LA MUZEUL DE ARTĂ DIN PIATRA-NEAMŢ – AUREL MANOLE – PICTURĂ
Aurel Manole expune pentru a doua oară la Piatra-Neamţ, la Muzeul de Artă.
Celor familiarizaţi cu pictura sa suprarealistă, descinzând indubitabil din Max Ernst, dar dezvoltându-se original, după „reţete” proprii, expoziţia de faţă constituie o surpriză totală.
22 din cele 31 de lucrări expuse sunt uleiuri pe pânză, iar dintre aceste „monumentalul” ni se dezvăluie prioritar. Miniaturismul pare a fi învins de monumentalism, nuanţa cedează conceptului, surpriza, meditaţiei.
Un întreg ciclu Panait Istrati e elegiac, realist, invenţia fiind înlocuită de un lirism… plastic. E evocată lumea ştiută/neştiută a bălţilor Brăilei, lumea lui Istrati şi a lui Fănuş Neagu.
Monotonia cromatică e întreruptă de ambiguitatea şi amplitudinea gestului (Ipostaze I,II,III), dealul devine rană ca spinarea unui nuntaş înfierbântat (spinarea fiind mai întâi cercetată de cuţite, apoi vindecată), cicatricea fiind semn de virilitate, nu de neputinţă.
Există o naraţie a tăcerii în picturile lui Aurel Manole, o gestică reţinută, dar expresivă, precum cea a statuilor. Esenţializat, gestul devine expresie şi mâna urlă, corpul plânge, sânii cerşesc, ochii se sinucid (Singurătate, Paznicii, Dialog, Umbrele casei). O a doua dimensiunea expoziţiei e jocul, admirabil rezolvat plastic: Oameni şi fluturi, Joc de copii, dar mai ales Engramele (I,II,II), permit unui homo ludens o implozie într-o dimensiune esenţială – a iniţierii, a destinderii şi a revelaţiei. Regulile sunt accesibile, dar teribile, sancţiunea fiind, pentru cel în off-side, exilul.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.