Ca un obuz¹ am intrat, şuierând, în lume.²

Mama luase foc ca o gură de tun.³

Strigătul meu nu avea încă nume,⁴

Dar alături de mine-a tresărit un alun.⁵

Lucian Strochi

CERTIFICAT DE NAŞTERE  (CATREN) 7 

 Ca un obuz¹ – din nou despre naştere. De astă dată naşterea pare brutală, ca o pateu a unui război. Copilul devine obuz…

am intrat, şuierând, în lume.²  – scâncetul lui e un şuier.

Mama luase foc ca o gură de tun.³ – versurile par brutale, maiakovskiene.

Strigătul meu nu avea încă nume,⁴ –se revine acum la obişnuit, chiar la tandru, obţinut prin contrast, dar şi printr-o înţelegere superioară a unui act unic, astral care este naşterea.

Dar alături de mine-a tresărit un alun.⁵ – morala acestui vers este simplă: nu suntem singuri un univers. Există o unitate a lumii vii, o simpatie între diversele forme ale naturii, o pasiune şi o compasiune reciprocă.

Mi-e teamă să adorm lângă tine, iubito,¹

Noaptea braţul tău se preschimbă în ramură.²

Când se va vărsa o căldare de dimineaţă^,3

Să nu rămân îngheţat într-o pasăre⁴ lamură.⁵

Lucian Strochi

INSOMNIE (CATREN) 6  

 Mi-e teamă să adorm lângă tine, iubito,¹ – acest  catren de dragoste are limpezimea unei inscripţii argheziene. Este bazată pe un paradox elegant, tandru.

Noaptea braţul tău se preschimbă în ramură.² – evident, noaptea se poate întâmpla orice miracol, inclusiv ca natura să încerce o transmutaţie.

Când se va vărsa o căldare de dimineaţă ³– dimineaţa e o trezire brutală, ca şi cum ai vărsa peste cineva o căldare cu apă rece.

Să nu rămân îngheţat într-o pasăre⁴ –sensul tandru, delicat a catrenului apare pregnant în acest vers.

lamură.⁵ –lamura este partea cea mai frumoasă, mai curată, mai limpede a unui lucru.

Aproape ghicitoare e aceasta:¹

De unde iei, la ea tot creşte,²

Şi face totul creştineşte:³

Să-ţi tacă, în sfârşit, nevasta.⁴

Lucian Strochi

GROAPA (CATREN) 5  

 Aproape ghicitoare e aceasta:¹ catrenul permite o gamă întreagă de sentimente şi poate propune o serie practic infinită de istorii morale. Catrenul permite filozofarea sub aparenţa unei ghicitori.

De unde iei, la ea tot creşte,² – nu o dată ghicitoarea e bazată pe echivoc sau pe paradox. Oricum ea invită la gândire, fiind un joc al inteligenţei. Într-adevăr: cu cât iei mai mult pământ, cu atât creşte groapa.

Şi face totul creştineşte:³ groapa este un termen vag, general, nediferenţiat. Groapa mortuară este o particularizare, o individualizare puternică. Se sugerează chiar un sentiment de pioşenie, de ritual creştin.

Să-ţi tacă, în sfârşit, nevasta.⁴ –adevăratele sentimente sunt relevate în ultimul vers. Pare o răbufnire împotriva sinceră a cuiva, obligat de convenţii să trăiască o viaţă întreagă alături de o nevastă gălăgioasă, guralivă. Şi acest catren are rima îmbrăţişată.

Deşi afară-i zloată şi noroi,¹

El a venit curat, fără vreo pată.²

Iar eu am înţeles pe dată,³

Că nu-i om viu, ci doar moroi.⁴

Lucian Strochi

CATRENUL STRIGOIULUI 4  

 Deşi afară-i zloată şi noroi,¹ – un catren interesant, inedit ca tematică, în care poanta este ultimul cuvânt şi anume moroi.

El a venit curat, fără vreo pată.² –  interesant este jocul aparenţelor. Maleficul poate părea imaculat, împrumutând atributele seraficului.

Iar eu am înţeles pe dată,³ –experienţa de viaţă îi dă eului narator posibilitatea de a înţelege ceva ce nu e prea lesne de ghicit…

Că nu-i om viu, ci doar moroi.⁴ –umanul fiind anulat, obişnuitul pus în paranteză, singura soluţie care se impune este cea conclusivă: acel el nu este om, ci strigoi. Rima este îmbrăţişată. Există şi o o motivare psihologică pentru aceasta: în faţa spaimei simţi nevoia unei îmbrăţişări.

Confuzie: nervurile frunzelor¹

Sunt venele decise ale copacilor²

Sau nervii lor cedând³

După atâtea, reţinute emoţii ?⁴

Lucian Strochi

CATRENUL APARENTEI CONFUZII 3  

 Confuzie: nervurile frunzelor¹ –iată o noutate: un catren fără rimă. Se remarcă însă unitatea ideatică a catrenului care devine o unică, dar despicată întrebare.

Sunt venele decise ale copacilor² –are loc o antropomorfizare a naturii

Sau nervii lor cedând³ –care se transformă într-o personificare. Imagine de ansamblu este cea a unei dezvoltări oarecum haotice, dar gale ca devenire: nervură, venă, nervi şi în final emoţie.

După atâtea, reţinute emoţii ?⁴ metafora este adevărată şi inedită:nervurile frunzelor sunt nervii lor care cedează după „reţinute emoţii”. E vorba desigur şi de unitatea lumii vii.

N-ajunge-n patru versuri să vorbeşti¹

Despre-omeneşti, grele păcate.²

Despre virtuţi să pomeneşti (şi nu greşeşti)³

Destul e-un vers, nu toate.⁴

Lucian Strochi

 UN VERS PENTRU VIRTUTE (CATREN) 2  

 N- ajunge – n patru versuri să vorbeşti¹ –acest catren încearcă să fie  o meditaţie ironică asupra vieţii.

Despre-omeneşti, grele păcate.² Păcatele omeneşti sunt atât de numeroase încât nu ajunge un poem să le aminteşti pe toate.

Despre virtuţi să pomeneşti (şi nu greşeşti)³ –există desigur şi virtuţi…

Destul e-un vers, nu toate.⁴ –dar numărul virtuţilor este atât de mic, încât şi un vers e prea mult pentru a le evoca. Rima este încrucişată.

Prin patru versuri, lumea ai stârnit.¹

Pe patru versuri, lumea se-odihneşte.²

În patru versuri, poţi cuprinde-un mit.³

Cu-aceste patru versuri, universul creşte.⁴

Lucian Strochi

PATRU VERSURI (CATREN) 1  

 Prin patru versuri, lumea ai stârnit.¹ – Catrenul (quatrain în franceză) seamănă mult cu rubaiatul, fiind adesea confundat cu acesta. Diferenţa o constituia în primul rând diferenţa de viziune: mai senină, glumeaţă, ironică în catren, mai gravă, filosofică în rubaiat. Temele şi motivele din catren sunt mult mai numeroase decât cele din rubaiat. Catrenul se poate înrudi cu epigrama, epitaful, epitalamul, dar toate aceste specii s-au specializat în timp şi şi-au câştigat astfel independenţa. Tot catrenul poate fi strofa pentru sonetul italian sau englez şi pentru alte specii. Acest prim catren este un omagiu adus speciei, cifrei patru (care este cifra perfecţiunii). Sunt suficiente patru versuri pentru a stârni, a construi, a contura, a impune o lume.

Pe patru versuri, lumea se-odihneşte.² –aluzie la faptul că în mod tradiţional avem patru stâlpi, patru picioare (ale scaunului), ale patrupedelor, patru fiind cifra echilibrului, a pătratului, a rombului perfect. Aluzie poate şi la cele patru evanghelii canonice.  

În patru versuri, poţi cuprinde-un mit.³– se reia ideea din primul vers, uşor hiperbolizată. Tot patru cuprinde formula: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Tot patru sunt braţele crucii.

Cu-aceste patru versuri, universul creşte.⁴ prin faptul că fiecare catren este o lecţie de cunoaştere, universul creşte. Rima în catren este de obicei încrucişată.