Dan Cepoi sau omul care aduce furtuna

dan-cepoiNemțean din Târgu Neamț (s-a născut la 21 ianuarie 1949), Dan Cepoi a absolvit Facultatea de Arte plastice din Iași, debutând tot în „dulcele târg” în 1969.

Pictura sa este contradictorie, oximoronică: ușor recognoscibilă, clasicizată, având doar câteva obsesii (copacul, ochiul, cerul, dealul), cu care Dan Cepoi reușește, asemenea lui Bacovia în poezie, să facă opera de artă să cânte, monodic, subtil, obsesiv, dar având și furtuni celeste, wagneriene, stihiale.

Copacul este la Dan Cepoi atât un simbol al echilibrului, al agățării noastre de cer și de pământ, un axis mundi, dar și o harpă, încercată de furtuni violente solare.

Un copil observa cu finețe și adevăr faptul că „un copac este mai copac iarna pentru că atunci i se văd crengile”. Prin sensibilitate, prin ingenuitate, ca orice artist adevărat, Dan Cepoi rămâne copil.

Copacii lui Dan Cepoi sunt desfrunziți și vara, semn că și i-a pregătit pentru frunze, fructe și flori dintr-un alt anotimp, un anotimp insensibil la cicluri atât de scurte cum sunt cele trimestriale.

Ochiul este un alt element copleșitor al picturii sale. Nu este ochiul țuculescian, oltenesc, venind dintr-o țesătură țărănească, urzită, ci ochiul elementar, un ochi pineal al furtunii, al cerului, al materiei aflată, spiralat, într-o inedită construcție.

AVENTURA PEISAJULUI: Gheorghe VADANA şi Dan CEPOI

GheorgheVadanaSimezele Băncii de comerţ exterior Piatra-Neamţ

AVENTURA PEISAJULUI: Gheorghe VADANA şi Dan CEPOI

Şcoala nemţeană de pictură are deja câteva note distincte: o deschidere spre peisaj (chiar dacă el nu e doar natural, ci şi metafizic, abstract, fantastic, metaforic etc.); o paletă deschisă, apropierea de impresionişti fiind din acest punct de vedere evidentă; o anume predilecţie pentru natura statică (piatra de încercare pentru orice plastician); o fugă din faţa umanului citit strict decorativ.

E preferat dealul sau muntele, panorama estre adesea cu un unghi de deschidere impresionant; doar copacii asigură contrapunctul necesar.

Toate aceste observaţii sunt valabile şi pentru pictura artiştilor plastici Gheorghe Vadana şi Dan Cepoi, nume definitiv afirmate pe plan regional (şi nu numai).

Gheorghe Vadana impresionează prin dragostea statornică pentru peisajul de pa Valea Muntelui, ochiul său fiind necruţător, nescăpându-i nimic: o moară de apă, o cascadă, un izvor, o tufă, o casă părăsită, un pâlc de copaci.

Atmosfera e molatică, nativă, calmă. Există o blândeţe specifică picturii lui, un ton baladesc, deşi nimic nu este narativ în pictura sa. Obiectele devin simboluri, devin magie, sâmbure de legendă.

dan-cepoiDan Cepoi are o pictură tensionată, metafizică, momentul ales e cel al furtunii. Copacii par a se smulge din rădăcini, vântul e cosmic, existenţial, rădăcinile seamănă uluitor cu ramurile din coroană, cerul e metalic, natura e răsturnată, pământul pare transparent şi uşor, iar cerul de fontă.

Se formează spaţii de condensare, ochiul furtunii e rău, tăiat oblic, otrăvit, de pisică sau bufniţă. Doar florile învinse, deşi încă răzvrătite, cerşesc umanitatea noastră.

Expoziţia celor doi pictori este deschisă la sediul Băncii de Comerţ Exterior, sediu devenit deja o gazdă ospitalieră şi de tradiţie pentru demersurile plastice de ţinută.