Nu e nicio spaimă, nicio nevroză,

Să treci printr-o metamorfoză.¹

Dar viaţa asta nu e mereu roză,

Să fii cu universul în osmoză,²

Într-o continuă apoteoză…

Stă scris solemn, în vechiul hronic,¹

Din păcate mult prea laconic,²

Despre neamul nostru teutonic,³

Despre visul nostru faraonic,⁴ 

E plină lumea noastră de citate,¹

De legi, cu litere, alineate,²

De judecată cu celeritate, ³

De apostile şi certificate.⁴  

Din cauza atâtor controale,¹

Astăzi mi-am ieşit din balamale.²

Da, erau doar nişte puşlamale,³

Stăteau cu tine la taclale,⁴

Dar cu ochii după trufandale,⁵

De, obiceiuri orientale.⁶

Întotdeauna m-am crezut un insurgent,¹

Aveam carismă, faimă şi aveam talent²

Şi regilor păream un ultim descendent.³

Ca tânăr ofiţer aveam un regiment, ⁴

O stea se înălţase, sus, pe firmament,

Ştiam să joc, să cânt la orice instrument,⁵

E lumea asta plină de mistere:¹

Iubiri, incesturi, crime, adultere,

Trădări şi furturi, şpagă, cacialmale,

Goană nebună doar după avere.²

Contractele se cern în aşternuturi,

Sau se discută-n tainice unghere.³

Nu mi-am  propus să cânt la clavecin,¹

Nici sorţii să îi fiu doar concubin.²

Întreaga viaţă-am fost un spadasin,³

Cu ilustru blazon, dar anonim.⁴

E astăzi ziua cărţilor deschise,¹

Poţi să adormi profund în manuscrise,²

Visând la dragoste şi sinonime,³

La tandre, neştiute paradise.⁴ 

Cred uneori că timpul e un delincvent,¹

Că nu există niciun timp drept argument,²

Că timpul se ascunde în catedrale,³

Că nimeni n-a lăsat cumva vreun testament.⁴