Întâlnim adesea, în studii dintre cele mai autorizate (cele mai cunoscute la noi fiind cele ale lui V.I. Propp – Rădăcinile istorice ale basmului fantastic şi Morfologia basmului (fantastic)), (ca să nu mai vorbim de cea mai celebră dintre clasificări  – Aarne-Thomson – ) sintagma „basm fantastic”. (La A. Aarne sunt considerate fantastice, basmele cuprinse între numerele 300-749).

În Morfologia basmului, Propp mărturiseşte dezarmant:

„Existenţa basmelor fantastice ca o clasă distinctă este admisă ca ipoteză necesară de lucru.” ¹

Şi, peste doar cîteva rânduri:

„E vorba de o definiţie artificială, asupra căreia vom avea însă posibilitatea să revenim mai târziu, pentru a o preciza în temeiul concluziilor la care vom fi ajuns între timp.” ²