DOINĂ1 – doina este cântecul identitar al românului. El se caracterizează printr-o vibrantă, adâncă emotivitate şi are un caracter elegiac tipic. Doina este însoţită de obicei şi de melodie. A doini înseamnă şi a cânta, a hori. Originea termenului este necunoscută, deşi s-au emis destule ipoteze.
DESPRE SCRIEREA ÎN LIMBA DACĂ2, – nu există o limbă dacă. Dacă a existat, nu s-a păstrat. Există câteva zeci de cuvinte care se presupune că ar fi de provenienţă dacă, în general cele care conţin pe „z”: mânz, viezure, brânză, grumaz, mazăre, varză. Propunerea mea se referă la o scriere mitică. Neavând urme în pământ, limba dacilor s-a refugiat în cer.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.