DRUMETUL SI CEI PATRU LUPI (5)

Se duse mai departe omul, sau lupul, suspinând.

Drumeţul fu pe dată încercat de-un gând,

Apoi dădu, într-o sură, aspră pădure,

De-al doilea lup şi puse iarăşi mâna pe secure:

-„Nu mă ucide”-i spuse lupul, cu glas omenesc; eu

Sunt doar Diavolul16, pedepsit de Dumnezeu, – Diavolul  are mai multe nume şi înfăţişări: dracul, demonul, Satan(a), Samuel, Necuratul, Înfricoşatul, Nichipercea, Ăl cu coarne, Talpa Iadului, Lucifer. La început Diavolul era bun, era apropiat Domnului, dar trufia l-a determinat să se creadă că este egalul acestuia şi a fost izgonit din rai.

DRUMETUL SI CEI PATRU LUPI (4)

Plâns de copii, prieteni şi de soţioară,

Un negustor s-a întâmplat să moară.1această fabulă este o parabolă. Tonul discursului este cel al unei povestiri. Există şi o uşoară notă ironică: „s-a întâmplat să moară”. De fapt se vrea evitarea clişeului în care tatăl muribund transmite fiului mai mare un mesaj.

Totuşi, abia şoptind, cu ultime puteri,

Îi spuse fiului cel mare2: – fiul cel mare moşteneşte în tradiţia multor popoare averea părinţilor. Dar el este şi cel care trebuie să asigure respectarea ultimului cuvânt al părintelui, ceea ce îi lasă acesta „cu limbă de moarte”.

DRUMETUL SI CEI PATRU LUPI (3)

Fabule

O definiţie „de dicţionar” a fabulei stabileşte că aceasta este: 1. Nucleul faptelor din care este construită acţiunea unei opere literare. 2. Specie a genului epic, alegorică, în proză sau în versuri, în  care personajele sunt: animale, plante, lucruri (personificate, umanizate) şi din care se desprinde o morală. Fabula are un caracter didactic, satirizând anumite trăsături negative de caracter sau forme de comportament. Fabula se aseamănă cu câteva specii literare. Aparţine atât genului epic, cât şi genului liric şi dramatic, precum balada. Morala poate avea claritatea, acurateţea, eleganţa unui aforism. Conflictul dintre personaje transformă adesea fabula, prin dialog, într-o veritabilă piesă de teatru. Prin vehemenţa tonului, poate semăna cu pamfletul. Prin faptul că animalele, plantele, lucrurile vorbesc, fabula se apropie de basm. Boris Tomaşevski în Teoria literaturii separă fabula de subiect (până la el, confuzia era totală). Fabula reprezintă ceea ce s-a petrecut efectiv, (acţiunea pură),iar subiectul –modul în care cititorul ia cunoştinţă de cele petrecute. Romanele, nuvelele, povestirile, schiţele sunt lucrări fabulative, în timp ce poeziile

DRUMETUL SI CEI PATRU LUPI (2)

Drumeţul fu pe dată încercat de-un gând,

Apoi dădu, într-o sură, aspră pădure,

De-al doilea lup şi puse iarăşi mâna pe secure:

-„Nu mă ucide”-i spuse lupul, cu glas omenesc; eu

Sunt doar Diavolul16, pedepsit de Dumnezeu,

Un înger negru17, răzvrătit şi azvârlit din cer…

Nu-s lup, de-aceea îndurare… viaţa-ţi cer…”

Acestea spuse şi se duse-n depărtări,

Învineţind pe dată cele patru zări.

Drumeţul ajunse la o apă, o luncă, un mărăciniş

Şi-al treilea lup se strecură şi el furiş

Şi când să fie însemnat de moarte-i spuse:

„-Eu vin din vremi străvechi de mult apuse

Şi vreau să ştii că-s însuşi Creatorul

Atotputernicul, Atoateziditorul.18

În lup mă–nfăţişez acuma ţie:

Să ştii că Domnul, în adevăr poate să fie,

Un şarpe, miel, măgar sau zburătoare,

Căci toate-aceste forme, cu îngândurare

Le-am zămislit, când lumea nu era atât de mare.”19

Acestea spuse şi se topi şi el în depărtare…

DRUMETUL SI CEI PATRU LUPI (1)

Plâns de copii, prieteni şi de soţioară,

Un negustor s-a întâmplat să moară.1

Totuşi, abia şoptind, cu ultime puteri,

Îi spuse fiului cel mare2: „Până mai ieri

Credeam că pot supune lumea întreagă,

Că lucrurile pentru mine se dezleagă

Şi pot cuprinde, în mituri şi eresuri,

ISTORIE (POEM INTR-UN VERS)

o poveste1 nu-ncepe cu a fost2, ci cu este3

Lucian Strochi

ISTORIE (POEM ÎNTR-UN VERS)  (5)

o poveste1  – ceea ce interesează în primul rând la o poveste, este valoarea sa temporală. Suntem interesaţi de un lucru petrecut cândva, care se va produce cândva, dar în primul rând ne interesează acţiunea.

nu-ncepe cu a fost2,  – un basm va începe cu a fost odată, într-un timp îndepărtat. În general un fapt povestit se referă la ceva care s-a petrecut.

ci cu este3 –importanţa lui este majoră. Povestea devine fapt, iar istoria întâmplare direct trăită.

ADEVARURI (POEM INTR-UN VERS)

doar falsurile1 sunt originale2

Lucian Strochi

 

ADEVĂRURI (POEM ÎNTR-UN VERS) 4  

 doar falsurile1dintre multiplele valori pe care le are acest cuvânt, în primul rând cu valoarea sa adjectivală, ne  interesează valoarea sa substantivală, iar ca domeniu, cel artistic. Practic, fals înseamnă o imitaţie, după o operă mult mai valoroasă, fie cu scopul de a avea măcar o copie a acelei opere, fie cu scopul de a înşela pe cineva, prezentând falsul ca fiind originalul.

sunt originale2originalul este forma unică, nerepetabilă a unei opere. Prin urmare, originalele vor fi oricând falsificate, din cauza valorii lor, pe când a falsifica un fals este un lucru practic imposibil. Aşa încât, falsul e întotdeauna original în timp ce originalul poate fi oricând falsificat.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (6)

CORNEL PAIU: Limbajul plasticii de început de Mileniu III prin ce anume se individualizează/ particularizează?

LUCIAN STROCHI: Limbajul plasticii nu mai poate oferi aproape nimic de la descoperirea perspectivei. Dar „tendinţe” se vor manifesta, fără îndoială. Cred că vom asista la o insurecţie a hiperrealismului, o revalorificarea a ocultismului, o redescoperire a simbolurilor.

CORNEL PAIU: Dacă ar fi să caracterizaţi societatea românească actuală    printr-un singur cuvânt, care ar fi acela?

LUCIAN STROCHI: Căutare. Ne căutăm identitatea. Fie că am pierdut-o, fie că nu am ştiut-o niciodată.

CORNEL PAIU: Dar umanitatea/ lumea Mileniului III?

LUCIAN STROCHI: Secolul al XXI-lea va fi al informaţiei sau nu va fi deloc.