimea care nu are habar de o dramă care se petrece în proximitatea ei (real sau imaginar). Lumea străzii, tăcută şi grăbită e total diferită de lumea artei.

inundă blând străzile6  – tăcerea este mult mai impresionantă decât agitaţia, tumultul. Inundă blând e totuşi un oximoron.

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (12)

CORNEL  PAIU:  Neagu Djuvara, de care ne-am despărţit recent (25 ianuarie 2018), autor interesat de interogarea filosofică a istoriei, îşi căuta repere în structuralism, cultură şi ştiinţă. Cum vedeţi dvs. aceste alegeri ale sale, până la urmă veritabile şi conştiente exigenţe, şi acestea, în contextul anilor ’50, ’60 ai secolului trecut?

LUCIAN STROCHI: Un istoric îşi caută sursele peste tot, inclusiv în cultură şi ştiinţă, în sociologie, în structuralism. Să nu uităm la Claude Levi-Strauss, unul din părinţii structuralismului, a scris Tropice triste sau Gândirea Sălbatică. Atâta

JUDO (TANKA)

SONY DSC

de vânt atinsă2

înţelept se apleacă3

trestia albă4

 

să nu te împotriveşti5

o deviză regală6

Lucian Strochi

Judo1  -judo este unul dintre sporturile plecate din arta marţială japoneză.  Se traduce prin metoda flexibilă/suplă/mlădioasă. Este o artă marţială modernă (gendai budo). Provine din jujitsu, mult mai periculos, cu unele lovituri mortale. De fapt toate aceste sporturi de contact provin din interdicţia oamenilor simpli (ţăranii) de a purta arme letale. Pentru a se apăra, aceştia au dezvoltat forme de lupte în care supleţea, viteza şi inteligenţa înving forţa brută superioară.  Judo se bazează pe două observaţii relativ simple: flexibilitatea, mlădierea salvează o plantă de la distrugere: o trestie rezistă mai bine unei furtuni decât un stejar. A doua observaţie, cu adevărat importantă se referă la faptul că poţi folosi forţa adversarului tău combinând-o adăugând-o la a ta. (Un fel de vector). Creatorul judo este profesorul Jigoro Kano şi la început această artă s-a numit Kano-ryu şi apoi Kodokan Judo. În judo se folosesc proiectări, secerări, căderi, fixări la sol, strangulări, luxări. Cel care practică judo se numeşte judoka. Devenit sport, s-a făcut cunoscut în toată lumea odată cu Jocurile Olimpice din 1964.

de vânt atinsă2 – vântul are o valoare mistică la japonezi. Vântul divin  i-a salvat pe japonezi de o invazie mongolă ce putea fi catastrofală. Vântul cere flexibilitate, dar este el însuşi flexibil.

înţelept se apleacă3 – personificare. Aluzie poate şi la acea apreciere europeană a lui Blaise Pascal: „Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar este o trestie gânditoare.”

trestia albă4 –măduva trestiei e albă. Aluzie şi la trestia de zahăr.

să nu te împotriveşti5 –principiul de bază a judoului şi înţelepciunea trestiei.

o deviză regală6 –într-adevăr, versul anterior e demn de o deviză regală.

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe. Această tanka este un elogiu adus înţelepciunii unui popor greu încercat.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (11)

CORNEL  PAIU: „Virgil Mazilescu …un Bacovia expresionist” (cf. Dan Gabriel Onteluş). Aşa să fie?

LUCIAN STROCHI: Bacovia este un poet expresionist. Să ne amintim de „copacii albi, copacii negri”, de culorile foarte puternicie şi contrastante pe care poetul băcăuan le foloseşte, de simbolurile cromatice pe care le impune, chiar teoretizând(u-le). Dar ca toţi marii poeţi, Bacovia scapă de orice etichetare sau înregimentare. În ceea ce îl priveşte pe Mazilescu, el are zone expresioniste, dar nu neapărat „via Bacovia.”

CUTREMUR DEVASTATOR(TANKA)

înfiorate1

florile se scutură2

geme pământul3

 

mai tresar păreri de rău 4

dar ruga nu ajută5

Lucian Strochi

Cutremur devastator(tanka)

înfiorate1Japonia este şi o ţară a cutremurelor. Acestei realităţi îi este dedicat textul de faţă. Vom remarca faptul că fiecare vers conţine un cuvânt care face aluzie la acest cataclism natural.

florile se scutură2  – floarea – ca sinecdocă a naturii, este lucrul cel de mai mare preţ a japonezului. Se scutură are o dublă decodare: floarea se scutură pentru că s-a ofilit, sau poate că, sensibilă, reacţionează la „frisonul” pământului.

geme pământul3 – la un cutremur major, pământul parcă geme. Tristihul are o uşoară personificare.

mai tresar păreri de rău 4  – acum cutremurul se referă la un alt tip de cutremur: cel sufletesc, provenit dintr-o veste tragică, neaşteptată, dintr-un impas major.

dar ruga nu ajută5  – din păcate nimic nu ne ajută, atunci când este vorba de mari amplitudini, ale naturii sau ale sufletului, nici măcar ruga, adică religia. Există în această tanka, un joc subtil al vocalelor: aşa cum am convenit, „ă” este vocala flăcării, dar şi a ezitării (apare de 5 ori, cifra actului), iar „u” este vocala vibraţiei, a diapazonului şi apare de 7 ori (de 3 ori în ultimul vers!) indicând o iniţiere completă.

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (10)

CORNEL  PAIU: Renoir: „…literatura, duşmanul ereditar al picturii.” Aş accentua pe cuvântul „ereditar”. Cât adevăr găsiţi dvs. în această afirmaţie a marelui pictor impresionist?

LUCIAN STROCHI: Cuvântul poate fi duşmanul imaginii. Cred că Renoir s-a referit la epicul unui tablou, care poate sugruma lirismul culorilor, vibraţia lor. Narativul e mai puternic decât descriptivul pentru că include succesiunea, care ne fascinează. Un subiect istoric sau religios, o parabolă pot schimba accentul unui tablou. La fel forma e mai puternică decât non-formalul. Atunci când vedem câteva pute de culoare, încercăm să le unificăm într-o formă. E greu să evadezi din cătuşele formei. E greu să-ţi imaginezi o celulă fără membrană…

POVESTE (TANKA)

zeii vin călări1

descinzând din poveste2

luna cască blând3

 

prinţul se întoarce-n mit4

dorm fericiţi copiii5

Lucian Strochi

Poveste 

zeii vin călări1 – în aproape toate miturile de întemeiere e vorba de descălecat şi evident de cai. Mitul de întemeiere al Japoniei este însă altul.

descinzând din poveste2  – dar, oricare ar fi mitul, el este o poveste, o naraţiune îngheţată, non cronologică, opusă istoriei.

luna cască blând3 – dublă personificare. În poezia niponă figurile de stil sunt rare, pentru că se urmăreşte nu ambiguitatea, ci precizia. Luna trebuie văzută însă şi  ca o expresie directă a kigo: luna – mai ales luna plină – este o expresie a verii. Prin lună, prin verb şi adverb întreg peisajul se antropomorfizează.

prinţul se întoarce-n mit4 –prinţul nu are nume, dar putem bănui că este prinţul întemeietor: părăseşte povestea, pentru că ea este efemeră şi  reîntoarce în mir, asigurându-i eternitatea.

dorm fericiţi copiii5  – după un basm, o poveste, copiii pot adormi fericiţi. Această tanka se află sub semnul vocalei „i”. Litera e prezentă în toate versurile, cu excepţia versului trei, care oricum se rupe prin imagine de celelalte. „I” este prezent de nu mai puţin de zece ori în text (zeii, călări, descinzând, din, prinţul, mit, fericiţi, copiii).

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (9)

CORNEL  PAIU: Ce delimitări vedeţi dvs. că se impun între memoria emoţională, memoria filologică şi memoria artistică?

LUCIAN STROCHI: De ce să vedem neapărat delimitări? Ele sunt formale, ţin mai mult de materie şi material. Memoria este şi emoţională, scotocind prin amintiri şi filologică, altfel nu ar putea fi provocată şi evocată, şi organizată în structuri complexe, cum ar fi cele artistice. O parabolă cheamă emoţia, este expresia unui discurs „filologic” cu mare forţă generalizatoare şi generează opere artistice extraordinare.

CORNEL  PAIU: Ce strategii credeţi că are memoria emoţională?

LUCIAN STROCHI: Memoria emoţională urmăreşte declanşarea unor stimuli logici. De aici şi logica emoţională, logica inimii. Cei vechi credeau că sediul emoţiei şi al logicii este inima. Nu cred că greşeau prea mult…