GHEORGHE VADANA si PEISAJUL SAU

Intrat în rândul longevivilor  (la 3 februarie 2018 a împlinit vârsta de 87 de ani), Gheorghe Vadana este patriarhul pictorilor nemţeni, cu o activitate neîntreruptă în domeniul artelor plastice de peste 60 de ani.

Este un rapsod autentic, inspirat al ţinutului Neamţului, în special al zonei montane, Tarcăul şi Ceahlăul fiind aproape mituri personale.

Este atras de perspectivele largi, de liniile orizontului, ale pădurilor, ale stâncilor, ale văilor care se întretaie mereu, mărind iluzia de adâncime, dar şi de implicare, peisajele sale fiind o inedită invitaţie la drumeţie, implicit la iniţiere.

Iubind statornic, fidel natura, este indiferent la timp şi la anotimp, adorând atât toamnele blânde, cât şi iernile bogate, verile răcoroase şi primăverile târzii, când floarea învinge vremelnic frunza.

INTRE CER SI PAMANT – ELENA BORUNDEL

Una dintre cele mai importante expoziţii de icoane din ultimul an în Neamţ a fost cea a pictoriţei ELENA BORUNDEL, deschisă la Galeriile Lascăr Vorel, intitulată „Între cer şi pământ.”

Se cuvine să amintim câteva date definitorii despre artistă despre traseul său artistic.

ELENA BORUNDEL s-a născut la 25 mai 1968 în Bucureşti. Este licenţiată a Academiei de artă  Bucureşti din anul 1996, iar din 2014 este şi absolventă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”– specialitatea Artă Sacră și a masterului cu același profil, programul „Arta Sacră în Contemporaneitate” în 2016.

Este expert consultant la secţia Decoraţiuni Interioare – şcoala de Artă Buc.2007-2016.

A obţinut în 2009 –Premiul „In Honoris” pentru contribuţia adusa la renaşterea  „Şcolii de Artă Bucureşti “ din partea Primăriei  Bucureşti.

Are în palmares 17 expoziţii personale de artă decorativă şi religioasă.

A participat la târguri, festivaluri şi workshop-uri la: Târgul Meşterilor Populari Braşov, Bran, Sighişoara, Sibiu,Piteşti, Făgăraş,Focşani, Otopeni, Romexpo-Buc.,în Grecia 2006, Germania 2007 (in cadrul A.N.T.R.E.C.), la  Muzeul Taranului Roman , la Curtea Veche Buc, (550-553 ani ai Zilele Bucureştiului), Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” – 2007-2012,Horezu 2007-2014, Dremel-Bosh 2011-2016.

MIX AGE

Expozitia celor doi graficieni, Oana Gavriliu din Piatra Neamt si Mihail Voicu din Iasi, dezvaluita publicului iubitor de arta la Piatra Neamt reuneste pe simezele Galeriei de Arta „Lascar Vorel” doua entitati diferite, doi creatori – unul devenit deja un nume in grafica romaneasca, Mihail Voicu, si celalalt expoxant, oana Gavriliu, artista aflata pe drumul afirmarii artistice. Nota critica: Emil Nicolae si Lucian Strochi.

ELISABETA VARTIC SAU DESPRE STRUCTURA PSIHOSOMATICA A VERSURILOR (1)

Elisabeta Vartic a debutat editorial în 1979 într-o plachetă de doar 16 pagini (cu coperţi cu tot!), dar sub auspiciile a nu mai puţin de trei instanţe: Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Botoşani, Centrul judeţean de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă şi Festivalul naţional Cîntarea României ediţia a II-a.

Mai relevanţi sunt lectorii: Lucian Valea şi Dumitru Lavric.

Titlul opului este neconcludent, dar în spiritul vremii: La ţărmul cuvîntului (Theodor Neculuţă avea un volum cu un titlu şi mai tranşant: Spre  ţărmul dreptăţii.). Poeta scria versuri în manieră blagiană (Blaga, cel din Mirabila sămânţă): Cuvintele, /seminţe de suflet sînt/din carre se-nalţă culoarea privirilor,/zîmbetul/ şi caldă atingerea mîinii.//Laudă lor,/celor care nu se sfiesc să adaste-odrăslirea…/…/Cuvintele ca nişte boabe de grîu –lanuri de gînd etc. Pământul trebuia să fie …rotund ca o pîine./noi îi spunem ţară sau dor/ şi ştim că de strămoşi el a fost plămădit,/din trupul şi sângele lor./…/ Străbunii s-au schimbat în pîine şi vin/ acolo, sub rădăcinile ierbii, amare. (Dacă tovarăşii de la cenzură ar fi auzit de Iisus, cu siguranţă nu am fi citit aceste versuri!).

OFELIA HUŢUL şi TERAPIA FLORII ALBASTRE

OFELIA-HUŢULCine  intra la o „personală” a Ofeliei Huţul va fi derutat de multitudinea propunerilor şi atitudinilor: pe de o parte arhitecturi severe, monumentale, având răceala nervurilor dintr-o catedrală gotică, pe de altă parte, minuţia incredibilă dintr-o natură statică.

La fel, există în pictura artistei din Iaşi o pendulare permanentă între real şi imaginar, între cumsecădenia unui personaj şi asprimea nefirească, parcă nemotivată, a altuia.

Uneori pictura Ofeliei Huţul se apropie de mirajul copilăriei, manifestând acel „fenomen de transparenţă”, copilul arătându-ne nevăzutul, pentru că el nu pictează ce vede, ci ceea ce ştie.

COSMIN MIHAI IAŢEŞEN sau AM ÎNTÂLNIT (şi) ARTIŞTI FERICIŢI

Cosmin-IatesenBonom, cu ochi pătrunzători, aducând întrucâtva ca profil somatic cu Ion Creangă, născut la Târgu- Neamţ în 9 martie 1978, cu studii de profil la Iaşi, unde s-a stabilit şi unde profesează şi astăzi, Cosmin Mihai Iaţeşen a fost răsfăţatul ursitoarelor, acestea urându-i la naştere ca „tot ce atinge să se transforme în operă de artă”.

Prin urmare, sculptorul ieşean reuşeşte să îmblânzească lemnul, să învingă prin flacără oxiacelinenică metalul, să mângâie marmura, să topească sticla, să cioplească piatra, să modeleze până şi aerul şi cred că va reuşi şi să curbeze lumina. Dar dincolo de toate, se impun câteva adevăruri: Iaţeşen este un neliniştit, un cercetător, un căutător, un cutezător şi un cuceritor. Inteligent, de o culturalitate remarcabilă, Iaţeşen nu se lasă învins decât de simboluri, acestea obligându-i să le găsească refugii sigure, cuiburi de linişte şi de nelinişte în operele sale. Supratema operei sale este zborul, din care se dezvoltă fractalic temele şi subtemele, motivele, miturile şi simbolurile, semnele şi însemnele.