Modest, timid peste marginile fireşti, dar trădat de străfulgerările unei priviri când ironice, când complice, când comprehensive, Cristinel Prisecaru este un artist plastic cu multiple disponibilităţi: este un iconar, activitatea sa artistică, fişa personală numărând expoziţii de icoane la Iaşi, Tecuci, Roman, Bârlad sau Piatra-Neamţ, (expoziţii de grup sau personale – îndeosebi în perioada 2000-2006); un foarte bun grafician, ilustrând cărţi (Paznicii pereţilor de Cornel Paiu, Moartea florii de iasomie de Iuliana Ivan, asigurând grafica pentru revista Clepsydra –Roman), participând în această ipostază la mai multe expoziţii unele chiar personale la Roman sau Piatra-Neamţ, artist plastic sigilograf şi heraldist (stema Romanului îi aparţine din 2008), muralist cu acte în regulă (în 1998 a început Şcoala de Pictură Bisericească în cadrul Patriarhiei Ortodoxe Române, Bucureşti, iar între 1997-2002 a fost student la Facultatea de Arte Plastice Decorative şi Design din cadrul  Universităţii de Artă „George Enescu”, Iaşi, secţia pictură murală), caricaturist (portretul-caricatură a lui Helmut Kohl este antologic) şi nu în ultimul rând pictor de şevalet.

Realizarea cea mai importantă de până acum mi se pare însă pictura mozaic, artistul plecând de la un pointilism postimpresionist şi ajungând ca efect la mozaicurile de Ravenna sau Pompei.

Mă voi opri doar la trei asemenea realizări: un Inorog, de două ori fabulos, desprins parcă dintr-un codex medieval, o anluminură devenită uriaşă prin muralismul mozaicului, o incredibilă Maică a Domnului unde sentimentul religiosului se converteşte într-un inedit transcendent unindu-se cu realizarea artistică de o răbdare şi o minuţie neobişnuite, rod parcă al meditaţiei în liniştea şi răcoarea unei mănăstiri şi o posibilă ilustraţie la 1001 de nopţi, unde intensitatea, dramatismul, dar şi sentimentul răsăritean al divanului se întâlnesc fericit şi vectorial.