Am în faţă o viitoare carte intitulată, paradoxal, incitant şi neutral: Mitologie şi creştinism la Muntele Ceahlău. Itinerarii spirituale şi turistice. Există un autor „vedetă” (în sens… biblioteconomic), Daniel Dieaconu, precum şi câţiva coautori de prestigiu (Iulian Săndulache, Viorel Nicolau….).

Daniel Dieaconu a mai publicat despre Ceahlău cel puţin două cărţi, după ştiinţa mea: Legendele muntelui Ceahlău. Antologie şi, împreună cu Iulian Săndulache, un frumos minialbum: Ceahlăul, realitatea unui mit.

A scris, desigur, în calitate de istoric, şi alte două cărţi excelente, dedicate unor realităţi bipolare: Realitatea unui mit- Corneliu Zelea Codreanu, apărută la editurile Timpul din Iaşi şi Cetatea Doamnei din Piatra-Neamţ, în 2009, şi Evreii din Moldova de Nord de la primele aşezări până în anul 1938. Cu privire specială asupra judeţului Neamţ, volum apărut şi el prin colaborarea a două edituri, Editura Universitară Bucureşti şi Cetatea Doamnei. Sunt monografii solide, impecabil redactate şi care beneficiază şi de prefeţe sau postfeţe ale unor personalităţi de mare anvergură (academician Dinu C. Giurescu, prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, conf. univ. dr. Silviu Costache, arhim. Iustin Pârvu etc).

Actuala carte are câteva linii de forţă reluate, nuanţat, în diverse capitole:

-definirea Ceahlăului ca fiind muntele sacru al dacilor şi, implicit, al tuturor românilor;

-unicitatea muntelui Ceahlău, fiind singurul munte sfânt din România, având şi hram (doar muntele Athos aflându-se în această onorantă, inedită situaţie);

-Ceahlăul este cel mai literaturizat munte, peste patruzeci la sută din scrierile populare sau culte despre munte fiindu-i direct dedicate;

-Ceahlăul este o sumă impresionantă de realităţi şi irealităţi (legende, mituri, tradiţii, superstiţii, realităţi istorice, sociale, politice, religioase), fiind, într-un balans perfect, în acelaşi timp, sacru şi profan, mit şi istorie.