„DUPLEX” AUREL MANOLE (eveniment 1992)

Aurel-Manole-2Încă tânăr (s-a născut în satul Adam, comuna Drăguşeni, judeţul Galaţi, la 15 aprilie 1953), pictorul gălăţean Aurel Manole expune pentru prima dată la Piatra-Neamţ, realizând un „duplex”: Muzeul de Artă şi Casa Prieteniei Neamţ – Champagne-Ardenne, după ce se confruntase cu publicul în ţară (Iaşi, Galaţi, Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Bucureşti, Constanţa, Lugoj) şi în străinătate (New York – „Art horizon from New York), Ontario – Canada (Del Bello Gallery), Paris, primind numeroase distincţii.

Pictura lui Aurel Manole e incomodă: într-o sinteză unică se întâlnesc grafica (Manole are câteva monocromii superbe), acuarela şi chiar pictura în ulei (materia e vâscoasă, culorile par a se refuza, plumbul nu suportă intimitatea cobaltului). Rezultanta e o pictură în care simţul nuanţei, o anumită ingenuitate şi un perfect echilibru compoziţional îşi dau mâna.

Cu pictura lui Aurel Manole intrăm în prelume (predomină geologicul, faliile, vulcanii, structurile cristaline (muntele nu e decât un cristal uriaş) şi în postlume (siluete stranii, apocaliptice, arbori fără frunze, personaje bizare, roboţi sau extratereştri, cupole şi bolţi părăsite etc.)).

Dominantă rămâne, însă, lumea acvatică (tablourile lui Manole devin „pereţi de acvarii, un acvariu fără peşti, doar cu alge şi viermi, tubulari, inelaţi).

Omul apare în rare ocazii, fie crucificat, fie ars pe rug, dramatic de fiecare dată.

UN HERACLITIC: ŞTEFAN PRUCKNER BARTUSEK

pruknerE greu de strâns sub o aceeaşi umbrelă toate tendinţele plastice pe care le-a încercat, suferit, experimentat şi realizat, în cele peste zece mii de tablouri realizate până acum pictorul slovac Ştefan Prukner Bartusek.

Diversitatea „influenţelor” este dezarmantă pentru orice critic: de la radiografia pampei şi culorile tari ale Ecuadorului, de la muralismul mexican a lui Siqueros, Ribera sau Orosco până la ironia înaltă şi tragică a lui Cervantes sau corosivă a lui Hasek; de la melancolia neagră, absurdă, labirintică şi concentraţională a unui Kafka până la iluminarea lui Rouault.

Găsim sugestii plastice venite de la vechile lăzi de zestre săseşti, de la hieratismul şi severitatea icoanelor pe lemn moldoveneşti, de la vitraliile catedralelor catolice, gotice.

Pe alt plan: farsa tragică, ironia subţire, umor gros, de sorginte folclorică. Zâmbet reţinut, grimasă, rânjet. Van Gogh, Gauguin, Salvador Dali, Seurat. Artă naivă românească de tipul Nicodin sau Petru Vintilă.

O bucurie sălbatică, primitivă, uneori infantilă, îi traversează opera. Artistul îşi găseşte, în însuşi actul pictării, justificarea ontologică şi gnoseologică. Impresionism, expresionism, postexpresionism, postmodernism.  O istorie ilustrată, vie, a picturii europene.