LA MUZEUL DE ARTĂ DIN PIATRA-NEAMŢ – AUREL MANOLE – PICTURĂ

Aurel-ManoleAurel Manole expune pentru a doua oară la Piatra-Neamţ, la Muzeul de Artă.

Celor familiarizaţi cu pictura sa suprarealistă, descinzând indubitabil din Max Ernst, dar dezvoltându-se original, după „reţete” proprii, expoziţia de faţă constituie o surpriză totală.

22 din cele 31 de lucrări expuse sunt uleiuri pe pânză, iar dintre aceste „monumentalul” ni se dezvăluie prioritar. Miniaturismul pare a fi învins de monumentalism, nuanţa cedează conceptului, surpriza, meditaţiei.

Un întreg ciclu Panait Istrati e elegiac, realist, invenţia fiind înlocuită de un lirism… plastic. E evocată lumea ştiută/neştiută a bălţilor Brăilei, lumea lui Istrati şi a lui Fănuş Neagu.

Monotonia cromatică e întreruptă de ambiguitatea şi amplitudinea gestului (Ipostaze I,II,III), dealul devine rană ca spinarea unui nuntaş înfierbântat (spinarea fiind mai întâi cercetată de cuţite, apoi vindecată), cicatricea fiind semn de virilitate, nu de neputinţă.

Există o naraţie a tăcerii în picturile lui Aurel Manole, o gestică reţinută, dar expresivă, precum cea a statuilor. Esenţializat, gestul devine expresie şi mâna urlă, corpul plânge, sânii cerşesc, ochii se sinucid (Singurătate, Paznicii, Dialog, Umbrele casei). O a doua dimensiunea expoziţiei e jocul, admirabil rezolvat plastic: Oameni şi fluturi, Joc de copii, dar mai ales Engramele (I,II,II), permit unui homo ludens o implozie într-o dimensiune esenţială – a iniţierii, a destinderii şi a revelaţiei. Regulile sunt accesibile, dar teribile, sancţiunea fiind, pentru cel în off-side, exilul.

„DUPLEX” AUREL MANOLE (eveniment 1992)

Aurel-Manole-2Încă tânăr (s-a născut în satul Adam, comuna Drăguşeni, judeţul Galaţi, la 15 aprilie 1953), pictorul gălăţean Aurel Manole expune pentru prima dată la Piatra-Neamţ, realizând un „duplex”: Muzeul de Artă şi Casa Prieteniei Neamţ – Champagne-Ardenne, după ce se confruntase cu publicul în ţară (Iaşi, Galaţi, Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Bucureşti, Constanţa, Lugoj) şi în străinătate (New York – „Art horizon from New York), Ontario – Canada (Del Bello Gallery), Paris, primind numeroase distincţii.

Pictura lui Aurel Manole e incomodă: într-o sinteză unică se întâlnesc grafica (Manole are câteva monocromii superbe), acuarela şi chiar pictura în ulei (materia e vâscoasă, culorile par a se refuza, plumbul nu suportă intimitatea cobaltului). Rezultanta e o pictură în care simţul nuanţei, o anumită ingenuitate şi un perfect echilibru compoziţional îşi dau mâna.

Cu pictura lui Aurel Manole intrăm în prelume (predomină geologicul, faliile, vulcanii, structurile cristaline (muntele nu e decât un cristal uriaş) şi în postlume (siluete stranii, apocaliptice, arbori fără frunze, personaje bizare, roboţi sau extratereştri, cupole şi bolţi părăsite etc.)).

Dominantă rămâne, însă, lumea acvatică (tablourile lui Manole devin „pereţi de acvarii, un acvariu fără peşti, doar cu alge şi viermi, tubulari, inelaţi).

Omul apare în rare ocazii, fie crucificat, fie ars pe rug, dramatic de fiecare dată.