Ancadierul

Lucian-Strochi-Ancadierul2În viaţa literară apar din-când-în-când cărţi care de la prima întâlnire te fascinează şi te fac să revii, să le re-vezi, să le re-citeşti, să te bucuri de ele ca de o taină, ca de un aşteptat noroc. O asemenea carte-document este Ancadierul semnat de poetul Lucian Strachi, apărut la editura  „Cetatea Doamnei” din Piatra Neamţ în 2014.

Cartea, de o ţinută majestuoasă, format A4, conţinând poezii cu formă fixă existente în literaturile lumii, de la odă, glossă, sonet, rondel, canţonă, până la bocet, baladă, rubaiat, gazel, pantum, bestiar, lucansă, haiku, tanka etc, etc, până la ancadă (formulă poetică inventată de L.S. plecând de la Anca Dana (soţia poetului – căreia îi este dedicată această neobişnuită tipăritură) şi ducând la Ancadierul – titlul volumului în cauză.

Ancada cuminției – Lucian Strochi

Ancadier-Document Sunt cărți destinate minții și doar privirii, iar altele spre amintea vederii. Unele țin de veșmânt, celelalte de lăuntru. Din această a doua, rară prezență, face parte și „Ancadierul” d-lui Lucian Strochi, grafiat sărbătorește în anul 2014 de vrednica Editură „Cetatea Doamnei” – Piatra Neamț.

Structurată, cum Sinea, într-un arheic cod ce reazemă cheia către Sens (Sinele), cartea de față răsare în cărarea jocului poeionic, așezând în desăvârșire contururi cuvântale în chiar Forma Cuvântului prin referență, simbolizare și statornicire: „ Alb pe cer cocori/ pentru cireși în floare/ senine liniști//  Podul unui arc încordat/ pentru aceste săgeți.”/  (Pictură vie – tanka, pag.101). Poezia d-lui Lucian Strochi creează din lume, în lume și întru lume, sub un

Despre Ancadier: Eva LAZEA – COCHILIE CU MĂRGĂRITARE

Lucian Strochi - AncadierulANCADIERUL – o carte sfințită în care chiar litera are conotație „ades divină” și „Ca semn ceresc, o literă-i lumină”, plină de comori intelectuale și culturale, ca o carte sacră a cugetului, „Lumină lină din lumină / Umbră veche și divină”, ni se prezintă într-un veșmânt deosebit, având toate piesele valoroase – și încă altele în plus la fel de prețioase – care să întregească veșmântul, să formeze întregul. Deschizi cu evlavie – dacă ești un cititor cultivat, iubitor de artă, de lectură – acest volum editat într-o grafică somptuoasă care cadrează conținutului atât de valoros.

Scriitorul – dar mai ales poetul Lucian Strochi – ne introduce cu modestia sa caracteristică în acest tom impunător cu o „ODĂ sau mai degrabă o PREFAȚĂ despre ce este ANCADIERUL și pentru cine a fost scris”. Se vrea a fi – și chiar este – o slăvire a vieții, acest univers enigmatic nesfârșit, „Căci lumea-ntreagă nu-i decât o carte. / Cine-ar citi-o desigur că ar ști / Că versul este, dincolo de moarte.”

Viziunea poetului despre lume, cosmos, – „Când doar el tivește, tainic, universuri, / Și leagă, abil, stelele-n constații” – armonia universului și complexitatea vieții, ne este redată printr-o imaginație debordantă, prin care poetul ne dezvăluie toată măsura geniului său, relatând viața în toate ipostazele ei.

Tratează cu prisosință cele două teme vaste – iubirea și dorul – care sunt stări de sine și în sine. Și ce frumos spune poetul „Dar viața-nvie încă din cuvinte”, când până și livada „vorbește-n șoapte …”, tot mirajul vieții și al naturii, al universului, având darul de a-l fascina, „Și nu știu cum să-i spun decât iubire”.

Universul vieții este un tot, natură și ființă, dor și iubire, legat de universul infinit, până și „iarba mângâie blând cerul”, în el se regăsește ființa, omul, adică poetul, însetat de cunoaștere – „Mi-e mâna cumpăna vechii fântâni” – însetat dar nu de orice cultură, „O sete vine amarnic din bătrâni”, poetul având și un „Dor de cele sfinte, / Ochi pentru cuvinte, / Brazdă pentru minte.”

La prima atingere, pătrundere în universul poetului, poeziile par de o puritate profundă, ca înaintând să descoperim că însăși cugetarea este pătrunzătoare, o filozofie subtilă.

Mintea omului are potențialul de a fi foarte creativă în confruntarea cu dificultățile atât de variate ale vieții, cu problemele lumii. Ea poate să-l domine sau poate fi folosită ca un slujitor util, când se găsește modalitatea prin care se liniștește zbuciumul, ceea ce se face doar prin înțelegere, un simț sănătos al umorului care să ducă spre meditație, pentru că meditația aduce o inteligență ce radiază, are darul de a îmbogăți viața. Și doar o minte relaxată, creativă poate funcționa la capacitatea maximă a inteligenței sale, unice fiecărui individ, care în final îl conduce în sensul potrivit spre creativitate.

Poetul Lucian Strochi – Lirica Magna

Poetul-Lucian-Strochi-Lirica-MagnaScriitorul Lucian Strochi (poet, prozator, dramaturg, eseist, critic de artă, critic literar) s-a născut la Petroșani, la 23 iulie 1950. Este absolvent al Facultății de Filologie, Universitatea București (1974) și doctor în Filologie la Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iași (2003). Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A publicat peste 40 de cărți și peste 100 de prefețe și studii introductive și o parte din opera sa este tradusă, până în prezent, în limbile engleză, franceză, germană, spaniolă, latină, slovacă, greacă, armeană, neerlandeză, italiană. A condus revistele: ,,Reformatorul”, ,,Antiteze”, ,,Asachi”,. A primit peste 80 de premii literare. și a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler. S-a stabilit la Piatra Neamț din 1974 (apud ,,Ancadierul”, Editura ,,Cetatea Doamnei”, Piatra Neamț, 2014).

Elogiul prieteniei

Oferită cu generozitate de poetul Lucian Strochi la zilele BACOVIA, organizate excelent de scriitorii Calistrat Costin, Dumitru Brăneanu și Ioan Prăjișteanu, cartea ,,Ancadierul” mi-a dat de lucru vreme îndelungată. Puțini poeți în lume își văd în timpul vieții lor numele adunat pe o asemenea carte și, prin ea, autorul trece examenul criticii literare cu ,,Magna cum laude”. O ediție de lux, în format academic, având 500 de pagini cu ilustrații, pe hârtie fotografică și cântărind 1820 de grame.

Gheorghe Andrei Neagu despre Lucian Strochi

Mi-am propus de mai multe ori să mă opresc asupra acestui mare autor, dar n-am reuşit. Vă recomand acest volum, ce pare a fi chiar o rană a existenţei umane, ce face parte din primul volum al operelor complete. Nădăjduiesc să vă bucuraţi de lectura acestui roman.

(Gheorghe Andrei Neagu despre Cicatricea)

Aş spune că autorul este de departe un maestru al prozei scurte româneşti, hotărât să şi-o valorifice într-o antologie ce merită a fi citită din scoarţă în scoarţă. Întotdeauna l-am admirat atunci când l-am citit, dar mai ales când am meditat asupra rândurilor din prozele sale.

(Gheorghe Andrei Neagu despre Ultima sirenă)

Un volum de lux, în care grafica e abundentă, dar nu poate să sufoce metafora de excepţie ce străjuieşte sau răsare din câmpul bogat ilustrat, sporindu-i valoarea

(Gheorghe Andrei Neagu despre Ancadierul)

Lucian Strochi: „ANCADIERUL” sau „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”

Lucian Strochi - AncadierulNOTE DE LECTOR – Constantin Tomşa

În ultimii ani, se observă o preocupare tot mai mare, atât din partea autorilor, cât şi a editorilor şi tipografilor, pentru aspectul grafic al cărţilor. Acest lucru ne aminteşte că, pe vremuri, în acest domeniu, s-au realizat exemplare ce au rămas modele unice, dacă avem în vedere manuscrisele rămase de la miniaturiştii din zorii culturii noastre, chiar înainte de apariţia galaxiei gutenberg, adevărate bijuterii, lucrări ce l-au determinat pe Poetul „cuvintelor potrivite” să exclame: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”

Această grijă pentru aspectul grafic al cărţilor s-a manifestat permanent de-a lungul secolelor şi, cu această ocazie, prezentăm ca argument, câteva cărţi la promovarea cărora, în Judeţul Neamţ, am contribuit şi noi.

Anual, la Piatra-Neamţ, în cadrul Saloanelor de Carte „Libris” (primul în 1972, an devenit, la recomandarea UNESCO, Anul Internaţional al Cărţii), se organiza concursul „Cea mai frumoasă carte” din producţia editorială a anului precedent. Astfel, în martie 1973, premiul a fost oferit volumului „Mioriţa” (Editura „Albatros”), pentru realizarea în condiţii grafice personalizate, de către graficianul Emil Chendea („prezentarea artistică şi scrierea cu un caracter de literă anume creat” pentru această carte, „în 6 limbi, pe hârtie specială, în 13. 000 de ex., din care 250 ex. numerotate şi legate, ediţie îngrijită de prof. univ. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, cu un disc Electrecord pe care era imprimată o variantă muzicală a baladei interpretate de menestrelul Tudor Gheorghe şi balada „Horea păcurariul” zisă de Lucreţia Horţ, interpretă din Groşii Ţibleşului, Maramureş.).